Skip to main content

Emfizemul pulmonar este o afecțiune cronică a plămânilor, caracterizată prin deteriorarea progresivă a sacilor alveolari, structurile responsabile pentru schimbul de oxigen și dioxid de carbon. Această boală face parte din spectrul bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC) și afectează în special persoanele expuse la factori de risc precum fumatul, poluarea sau anumite condiții genetice. Emfizemul provoacă dificultăți de respirație, oboseală și scăderea calității vieții. Mai jos o să găsești tot ceea ce trebuie să știi despre emfizemul pulmonar, care sunt principalele simptome și cauze, precum și opțiunile chirurgicale disponibile pentru gestionarea cazurilor avansate, acolo unde tratamentele conservatoare nu mai sunt eficiente.

Ce este emfizemul pulmonar. Tipuri de emfizem

Emfizemul pulmonar este o afecțiune cronică a plămânilor, caracterizată prin distrugerea progresivă a pereților alveolari (sacii de aer din plămâni) și pierderea elasticității țesutului pulmonar. Acest proces reduce suprafața disponibilă pentru schimbul de gaze, ceea ce îngreunează respirația și determină retenția de dioxid de carbon în organism. Emfizemul face parte din spectrul bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC) și este cauzat, în principal, de expunerea prelungită la fumul de țigară, poluanți atmosferici sau factori genetici, cum ar fi deficitul de alfa-1 antitripsină.

Persoanele afectate de emfizem prezintă de obicei simptome precum dificultăți de respirație (dispnee), tuse cronică, oboseală și scăderea capacității de a desfășura activități fizice. În cazurile avansate, boala poate afecta sever calitatea vieții și poate duce la complicații grave, precum insuficiența respiratorie.

Emfizem pulmonar cronic

Emfizemul pulmonar cronic este o formă avansată și persistentă a bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC), caracterizată prin distrugerea ireversibilă a pereților alveolari și reducerea elasticității plămânilor. Aceasta duce la o ventilație ineficientă, deoarece plămânii nu mai pot elimina corect dioxidul de carbon și nu pot absorbi suficient oxigen.

Această afecțiune se dezvoltă treptat, de obicei ca rezultat al expunerii pe termen lung la factori nocivi, cum ar fi fumul de țigară, poluarea aerului sau expunerea profesională la substanțe chimice toxice. Factorii genetici, cum ar fi deficitul de alfa-1 antitripsină, pot, de asemenea, să contribuie la apariția emfizemului pulmonar cronic, chiar și la persoanele care nu fumează.

Emfizem pulmonar acut

Emfizemul acut este o afecțiune pulmonară rară și gravă, caracterizată de o distensie bruscă și excesivă a alveolelor pulmonare, care poate duce la scăderea eficienței schimbului de gaze și dificultăți severe de respirație. Spre deosebire de emfizemul pulmonar cronic, care apare treptat în urma expunerii prelungite la factori nocivi, emfizemul acut este o situație de urgență medicală, ce necesită intervenție promptă.

Această afecțiune poate fi cauzată de evenimente precum traume toracice, rupturi ale alveolelor din cauza unui efort respirator extrem (de exemplu, tuse violentă sau manevra Valsalva), obstrucții severe ale căilor respiratorii sau infecții pulmonare acute. În unele cazuri, emfizemul acut poate apărea ca o complicație a unei boli pulmonare preexistente sau a unei proceduri medicale (de exemplu, intubație sau ventilație mecanică).

Cauze frecvente și factori de risc pentru emfizem pulmonar

Dezvoltarea emfizemului este influențată de o serie de cauze și factori de risc, printre care expunerea prelungită la substanțe nocive și predispoziția genetică.

Cauze frecvente:

  1. Fumatul activ: este cea mai frecventă cauză a emfizemului. Substanțele chimice din fumul de țigară distrug pereții alveolelor și reduc elasticitatea acestora.
  2. Fumatul pasiv: expunerea pe termen lung la fumul de țigară poate provoca, de asemenea, leziuni pulmonare semnificative.
  3. Expunerea la poluanți atmosferici: substanțele toxice din aer, cum ar fi praful, gazele industriale și poluarea chimică, pot afecta plămânii, mai ales în medii de muncă nesigure.
  4. Infecții respiratorii recurente: infecțiile frecvente, în special în copilărie, pot afecta dezvoltarea plămânilor și crește riscul de emfizem.
  5. Deficitul de alfa-1-antitripsină (AAT): este o cauză genetică rară a emfizemului, care duce la distrugerea pereților alveolari din cauza lipsei unei proteine ce protejează țesutul pulmonar de enzimele distructive.
  6. Expunerea la iritanți profesionali: muncitorii din industria minieră, agricolă sau chimică sunt mai predispuși la dezvoltarea bolii din cauza inhalării constante de praf și gaze toxice.

