Totul despre pleurezie (apă la plămâni) - cauze, simptome și când este necesar tratamentul prin chirurgie toracică - NORD

Pleurezia, cunoscută și sub denumirea de „apă la plămâni,” reprezintă acumularea anormală de lichid în cavitatea pleurală, spațiul dintre plămâni și peretele toracic. Această afecțiune poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv infecții, boli cronice sau traumatisme. În funcție de severitatea simptomelor și de cauza subiacentă, tratamentul poate varia de la medicație până la intervenții chirurgicale complexe. Mai jos o să găsești tot ceea ce trebuie să știi despre cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru pleurezie, inclusiv situațiile în care este necesară chirurgia toracică.

Ce este pleurezia și de ce este cunoscută sub termenul popular de apă la plămâni

Pleurezia este o afecțiune caracterizată prin inflamația pleurei, membrana care învelește plămânii și căptușește cavitatea toracică. În multe cazuri, această inflamație este însoțită de acumularea de lichid în spațiul pleural, cunoscut sub denumirea de revărsat pleural. De aici provine termenul popular de „apă la plămâni.”

Cauze și factori de risc

Pleurezia și acumularea de lichid în spațiul pleural pot avea diverse cauze, de la infecții și afecțiuni inflamatorii, până la boli cronice sau traumatisme. Identificarea factorilor declanșatori determină tratamentul corect al afecțiunii.

Cauze frecvente:

Infecții respiratorii:
o Pneumonia bacteriană sau virală este una dintre cele mai comune cauze ale pleureziei și a revărsatului pleural.
o Tuberculoza pulmonară poate determina acumularea de lichid, mai ales în cazuri avansate.
Insuficiența cardiacă congestivă:
o Poate duce la acumularea de lichid în spațiul pleural din cauza presiunii crescute în vasele de sânge pulmonare.
Bolile autoimune:
o Afecțiuni precum lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă pot provoca inflamația pleurei.
Cancerul:
o Tumorile pulmonare, mezoteliomul sau metastazele pleurale pot cauza acumularea de lichid, fie prin invadarea directă a pleurei, fie prin obstrucționarea drenajului limfatic.
Traumatisme toracice:
o Leziunile toracice pot provoca inflamație și acumulare de lichid în pleură.
Boala renală cronică:
o Retenția de lichide cauzată de insuficiența renală poate contribui la revărsatul pleural.
Embolia pulmonară:
o Blocajul unei artere din plămâni poate duce la inflamația pleurei și acumularea de lichid.
Infecții virale:
o Virusuri precum cele gripale sau herpes simplex pot inflama pleura, cauzând pleurezie.

Factori de risc:

Fumatul:
o Crește riscul de infecții pulmonare și cancer, care pot conduce la pleurezie.
Istoricul de boli respiratorii:
o Persoanele care au suferit anterior de pneumonie, tuberculoză sau astm au un risc crescut de a dezvolta pleurezie.
Imunosupresia:
o Pacienții cu sistem imunitar slăbit (HIV, chimioterapie, corticoterapie pe termen lung) sunt mai susceptibili la infecții care pot declanșa pleurezia.
Expunerea la azbest:
o Crește riscul de mezoteliom și alte boli pleurale.
Boli cronice:
o Afecțiunile cardiace, renale sau hepatice pot favoriza acumularea de lichid în pleură.
Traumatisme:
o Rănile toracice recente cresc riscul de inflamare pleurală.

Tipuri de pleurezie

Pleurezia transudativă

Pleurezia transudativă apare ca urmare a unui dezechilibru între presiunea hidrostatică și cea oncotică în vasele de sânge, ceea ce determină acumularea de lichid în spațiul pleural. Este asociată frecvent cu afecțiuni precum insuficiența cardiacă congestivă, ciroza hepatică sau sindromul nefrotic. Lichidul acumulat este sărac în proteine și celule, iar simptomele pot include dificultăți de respirație și disconfort toracic. Tratamentul se concentrează pe gestionarea bolii de bază.

