Meningita. Simptome, tratament, cauze și cum se pune diagnosticul corect

Ce este meningita. Principalele tipuri

Meningita este o inflamație a celor trei membrane (meningele) care înconjoară creierul și măduva spinării. Se poate găsi și sub denumirea de meningită spinală. Meningele protejează creierul și măduva spinării de leziuni și oferă sprijin și structură. Acestea conțin nervi, vase de sânge și lichid protector (lichidul cefalorahidian). Cele mai frecvente cauze ale meningitei sunt infecțiile virale și bacteriene. Unele meningite virale și bacteriene sunt contagioase și pot fi transmise prin tuse, strănut sau contact apropiat.

Există mai multe tipuri de meningită:

Meningită bacteriană: Aceasta este o boală extrem de gravă, care poate pune viața în pericol sau poate duce la leziuni ale creierului, dacă nu este tratată rapid. În multe cazuri, meningita bacteriană începe atunci când bacteriile intră în sânge din sinusuri, urechi sau gât. Acestea călătoresc prin fluxul sanguin până la creier. Bacteriile care cauzează meningita se pot răspândi atunci când persoanele infectate tușesc sau strănută.

Meningita virală: Este mai frecventă decât forma bacteriană și, în general, mai puțin gravă, deși nu este întotdeauna cazul. Important de menționat este faptul că, de obicei, se vindecă de la sine.

Meningita fungică: Este mult mai puțin frecventă decât formele bacteriene sau virale. Persoanele care se află la risc sunt cele cu un sistem imunitar compromis, cum ar fi cele cu SIDA sau cele care urmează tratamente imunosupresoare.

Meningita parazitară: Este cauzată de paraziți care afectează de obicei animalele. Se poate obține prin consumul de apă sau alimente contaminate cu paraziți sau ouă ale paraziților. Riscul este mai mare în cazul alimentelor crude sau insuficient gătite.

Meningita neinfecțioasă: Meningita neinfecțioasă este cauzată de condiții precum lupus, cancer, leziuni la cap, intervenții chirurgicale pe creier sau consumul de anumite medicamente. Nu este contagioasă.

Meningita cronică: Meningita cronică are simptome similare cu o meningită acută, dar se dezvoltă în câteva săptămâni. Rezultă din infecții cu o ciupercă sau microbacterii care provoacă tuberculoza. Aceste organisme pătrund în țesutul și lichidul din jurul creierului și provoacă meningită.

Meningita aseptică: Este un termen folosit de medici atunci când nu găsesc semne de bacterii în lichidul din creier ori în coloana vertebrală. Asta ar putea însemna că meningita are o altă cauză, cum ar fi un virus sau ar putea însemna că bacteriile care te îmbolnăvesc se dezvoltă greu în condiții de laborator.

Simptome în caz de meningită

Meningita are simptome similare cu gripa. Meningita virală și bacteriană se manifestă în mod similar, însă simptomele meningitei bacteriene sunt, de obicei, mai severe. Acestea se pot dezvolta în câteva ore sau în câteva zile și includ:

Febră mare bruscă;
Gât înțepenit;
Dureri de cap severe;
Greață sau vărsături;
Confuzie sau probleme de concentrare;
Convulsii;
Somnolență sau probleme cu trezirea;
Sensibilitate la lumină;
Lipsa poftei de mâncare sau sete;
Erupții cutanate în unele cazuri, cum ar fi meningita meningococică: Meningita meningococică este termenul folosit pentru a descrie o formă bacteriană de meningită cauzată de Neisseria meningitidis. Această formă de meningită este asociată cu morbiditate și mortalitate ridicată. Meningita meningococică reprezintă o urgență medicală pentru care simptomele pot varia de la febră tranzitorie la bacteriemie violentă și șoc septic.

Meningita la copii se manifestă ca în cazul adulților, însă, simptomele pot varia la nou-născuți și sugari. Acestea includ:

Febră mare;
Plâns constant;
Somnolență mare și iritabilitate;
Probleme la trezirea din somn;
Inactivitate sau mișcări lente;
Apetit scăzut;
Vărsături;
O umflătură în punctul moale de deasupra capului bebelușului;
Rigiditate în corp și gât;
Sugarii cu meningită pot fi greu de mângâiat. Se poate ca aceștia să plângă mai tare atunci când sunt ținuți.

Cauze frecvente

Cauzele de meningită diferă în funcție de tip. Cele mai comune bacterii care pot cauza meningita bacteriană includ:

Streptococcus pneumoniae: Această bacterie este cea mai frecventă cauză a meningitei bacteriene la sugari, copii mici și adulți. Este mai des asociată cu pneumonie sau infecții ale urechii sau sinusurilor. Un vaccin poate preveni această infecție.
Neisseria meningitidis: Această bacterie cauzează meningita meningococică, o infecție extrem de contagioasă care afectează în principal adolescenții și tinerii adulți.
Haemophilus influenzae: Bacteria Haemophilus influenzae tip b (Hib) a fost principala cauză a meningitei bacteriene la copii, dar noile vaccinuri Hib au redus semnificativ numărul cazurilor.
Listeria monocytogenes: Aceste bacterii pot fi găsite în brânzeturi nepasteurizate, hot-doguri și mezeluri. Persoanele însărcinate, nou-născuții, adulții în vârstă și persoanele cu sisteme imunitare slăbite sunt cele mai susceptibile. În timpul sarcinii, listeria poate traversa placenta, iar infecțiile în sarcina târzie se pot dovedi fatale pentru copil.