Factori de risc:

  1. Fumatul: cel mai puternic factor de risc, contribuind la peste 80% din cazurile de emfizem.
  2. Vârsta: riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, deoarece plămânii devin mai vulnerabili la deteriorare.
  3. Predispoziția genetică: deficitul de alfa-1-antitripsină este un factor de risc major la persoanele cu această anomalie ereditară.
  4. Istoricul familial de boli pulmonare: persoanele cu rude care au avut boli pulmonare cronice pot avea un risc mai mare.
  5. Expunerea la poluare: viața într-o zonă urbană puternic poluată poate accelera deteriorarea țesutului pulmonar.
  6. Afecțiuni respiratorii preexistente: astmul sever sau alte boli pulmonare pot favoriza dezvoltarea emfizemului.

Simptomele emfizemului pulmonar sau semnele timpurii ale afecțiunii

Semne și simptome timpurii:

  1. Dificultăți de respirație (dispnee): respirația devine greoaie, mai ales în timpul efortului fizic, fiind unul dintre primele simptome ale emfizemului. Pe măsură ce boala avansează, dificultățile de respirație apar chiar și în repaus.
  2. Tuse cronică: o tuse persistentă, adesea uscată sau cu cantități mici de spută, este frecventă, mai ales la fumători.
  3. Oboseală: lipsa de oxigen în organism duce la scăderea energiei și la o senzație constantă de epuizare.
  4. Senzație de sufocare: pacienții pot experimenta o senzație de lipsă de aer.
  5. Pierdere în greutate: în stadii mai avansate, respirația dificilă poate consuma mai multă energie, ducând la pierderea în greutate involuntară.

Simptome avansate:

  1. Respirație superficială și rapidă: pe măsură ce boala progresează, pacienții adoptă o respirație rapidă pentru a compensa lipsa de oxigen.
  2. Cianoză: buzele și unghiile pot căpăta o nuanță albăstruie din cauza nivelului scăzut de oxigen în sânge.
  3. Barrel chest (torace în butoi): plămânii umflați și pierderea elasticității toracelui pot duce la o deformare caracteristică a pieptului.
  4. Sunete respiratorii anormale: respirația poate deveni șuierătoare sau zgomotoasă din cauza obstrucției căilor respiratorii.

Cum se pune un diagnostic corect

Diagnosticul emfizemului pulmonar implică o combinație de evaluări clinice, investigații imagistice și teste funcționale pentru a confirma prezența bolii și a determina severitatea acesteia.

  1. Istoricul medical și simptomele raportate de pacient
    • Discuția cu medicul pneumolog se concentrează pe simptome precum dificultăți de respirație, tuse cronică, oboseală sau pierdere în greutate.
    • Se ia în considerare expunerea la factori de risc, cum ar fi fumatul, expunerea profesională la substanțe chimice sau poluanți și istoricul familial de boli respiratorii.
  2. Examinarea clinică
    Medicul evaluează starea generală a pacientului prin:
    • Auscultație pulmonară: ascultarea sunetelor respiratorii pentru a detecta eventuale șuierături sau zgomote anormale.
    • Inspecția toracelui: observarea semnelor vizibile, precum toracele în butoi (barrel chest) sau utilizarea mușchilor auxiliari pentru respirație.
    • Observarea cianozei: prezența unei colorații albăstrui la nivelul buzelor sau unghiilor, care indică oxigenare insuficientă.