Pleurezia exudativă

Pleurezia exudativă este cauzată de inflamația pleurei, ceea ce duce la creșterea permeabilității vaselor de sânge și acumularea de lichid bogat în proteine și celule inflamatorii. Aceasta este asociată cu afecțiuni precum infecțiile (pneumonie, tuberculoză), bolile autoimune (lupus, artrită reumatoidă) sau cancerele. Simptomele includ durere toracică intensă, tuse și febră. Tratamentul include drenajul lichidului, antibiotice, corticosteroizi sau chimioterapie, în funcție de cauza subiacentă.

Pleurezia iatrogenă

Pleurezia iatrogenă apare ca o complicație a unor proceduri medicale, cum ar fi toracocenteza, biopsia pulmonară sau introducerea unui cateter venos central. De asemenea, poate fi cauzată de administrarea anumitor medicamente care afectează pleura. Lichidul acumulat poate varia ca volum și compoziție, iar tratamentul constă în corectarea cauzei și, dacă este necesar, drenarea lichidului.

Hemotorax

Hemotoraxul reprezintă acumularea de sânge în spațiul pleural, cel mai frecvent cauzat de traumatisme toracice, intervenții chirurgicale sau rupturi vasculare. Simptomele includ dificultăți respiratorii, durere toracică severă și semne de șoc hemoragic în cazurile grave. Diagnosticul se stabilește prin radiografie toracică sau tomografie computerizată, iar tratamentul implică drenajul de urgență al sângelui printr-un tub toracic, corectarea pierderilor de sânge și, uneori, intervenție chirurgicală pentru a controla sursa hemoragiei.

Simptomele „apei la plămâni”

Dificultăți de respirație (dispnee): este cel mai frecvent simptom, apărând din cauza presiunii exercitate de lichid asupra plămânilor, ceea ce reduce capacitatea acestora de a se expanda complet.
Durere toracică: de obicei, aceasta este ascuțită, intensificându-se la respirație profundă, tuse sau mișcări bruște. Durerea poate fi unilaterală și este cauzată de inflamația pleurei.
Tuse persistentă: poate fi seacă sau, în unele cazuri, însoțită de spută, în funcție de cauza pleureziei (ex. infecții sau insuficiență cardiacă).
Senzație de presiune în piept: pacienții descriu adesea o senzație de greutate sau apăsare în zona toracică.
Febră și frisoane: sunt frecvente în pleureziile de cauză infecțioasă, cum ar fi pneumonia sau tuberculoza.
Oboseală și slăbiciune: aceste simptome sunt cauzate de reducerea aportului de oxigen și de efortul suplimentar al organismului pentru respirație.
Cianoza (colorație albăstruie a buzelor și unghiilor): apare în cazurile severe, când nivelul de oxigen din sânge este redus semnificativ.
Umflarea picioarelor sau abdomenului: în pleurezia cauzată de insuficiență cardiacă sau ciroză, poate apărea edem periferic sau ascită.

Investigații medicale pentru un diagnostic corect

Diagnosticarea pleureziei implică o combinație de evaluări clinice și investigații imagistice și de laborator pentru a determina cauza acumulării de lichid în spațiul pleural. Iată principalele investigații utilizate:

