Ruptură de ligament încrucișat posterior

Leziunile ligamentului încrucișat posterior (LIP) sunt mai rare comparativ cu cele ale ligamentului încrucișat anterior, datorită rezistenței superioare a LIP. Aceste leziuni apar frecvent în contextul traumatismelor severe care afectează multiple ligamente ale genunchiului. Tehnicile chirurgicale artroscopice moderne permit reconstrucția minim invazivă a LIP, utilizând grefe autologe și mijloace de fixare ce facilitează mobilizarea rapidă a pacientului. Mai jos veți descoperi această afecțiune prin ochii domnului doctor Robert Badea, specialist în Ortopedie și Traumatologie.

Ce este ligamentul încrucișat posterior?

Ligamentul încrucișat posterior (LIP) este unul dintre principalele ligamente ale genunchiului, situat în partea posterioară a articulației. Acesta asigură stabilitatea genunchiului, prevenind deplasarea posterioară a tibiei față de femur și contribuind la controlul rotației tibiei. Datorită structurii sale robuste, LIP este mai rezistent la leziuni comparativ cu ligamentul încrucișat anterior.

Raritatea leziunilor LIP

Leziunile LIP sunt mai puțin frecvente comparativ cu cele ale ligamentului încrucișat anterior, deoarece LIP este un ligament mai robust, necesitând forțe considerabil mai mari pentru a fi lezat.

Tehnici chirurgicale moderne

Tehnicile artroscopice moderne permit efectuarea reconstrucției LIP prin metode minim invazive. Procedura se realizează sub dublu control: artroscopic și radiologic. Cu avansul tehnicilor de artroscopie posterioară a genunchiului, se tinde către efectuarea integrală a intervenției sub control artroscopic, utilizând portaluri posterioare pentru o vizualizare optimă a regiunii afectate.

Procedura de reconstrucție

Reconstrucția implică utilizarea unei grefe autologe, prelevată de la pacientă, plasată în locația originală a LIP lezat și fixată cu dispozitive care permit mobilizarea rapidă postoperatorie.

Beneficiile reconstrucției LIP:

Restabilirea stabilității genunchiului: procedura permite pacienților să revină la activități zilnice și sportive fără teama de instabilitate articulară.
Prevenirea deteriorării suplimentare: oferă protecție împotriva leziunilor secundare ale structurilor genunchiului, cum ar fi meniscurile sau cartilajul articular.
Îmbunătățirea calității vieții: pacienții raportează adesea o reducere semnificativă a durerii și o funcționalitate îmbunătățită a genunchiului postoperator.

Complicațiile posibile ale reconstrucției LIP:

Infecții postoperatorii: deși rare, pot apărea și necesită tratament suplimentar.
Rigiditate articulară: unii pacienți pot experimenta limitări în mobilitatea genunchiului după intervenție.
Tromboză venoasă profundă: există un risc de formare a cheagurilor de sânge în venele membrelor inferioare postoperator.
Leziuni neurovasculare: în cazuri rare, pot apărea leziuni ale nervilor sau vaselor de sânge în timpul procedurii.

Recuperarea postoperatorie

Spre deosebire de reconstrucția ligamentului încrucișat anterior, recuperarea după reconstrucția LIP necesită purtarea unei orteze specifice pentru a reduce presiunea asupra ligamentului în perioada imediată postoperatorie. Orteza se poartă continuu în primele 3 luni, apoi, până la 6-12 luni, este necesară în timpul anumitor activități zilnice.

Încărcarea și mobilizarea

În primele 2 săptămâni postoperator, pacienții nu trebuie să își sprijine întreaga greutate pe membrul operat, fiind permis doar contactul ușor cu solul pentru stabilitate, utilizând două cârje. Între 2 și 3 săptămâni postoperator, se poate începe încărcarea progresivă, majoritatea pacienților recuperând mersul complet în 6-8 săptămâni.

Revenirea la activități

Activitățile sportive pot fi reluate la aproximativ 8-9 luni postoperator, iar activitățile zilnice, precum mersul și condusul, pot fi reluate în 6-8 săptămâni de la intervenție.