Tot ce trebuie să știi despre torticolis, sindromul gâtului strâmb sau înțepenit: cauze, simptome și tratament

Torticolisul, cunoscut și sub numele de „sindromul gâtului strâmb” sau „gât înțepenit,” este o afecțiune comună care afectează mobilitatea și poziția normală a gâtului. Această problemă poate apărea brusc sau se poate dezvolta treptat, provocând disconfort semnificativ și limitarea mișcărilor. Torticolisul poate fi rezultatul unei tensiuni musculare, a unor traume, a unor probleme congenitale sau chiar a unor afecțiuni neurologice. Deși în multe cazuri simptomele sunt temporare și tratabile, torticolisul poate deveni cronic dacă nu este gestionat corespunzător.

Mai jos o să găsești tot ceea ce trebuie să știi despre cauzele, simptomele și opțiunile de tratament disponibile pentru torticolis, oferindu-ți informațiile necesare pentru înțelegerea acestei afecțiuni și pentru luarea măsurilor adecvate pentru a-i ameliora impactul asupra vieții tale. Fie că te confrunți cu o formă acută sau cronică, vei găsi aici sfaturi utile și soluții eficiente.

Torticolis, afecțiunea cunoscută sub numele de gât strâmb sau gât înțepenit

Torticolisul este o afecțiune medicală care afectează poziția și mobilitatea gâtului, caracterizată prin înclinarea capului într-o parte și rotația acestuia în direcția opusă. Deseori asociat cu disconfort și durere, torticolisul poate apărea subit sau se poate dezvolta în timp, în funcție de cauza subiacentă. Această afecțiune poate fi rezultatul unor spasme musculare, traume, probleme congenitale sau chiar al unor tulburări neurologice, iar severitatea sa variază de la ușoară la incapacitantă. Pe lângă impactul fizic, torticolisul poate afecta și calitatea vieții, limitând mișcările zilnice și provocând dureri persistente.

Tipuri de torticolis – cauze și simptome

Torticolisul poate apărea din diverse motive, care variază în funcție de tipul afecțiunii: congenital, acut, dobândit, provocat de medicamente, cauzat de infecții sau spasmodic.

Torticolis congenital

Torticolisul congenital este o afecțiune prezentă de la naștere, cauzată de scurtarea sau tensiunea mușchiului sternocleidomastoidian, ceea ce duce la înclinarea capului spre un umăr și rotația acestuia în sens opus. Poate fi provocat de poziția fătului în uter sau de traume la naștere. Simptomele includ asimetrie facială, limitarea mișcărilor gâtului și uneori un nod muscular palpabil. Diagnosticul se bazează pe examinare fizică și, în cazuri complexe, pe investigații imagistice. Tratamentul precoce cu fizioterapie corectivă are un prognostic favorabil, iar în cazuri severe se poate recurge la intervenție chirurgicală.

Torticolis acut

Torticolisul acut este o afecțiune temporară caracterizată prin durere și rigiditate bruscă a gâtului, care determină înclinarea capului într-o poziție anormală. Cauzele pot include spasme musculare, posturi incorecte, răceli, inflamații ale articulațiilor cervicale sau chiar stres. Simptomele includ dureri intense, dificultăți de mișcare a gâtului și uneori înclinarea capului spre o parte. Tratamentul constă în repaus, analgezice, comprese calde și exerciții ușoare de întindere, cu recuperare completă de obicei în câteva zile.

Torticolis dobândit

Torticolisul dobândit apare ca urmare a unor factori externi sau interni care afectează musculatura sau structura gâtului. Poate fi cauzat de traumatisme, infecții, inflamații, utilizarea excesivă a mușchilor gâtului sau chiar de anumite afecțiuni neurologice. Se manifestă prin durere, rigiditate și o poziție anormală a capului, însoțită de dificultăți în mișcările gâtului. Tratamentul depinde de cauza specifică și poate include fizioterapie, medicamente antiinflamatoare, analgezice sau, în cazuri grave, intervenții chirurgicale.

Provocat de medicamente

Torticolisul provocat de medicamente este o formă dobândită de torticolis care apare ca efect secundar al anumitor tratamente farmacologice, în special antipsihotice, antiemetice sau alte medicamente care afectează sistemul nervos central. Acesta se manifestă prin contracții involuntare ale mușchilor gâtului, cauzând înclinarea și rigiditatea anormală a capului. Această afecțiune, cunoscută și sub numele de distonie cervicală acută, necesită oprirea medicamentului care a declanșat simptomele și administrarea promptă de tratament, cum ar fi antihistaminice sau anticolinergice, pentru a reduce spasmele musculare.

Cauzat de infecții

Torticolisul cauzat de infecții este o formă de torticolis dobândit care apare ca răspuns la inflamații sau iritații ale structurilor din jurul gâtului, declanșate de infecții locale sau sistemice. Infecții precum amigdalita, abcesul peritonsilar, meningita sau alte infecții ale căilor respiratorii superioare pot provoca contracții dureroase ale mușchilor gâtului, conducând la înclinarea sau rigiditatea capului. Acest tip de torticolis este de obicei însoțit de alte simptome infecțioase, cum ar fi febra, durerea locală sau dificultățile la înghițire. Tratamentul implică gestionarea infecției prin antibiotice sau alte terapii adecvate, alături de măsuri de ameliorare a durerii și inflamației.

Torticolis spasmodic

Torticolisul spasmodic, cunoscut și sub denumirea de distonie cervicală, este o afecțiune neurologică caracterizată prin contracții involuntare și dureroase ale mușchilor gâtului, care determină rotirea, înclinarea sau mișcarea necontrolată a capului într-o poziție anormală. Acest tip de torticolis poate apărea treptat și devine adesea cronic, afectând semnificativ calitatea vieții. Cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă, dar poate fi asociată cu disfuncții ale sistemului nervos central, factori genetici sau leziuni ale gâtului. Tratamentul include medicamente precum toxina botulinică (Botox) pentru relaxarea mușchilor, fizioterapie și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale.

Tipuri de torticolis în funcție de poziția capului

Cu rotație

Torticolisul cu rotație este o formă de torticolis în care capul este întors spre o parte, iar bărbia este orientată în direcția opusă. Această afecțiune este cauzată de contracția anormală a mușchilor gâtului, în special a mușchiului sternocleidomastoidian și a mușchilor trapezului. Torticolisul cu rotație poate apărea din mai multe cauze, inclusiv traumatisme, afecțiuni neurologice sau inflamații. Simptomele includ dificultăți de mișcare a gâtului, durere și o poziție fixată a capului. Tratamentul implică fizioterapie, utilizarea de medicamente pentru relaxarea mușchilor și, în cazuri severe, intervenție chirurgicală pentru corectarea poziției gâtului.

Laterocolis

Laterocolisul este o formă specifică de torticolis în care capul este înclinat lateral spre umăr, fără rotație semnificativă. Această afecțiune apare din cauza contracției anormale sau prelungite a mușchilor gâtului, în special a mușchiului sternocleidomastoidian sau a mușchilor scaleni, care determină înclinarea gâtului într-o parte.

Laterocolisul poate avea diverse cauze, inclusiv afecțiuni neurologice, utilizarea anumitor medicamente (cum ar fi antipsihoticele), traumatisme sau afecțiuni congenitale. Simptomele includ poziția asimetrică a capului, durere la nivelul gâtului și limitarea mișcărilor. Tratamentul variază în funcție de cauză și poate include fizioterapie, administrarea de relaxante musculare sau injecții cu toxină botulinică. În cazurile severe, se poate recurge la intervenții chirurgicale corective

Retrocolis

Retrocolisul este o formă rară de torticolis caracterizată prin înclinarea gâtului și capului spre spate, din cauza contracțiilor involuntare ale mușchilor extensori ai gâtului. Această afecțiune este adesea asociată cu tulburări neurologice, cum ar fi distonia cervicală, dar poate fi declanșată și de anumite medicamente (în special antipsihoticele), traumatisme sau afecțiuni degenerative.

Pacienții cu retrocolis pot prezenta dureri cervicale, rigiditate musculară și dificultăți în menținerea unei poziții normale a capului. Poziția anormală a gâtului poate afecta echilibrul și capacitatea de a privi înainte, ceea ce interferează cu activitățile zilnice. Tratamentul include fizioterapie, injecții cu toxină botulinică pentru relaxarea mușchilor afectați, ajustarea medicației care ar putea fi implicată și, în cazuri rare, intervenții chirurgicale.

Anterocolis

Anterocolisul este o formă de torticolis caracterizată prin flexia persistentă a gâtului, care determină înclinarea capului spre piept. Această afecțiune este asociată frecvent cu tulburări neurologice, precum boala Parkinson, distonia cervicală sau alte tulburări de mișcare. În unele cazuri, anterocolisul poate fi declanșat de utilizarea anumitor medicamente, în special antipsihotice sau medicamente antiemetice.

Simptomele includ dificultăți în menținerea poziției capului, dureri cervicale și limitarea câmpului vizual, ceea ce afectează semnificativ calitatea vieții. Tratamentul variază în funcție de cauza subiacentă și poate include fizioterapie, ajustarea tratamentului medicamentos, injecții cu toxină botulinică pentru relaxarea mușchilor implicați și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale. Gestionarea corectă necesită adesea o echipă multidisciplinară de specialiști.

Când și la ce medic trebuie să te prezinți

Pentru tratamentul torticolisului, alegerea specialistului potrivit depinde de cauza și severitatea afecțiunii. În primul rând, medicul de familie este cel la care poți apela pentru o evaluare inițială. Acesta poate recomanda tratamente simple, cum ar fi analgezice, antiinflamatoare sau fizioterapie, și te poate îndruma către un specialist, dacă simptomele persistă sau se agravează.

În cazul în care torticolisul este cauzat de o problemă structurală, cum ar fi un defect congenital, o leziune musculară sau osoasă, este indicat să consulți un medic ortoped. Ortopedul poate oferi un plan de tratament adecvat, inclusiv intervenții chirurgicale, dacă acestea sunt necesare pentru corectarea problemei.

Dacă torticolisul este de natură neurologică, cum ar fi în cazul distoniei cervicale sau altor afecțiuni ce implică spasme musculare, un neurolog este specialistul potrivit. Acesta poate recomanda tratamente specifice, cum ar fi injecțiile cu toxină botulinică sau medicamente pentru relaxarea mușchilor.

Pentru torticolisul provocat de infecții sau inflamații în zona gâtului, cum ar fi un abces retrofaringian, este necesar să consulți un medic ORL (otorinolaringolog). Acesta poate diagnostica și trata cauza infecțioasă care contribuie la apariția torticolisului.

În situațiile în care torticolisul este asociat cu boli inflamatorii sau reumatologice, cum ar fi artrita reumatoidă, consultarea unui reumatolog este necesară. Reumatologul poate recomanda tratamente pentru gestionarea inflamației și ameliorarea simptomelor. Alegerea specialistului depinde, așadar, de cauzele torticolisului și de recomandările medicului curant.

Investigații medicale și diagnostic

Pentru a diagnostica și trata corect torticolisul, medicul poate recomanda o serie de investigații, în funcție de cauza suspectată. Aceste investigații ajută la identificarea factorilor care provoacă tensiunea sau rotația anormală a gâtului și la excluderea altor afecțiuni.

Examinarea fizică, în care medicul evaluează poziția capului, mobilitatea gâtului și tonusul muscular. Se analizează prezența durerii, a rigidității și a eventualelor modificări structurale.
Radiografia cervicală este utilizată pentru a detecta anomalii osoase, precum malformații congenitale, fracturi sau alte probleme structurale care pot contribui la apariția torticolisului.
Rezonanța magnetică (RMN) este recomandată pentru a evalua țesuturile moi, discurile intervertebrale, mușchii și nervii. RMN-ul este folositor în cazurile în care se suspectează compresii nervoase, tumori sau afecțiuni neurologice.
Tomografia computerizată (CT) este utilizată pentru o vizualizare detaliată a oaselor și articulațiilor coloanei cervicale, fiind utilă mai ales în cazurile traumatice sau dacă se suspectează afecțiuni structurale complexe.
Electromiografia (EMG) analizează activitatea electrică a mușchilor și nervilor, fiind utilă în cazul torticolisului spasmodic sau pentru a evalua funcționarea nervilor afectați.
Teste de sânge pot fi recomandate pentru a detecta semne de infecții, inflamații (cum ar fi valori crescute ale proteinei C reactive sau VSH) sau dezechilibre metabolice care pot contribui la torticolis.
În cazurile de torticolis congenital sau dacă există suspiciunea unor afecțiuni genetice asociate, se pot recomanda teste genetice.
Testele neurologice evaluează reflexele, coordonarea și sensibilitatea pentru a exclude boli neurologice precum distonia cervicală sau alte tulburări de mișcare.
Rinoscopia sau evaluarea ORL dacă torticolisul este asociat cu infecții sau inflamații ale gâtului, cum ar fi abcesul retrofaringian, un specialist ORL poate efectua investigații specifice pentru a confirma diagnosticul.

Factori de risc

Torticolisul poate fi influențat de o serie de factori de risc, care cresc probabilitatea apariției acestei afecțiuni sau agravează simptomele existente. Printre acești factori se numără:

Istoricul familial
Persoanele cu antecedente familiale de distonie sau tulburări musculare prezintă un risc mai mare de a dezvolta torticolis, mai ales forma spasmodică.
Traumele cervicale
Accidentele care provoacă leziuni la nivelul gâtului, cum ar fi entorsele sau fracturile, pot contribui la apariția torticolisului acut sau cronic.
Infecțiile
Infecțiile severe sau recurente ale gâtului, inclusiv abcesul retrofaringian sau infecțiile urechii medii, pot declanșa torticolisul, mai ales la copii.
Utilizarea anumitor medicamente
Unele medicamente, cum ar fi antipsihoticele, antiemeticele sau antidepresivele, pot provoca torticolis medicamentos, mai ales dacă sunt administrate în doze mari sau pentru perioade lungi.
Expunerea prelungită la stres
Stresul fizic sau emoțional excesiv poate favoriza apariția torticolisului spasmodic sau agrava simptomele acestuia.
Poziția incorectă a gâtului
Posturile vicioase menținute pe perioade lungi, cum ar fi dormitul într-o poziție incomodă sau lucrul prelungit la computer, pot crește riscul de torticolis acut.
Malformațiile congenitale
Problemele structurale la naștere, precum scurtarea mușchiului sternocleidomastoidian, sunt un factor major de risc pentru torticolisul congenital.
Boli neurologice
Afecțiuni precum distonia cervicală, boala Parkinson sau scleroza multiplă pot predispune la dezvoltarea torticolisului.
Afecțiuni ale coloanei vertebrale
Problemele precum herniile de disc cervicale, osteoartrita sau spondiloza cervicală pot afecta mușchii gâtului și pot contribui la apariția torticolisului.
Expunerea la frig sau curenți de aer
Expunerea la temperaturi scăzute sau curenți de aer poate provoca contracții musculare involuntare, favorizând torticolisul acut.

Prevenție

Prevenirea torticolisului implică adoptarea unor măsuri care să reducă stresul asupra mușchilor gâtului și să prevină apariția contracțiilor involuntare sau a disconfortului cervical. În primul rând, menținerea unei posturi corecte în activitățile zilnice este importantă. Atunci când stai la birou sau lucrezi la computer, asigură-te că ecranul este la nivelul ochilor, iar scaunul oferă un suport adecvat pentru spate și gât. Evită pozițiile încordate sau prelungite, iar în timpul somnului, alege o pernă ergonomică care să sprijine gâtul în mod natural.

Evitarea stresului fizic asupra gâtului este, de asemenea, importantă. Ridică greutățile corect, folosind picioarele, nu gâtul sau spatele, și evită mișcările bruște sau pozițiile forțate ale capului. Exercițiile fizice regulate, inclusiv cele pentru flexibilitatea și întărirea mușchilor cervicali, pot ajuta la prevenirea rigidității gâtului. Yoga și stretching-ul sunt metode eficiente pentru menținerea sănătății musculare și reducerea tensiunii acumulate.

Un alt aspect important este evitarea expunerii prelungite la frig sau curenți de aer, care pot declanșa contracții musculare involuntare. Poartă haine adecvate în sezonul rece și protejează gâtul cu eșarfe sau fulare, mai ales în medii ventilate intens. De asemenea, evită să dormi în zone expuse la curenți de aer condiționat.

În cazul utilizării medicamentelor care pot provoca torticolis, consultă medicul pentru ajustarea dozelor sau pentru utilizarea de alternative mai sigure. Persoanele cu antecedente de distonie sau probleme cervicale ar trebui să fie monitorizate regulat de un specialist pentru a preveni recurențele.

Prin adoptarea acestor măsuri, riscul de torticolis poate fi redus semnificativ, contribuind la menținerea sănătății gâtului și la prevenirea disconfortului cervical pe termen lung.

Metode de tratament pentru torticolis

Tratamentul torticolisului depinde de cauza specifică și de severitatea simptomelor. În general, abordarea terapeutică include o combinație de metode conservatoare, medicație și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale.

Pentru torticolisul acut, metodele conservatoare sunt de obicei eficiente. Repausul, aplicarea de comprese calde sau reci pe zona afectată și exercițiile blânde de întindere a gâtului pot ajuta la relaxarea mușchilor tensionați. Terapia fizică, inclusiv masajul și stretching-ul, este adesea recomandată pentru a restabili mobilitatea gâtului și a reduce disconfortul.

Medicamentele joacă un rol important în gestionarea simptomelor. Relaxantele musculare, cum ar fi tizanidina, și analgezicele, precum paracetamolul sau ibuprofenul, pot ameliora durerea și tensiunea musculară. În cazul torticolisului cauzat de distonie sau spasme musculare severe, medicii pot recomanda injecții cu toxină botulinică (Botox) pentru a reduce activitatea musculară excesivă.

Dacă torticolisul este asociat cu o afecțiune medicală, precum o infecție sau o reacție adversă la medicamente, tratamentul va include abordarea cauzei subiacente. De exemplu, pentru infecții, medicii pot prescrie antibiotice sau alte tratamente specifice. În cazul torticolisului medicamentos, este necesară ajustarea sau întreruperea medicamentelor implicate.

Terapia de reabilitare, inclusiv kinetoterapia și exercițiile personalizate, previne recurența și îmbunătățeste funcționarea gâtului. În cazurile cronice sau complexe, cum ar fi torticolisul cauzat de anomalii structurale sau de polipi nazali, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru corectarea problemelor anatomice.
De asemenea, tratamentele alternative, cum ar fi acupunctura, pot fi utile pentru unele persoane, reducând tensiunea musculară și disconfortul. Indiferent de tipul de tratament ales, este important să consulți un medic specialist, cum ar fi un neurolog sau un kinetoterapeut, pentru a stabili cea mai potrivită abordare pentru situația ta.

Referințe:

Matei Palea