Investigații imagistice

Radiografia toracică: Poate evidenția plămânii umflați, reducerea densității țesutului pulmonar și alte modificări caracteristice emfizemului.
Tomografia computerizată (CT): Oferă imagini detaliate ale plămânilor, ajutând la identificarea distrugerii alveolelor și la evaluarea extinderii bolii

Alte investigații și analize recomandate

Testele funcționale pulmonare care evaluează capacitatea respiratorie și funcționarea plămânilor:

  • Spirometria: măsoară volumul de aer pe care pacientul îl poate inspira și expira. Valorile reduse ale capacității vitale forțate (FVC) și ale volumului expirator maxim pe secundă (FEV1) sunt indicatoare ale obstrucției.
  • Testul de difuziune a monoxidului de carbon (DLCO): evaluează capacitatea plămânilor de a transfera oxigenul în sânge, indicând gradul de deteriorare alveolară.
    Analize de sânge:
  • Gazele arteriale: măsoară nivelurile de oxigen și dioxid de carbon în sânge pentru detectarea hipoxemiei sau hipercapniei.
  • Hemograma completă: verifică policitemia secundară (creșterea numărului de globule roșii), care poate apărea ca răspuns la oxigenarea scăzută.
    Testele suplimentare
  • Pulsoximetria: evaluează saturația oxigenului din sânge, oferind o măsurătoare rapidă a funcției respiratorii.
  • Teste genetice (dacă este cazul): Pot fi efectuate pentru a verifica deficitul de alfa-1 antitripsină, o cauză rară de emfizem la pacienții nefumători.

Tratamente recomandate pentru emfizemul pulmonar

Gestionarea emfizemului pulmonar se concentrează pe ameliorarea simptomelor, încetinirea progresiei bolii și îmbunătățirea calității vieții. Tratamentele variază de la măsuri generale de îngrijire la terapii medicamentoase, intervenții chirurgicale și suport respirator.

  1. Modificarea stilului de viață
    • Renunțarea la fumat: fumatul accelerează distrugerea țesutului pulmonar.
    • Exercițiile fizice: reabilitarea pulmonară, inclusiv exercițiile de respirație și activitățile fizice moderate, ajută la îmbunătățirea funcției respiratorii.
    • Dietă echilibrată: Menținerea unei greutăți sănătoase ajută la reducerea efortului respirator.
  2. Tratamente medicamentoase
    • Bronhodilatatoare: relaxează mușchii căilor respiratorii, facilitând respirația. Acestea pot fi administrate prin inhalatoare sau nebulizatoare.
    o Exemple: beta-agoniști (salbutamol) sau anticolinergice (tiotropiu).
    • Corticosteroizi inhalatori: reduc inflamația căilor respiratorii, fiind recomandate în cazurile moderate sau severe.
    o Exemple: fluticazonă, budesonid.
    • Antibiotice: utilizate pentru tratarea infecțiilor respiratorii care pot agrava simptomele.
    • Terapia cu oxigen: este indicată pentru pacienții cu hipoxemie cronică. Administrarea oxigenului suplimentar îmbunătățește calitatea vieții și reduce riscul complicațiilor.
  3. Terapia de reabilitare pulmonară
    Programele de reabilitare pulmonară includ exerciții fizice personalizate, tehnici de respirație, consiliere nutrițională și suport psihologic. Acestea îmbunătățesc toleranța la efort și reduc simptomele.
  4. Tratamente chirurgicale
    • Bullectomia: îndepărtarea bulelor de aer mari din plămâni, care reduc spațiul pentru respirație.
    • Chirurgia de reducere a volumului pulmonar: înlăturarea părților deteriorate ale plămânilor pentru a permite țesutului sănătos să funcționeze mai eficient.
    • Transplantul pulmonar: este recomandat pacienților cu emfizem sever, la care alte tratamente nu mai sunt eficiente.

Când este necesară chirurgia toracică

Chirurgia toracică pentru emfizem pulmonar este indicată în cazurile avansate, atunci când tratamentele medicamentoase și terapiile convenționale, precum bronhodilatatoarele, corticosteroizii și reabilitarea pulmonară, nu reușesc să amelioreze suficient simptomele sau să îmbunătățească calitatea vieții pacientului. Intervențiile chirurgicale pot ajuta la reducerea simptomelor severe, la îmbunătățirea funcției respiratorii și la prevenirea complicațiilor grave.

Referințe:

Mayo Clinic –  Emphysema: Symptoms, Causes, and Treatmentt
National Heart, Lung, and Blood Institute (NHLBI) –  Emphysema Information
Cleveland Clinic – Emphysema Overview

 

Leave a Reply

Close Menu