Tendinita calcificată a umărului este o boală musculoscheletală reprezentând o cauză frecventă a durerii de umăr, de obicei autolimitantă, care se caracterizează histopatologic prin depunerea de cristale de calciu în tendoane, cât și printr-o reacție inflamatorie generată prin evoluția în timp a calcificărilor la nivelul coafei rotatorii, cât și a spațiului subacromial. Mai jos veți descoperi tendinita calcificata a umarului prin prisma domnului doctor Dr. Horhocea Nicolae, medic primar Ortopedie-Traumatologie.
Mecanism de apariție
Mecanismul de apariție a calcificărilor nu a fost complet elucidat, desi boala a fost descrisa pentru prima data in urma cu aproximativ 100 de ani. În anumite condiții, corpul începe să depună cristale de calciu în tendoanele umarului, cel mai frecvent in tendoanele supraspinos si infraspinos. Au fost emise diferite teorii de aparitie a calcificarilor, ca o reacție la o snumita uzura a tendonului sau la o lipsă de oxigenare a țesuturilor. În timp, aceste depozite de calciu irită zona, ducând la inflamație și durere. De ce apare exact acest fenomen nu se cunoaște complet, dar este influențat de factori precum vârsta, sexul (mai frecvent la femei) și activitatea fizică.
Evoluția bolii
Boala evoluează de obicei în 3 faze (din punct de vedere al evoluției depozitului calcaros care se corelează cu variațiile intensității durerii) și poate avea o evoluție complicată în 10-30% din cazuri. Cele trei faze sunt:
- Faza formativă: depunerea de cristale de calciu în tendon, de obicei fără simptome semnificative.
- Faza de resorbție: proces inflamator intens, însoțit de durere severă, pe măsură ce corpul încearcă să elimine calciul.
- Faza de vindecare: reabsorbția depozitelor de calciu și regenerarea tendonului, cu reducerea progresivă a durerii.
Epidemiologie
Aceste depozite de calciu nu sunt simptomatice la toate persoanele, fiind citată în studiile de specialitate o frecvență a simptomatologiei de aproximativ 35-45% din cazuri și apare mai frecvent la sexul feminin. În aproximativ 90% din cazuri sunt implicate tendoanele supraspinos și infraspinos.
Diagnostic
Examinarea radiologică este investigația paraclinică de elecție atât pentru stabilirea diagnosticului, cât și pentru urmărirea evoluției, putând arăta, dacă este cazul, și prezența unui diagnostic diferențial. Examinarea RMN poate completa examinarea radiologică (dependentă de incidența radiologică) deoarece are o sensibilitate mai mică comparativ cu radiologia clasică, având avantajul unei reprezentări tridimensionale (3D) a zonei examinate.
Tratament
Tratamentul constă în tratament medicamentos antiinflamator, eventual infiltrații subacromiale, ședințe de recuperare (care nu pot influența dimensiunea depozitului calcaros) și litotriția extracorporeală (ESWT), care a fost citată ca eficientă în unele studii clinice. În cazul lipsei de răspuns favorabil la tratamentul conservator, se poate practica needling si îndepărtarea artroscopică a depozitului calcaros.
Referințe:

Medic primar Ortopedie-Traumatologie