Consultul medical și anamneza
• Medicul analizează simptomele pacientului, cum ar fi dificultăți de respirație, durere toracică sau tuse.
• Se ia în considerare istoricul medical, inclusiv boli anterioare (infecții pulmonare, insuficiență cardiacă, ciroză) sau factori de risc, precum fumatul sau expunerea la substanțe toxice.
Examinarea clinică
• Percuția toracelui: lichidul acumulat în spațiul pleural produce un sunet surd.
• Auscultația pulmonară: se poate auzi diminuarea sau absența sunetelor respiratorii pe partea afectată.
Radiografia toracică
• Radiografia este o investigație de primă linie, care evidențiază acumularea de lichid în spațiul pleural.
• Poate arăta nivelul lichidului și gradul de compresiune asupra plămânilor.
Ecografia toracică
• Ecografia este utilizată pentru a confirma prezența lichidului și a ghida procedurile invazive, cum ar fi toracenteza.
• Permite detectarea cantităților mici de lichid care nu sunt vizibile pe radiografie.
Tomografia computerizată (CT)
• CT-ul oferă imagini detaliate ale plămânilor și mediastinului, fiind utilă pentru a identifica cauza pleureziei (tumori, abcese, inflamații sau alte leziuni).
• Este indicată în cazurile complexe sau pentru a evalua structurile toracice adiacente.
Toracenteza diagnostică
• Implică extragerea unei mostre de lichid pleural cu ajutorul unui ac, sub ghidaj imagistic.
• Permite analiza lichidului pentru:
o Compoziție (transudat vs. exudat).
o Prezența bacteriilor, virusurilor sau fungilor.
o Detectarea celulelor maligne (cancer).
o Nivelurile de proteine, glucoză și enzime (ex. LDH).
Teste de laborator
• Analize de sânge:
o Hemoleucograma pentru detectarea infecțiilor.
o Teste inflamatorii: VSH, proteina C reactivă.
o Teste de funcție hepatică (AST, ALT, bilirubina) și renală (uree, creatinină).
• Analiza gazelor arteriale: evaluează nivelurile de oxigen și dioxid de carbon în sânge, mai ales în cazurile severe.
• Teste pentru boli infecțioase: tuberculoză (test Mantoux, cultură pentru Mycobacterium tuberculosis), analiza sputei sau antigeni specifici.
Biopsia pleurală
• Este indicată în cazurile în care cauza pleureziei nu este clară după toracenteză.
• Se utilizează pentru detectarea infecțiilor cronice, a cancerului sau a altor boli sistemice.
Teste imagistice suplimentare
• PET-CT: pentru evaluarea activității metabolice, în special în cazurile suspecte de malignitate.
• RMN toracic: rareori utilizat, dar poate oferi informații detaliate despre structurile moi și invazia tumorilor.

Opțiuni de tratament

Tratamentul pleureziei depinde de cauza și severitatea afecțiunii. În cazul infecțiilor bacteriene, antibioticele sunt principalele opțiuni, iar pentru tuberculoză se folosesc scheme specifice de tratament. Diureticele ajută la eliminarea lichidului în pleurezia cauzată de insuficiența cardiacă, iar chimioterapia sau pleurodeza sunt utilizate pentru lichidul pleural asociat tumorilor maligne.

Drenajul lichidului ajută la ameliorarea simptomelor severe. Toracenteza este o procedură minim invazivă utilizată pentru extragerea lichidului, iar în cazuri de acumulare recurentă, se poate instala un tub de drenaj sau se efectuează pleurodeză. În cazurile complexe, se poate recurge la intervenții chirurgicale, cum ar fi decorticarea pleurală sau toracoscopia video-asistată (VATS).

Medicamentele antiinflamatoare și analgezicele ajută la reducerea durerii și inflamației, iar corticosteroizii sunt indicați în bolile autoimune. Oxigenoterapia și fizioterapia respiratorie sprijină recuperarea funcției pulmonare. Tratamentul este personalizat, iar monitorizarea atentă este facilitează ajustarea terapiei și prevenirea complicațiilor.

Când este necesară intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală este necesară în cazurile severe de pleurezie care nu răspund la tratamentele conservatoare, precum drenajul sau medicația. Aceasta este indicată atunci când lichidul pleural se acumulează frecvent (pleurezie recurentă), în prezența unui hemotorax, a unei infecții severe (empiem) sau pentru îndepărtarea țesutului pleural îngroșat care împiedică expansiunea normală a plămânului. Proceduri precum toracoscopia video-asistată (VATS) sau decorticarea pleurală pot fi necesare pentru a îmbunătăți funcția pulmonară și a preveni complicațiile grave.

Referințe: