Tuberculoza – o boală veche care încă ucide la fiecare 20 de secunde - NORD

Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă, cauzată de o bacterie (Mycobacterium tuberculosis), cel mai adesea localizată la nivel pulmonar (localizare regăsită în 85-90% dintre cazuri). Tuberculoza este vindecabilă și prevenibilă.

Tuberculoza se răspândește pe cale aeriană, sursa fiind un bolnav de tuberculoză. Prin tuse, strănut sau scuipat se produc particule infectante care, o dată inhalate, pot determina ca cineva să se infecteze. Se estimează că aproximativ un sfert din populația globului a fost infectată cu această bacterie. Totuși, doar o mică parte dintre cei infectați vor dezvolta tuberculoza boală. Doar cei care dezvoltă tuberculoza boala pot transmite mai departe boala.

Riscul ca cineva infectat cu bacteria tuberculozei să dezvolte tuberculoza boala este de 5-10% pe durata vieții. Cei cu un sistem imunitar precar (cum ar fi cei infectați HIV, bolnavii cu diabet zaharat, sau pacienții malnutriți sau fumători) prezintă un risc mai mare de a deveni bolnavi.

Importanța tuberculozei în România

În România, tuberculoza reprezintă în continuare o problemă de sănătate publică. Prevalența tuberculozei în România a fost în anul 2021 de 45 la 100.000 locuitori, ceea ce ne situează printre primele locuri în Europa și regiunea Europa a OMS. Diagnosticul și tratamentul tuberculozei în România rămân gratuite pentru toți bolnavii.

Depistarea tuberculozei poate fi pasivă sau activă.

Depistarea pasivă se refera la identificarea cazurilor de tuberculoză prin pacienții care se prezintă la medic cu simptome sugestive – tuse cronică (seacă sau productivă), expectorație sanghinolentă (hemoptizie), respirație dificilă (dispnee), febră sau subfebră, transpirații nocturne, astenie fizică, inapetență sau scădere în greutate involuntară – aceste simptome de obicei au evoluție îndelungată de câteva săptămâni sau luni. Acești pacienți vor fi îndrumați către efectuarea unei radiografii pulmonare și, în funcție de gravitatea cazurilor, către spitalele sau dispensarele de pneumoftiziologie pentru confirmare bacteriologică sau histopatologică. În cazul afectării extrapulmonare pacientul va fi îndrumat către specialitatea de care ține organul respectiv.

Depistarea activă reprezintă identificarea cazurilor de tuberculoză în urma acțiunilor de screening. De obicei, depistarea activă se recomandă grupurilor de pacienți care au factori de risc pentru tuberculoză.

Factori de risc pentru tuberculoză. Printre cei mai importanți se regăsesc:

Imunodeficiențe congenitale sau dobândite; infecția HIV
Diabetul zaharat
Neoplaziile
Hepatita cronică sau ciroza hepatică (virală sau etanolică)
Boala cronică de rinichi care necesită hemodializă
Boli cronice care necesită tratament imunosupresor sau cortizonice de lungă durată
Vârstele extreme (sub 5 ani sau peste 80 de ani)
Adicțiile – alcoolismul, tabagismul, abuzul de substanțe psihoactive
Stresul intens și îndelungat.

Diagnosticul tuberculozei

Când se suspectează tuberculoza în urma istoricului pacientului, examenul clinic trebuie completat de efectuarea unor investigații:

Radiografia pulmonară – printre primele indicate – este ușor de efectuat, relativ ieftină, rezultat disponibil imediat. Are utilitatea ca orientează diagnosticul și poate permite izolarea rapidă a bolnavului. Când este neconcludentă se pot indica și investigații imagistice complexe cum ar fi tomografia computerizată toraco-pulmonară.
Examinarea sputei pentru bacteria tuberculozei – microsopia și cultura. Microscopia este disponibilă relativ rapid, identifica cazurile cele mai contagioase; cultura are o sensibilitatea mult mai mare decât microscopia, permite efectuarea antibiogramei (pentru identificarea cazurilor cu rezistență la tratament). Există și teste rapide care pot identifica materialul genetic al bacteriei tuberculozei și poate identifica și unele gene responsabile de rezistență la anumite medicamente folosite în tratamentul tuberculozei.

Tratament

Pentru a scădea riscul de transmitere, bolnavul de tuberculoza trebuie izolat. În funcție de gravitatea cazului, tratamentul se poate face cu pacientul la domiciliu (prin dispensarele teritoriale) sau prin spitalizare.

În marea majoritate a cazurilor tratamentul tuberculozei este medicamentos. Medicamentele pentru tratamentul tuberculozei se împart în medicamente de prima linie (izoniazidă, rifampicină, pirazinamidă, etambutol) și de linia a doua (folosite doar în cazurile de rezistență sau intoleranță la medicamentele de prima linie). Durata tratamentului variază, în funcție de localizare și de sensibilitatea la medicamentele de prima linie, putând varia de la 6 luni (pentru cazurle sensibile la medicamentele de prima linie), până la 24 luni.

Tratamentul pentru tuberculoză este gratuit. Tratamentul este disponibil prin dispensarele sau spitalale de penumoftiziogie, prin intermediul unei rețele de farmacii cu circuit închis. Se administrează fără întreruperi, zilnic, pe toată durata tratametului; OMS nu mai recomandă actual administrarea intermitentă a medicamentelor de prima linie.