Meningita virală este de obicei ușoară și se vindecă de la sine. Cele mai multe cazuri sunt cauzate de un grup de virusuri cunoscute sub numele de enterovirusuri. Alte virusuri care pot cauza meningita virală includ:

Virusul herpes simplex;
HIV;
Virusul oreionului
Virusul West Nile
Enterovirusuri non-polio, inclusiv cel care provoacă boala mâinilor, picioarelor și gurii.

Meningita fungică poate fi cauzată de:

Cryptococcus: Este un fungus comun peste tot în lume, cunoscut pentru capacitatea sa de a infecta persoanele cu sisteme imunitare compromise.
Histoplasma: Se găsește de obicei în solul bogat în excremente de păsări sau lilieci. În Statele Unite, este prevalent în statele din est și central.
Blastomyces: Prosperă în solul umed și în frunzele în descompunere.
Coccidioides: Acest virus se găsește în solul din sud-vestul Statelor Unite, Mexic, America Centrală și de Sud, precum și în unele părți ale statului Washington.

Meningita parazitară (meningita eozinofilă) poate fi cauzată de:

Angiostrongylus cantonensis: Un parazit care infectează de obicei șobolanii ori melcii și poate provoca meningită eozinofilă la oameni prin consumul de alimente sau apă contaminate.
Baylisascaris procyonis: Un parazit găsit în intestinele șobolanilor, care poate infecta oamenii prin ingestia accidentală de ouă microscopice prezente în solul contaminat sau pe alte suprafețe.
Gnathostoma spinigerum: Un parazit care infectează peștii și alte animale și poate provoca infecții la oameni prin consumul de carne infectată și insuficient gătită.

Cauze ale meningitei neinfecțioase:

Lupus eritematos sistemic (lupus);
Anumite medicamente, cum ar fi AINS și antibiotice;
Leziuni la cap;
Operație pe creier.

Factori de risc sau persoanele sensibile în fața meningitei

Factorii de risc pentru meningită includ:

Lipsa de vaccinuri: Riscul de meningită crește pentru oricine nu a finalizat programul de vaccinare recomandat în copilărie sau în viața adultă, atunci când a fost nevoie.
Vârstă: Majoritatea cazurilor de meningită virală apar la copiii sub vârsta de 5 ani. Meningita bacteriană este frecventă la cei sub 20 de ani.
Traiul într-un cadru comunitar: Studenții care locuiesc în cămine, personalul din bazele militare și copiii din școlile de tip internat sau din instituții de îngrijire sunt expuși unui risc mai mare de meningită meningococică. Acest lucru se datorează faptului că bacteria se transmite pe cale respiratorie și se răspândește rapid în grupuri mari.
Sarcina: Sarcina crește riscul unei infecții cauzate de bacteriile Listeria, care poate provoca și meningită. Infecția crește riscul de avort spontan, naștere a unui făt decedat și naștere prematură.
Sistem imunitar slăbit: SIDA, consumul de alcool exagerat, diabetul, utilizarea de medicamente imunosupresoare și alți factori care afectează sistemul imunitar cresc riscul de meningită.
Îndepărtarea splinei crește, de asemenea, riscul: Persoanele fără splină ar trebui să se vaccineze pentru a reduce riscul.

Recomandări pentru prevenție

Cea mai bună modalitate de a reduce riscul de meningită este să iei măsuri de precauție pentru a te proteja de bolile infecțioase care cauzează boala:

Vaccinuri împotriva bacteriilor: Vaccinurile pentru boala meningococică, boala pneumococică, Haemophilus influenzae serotip b (Hib) și tuberculoză te ajută să te protejezi de infecțiile bacteriene care pot duce la meningită.
Vaccinări împotriva virușilor: Vaccinurile împotriva varicelei, gripei, rujeolei și oreionului te ajută să te protejezi de infecțiile virale care pot duce la meningită.
Antibiotice profilactice: Medicul îți poate prescrie antibiotice profilactice pentru a ajuta la prevenirea unei infecții bacteriene dacă ai un risc ridicat de a dezvolta infecția.

Alte modalități care ajută la prevenirea meningitei:

Spală-te pe mâini frecvent cu apă și săpun: Spălarea responsabilă a mâinilor este deosebit de importantă înainte și după pregătirea mesei sau mâncat, după contactul cu excremente (animale sau umane) și după grădinărit sau lucrul cu nisip ori murdărie.
Acoperă-ți gura și nasul când tușești sau strănuți.
Dezinfectează suprafețele atinse frecvent.
Evită contactul cu alții atunci când oricare dintre voi este afectat de o boală contagioasă. Dacă nu îi poți evita pe alții, purtarea unei măști poate ajuta la prevenirea răspândirii bolii. Nu împărtăși obiecte personale (cum ar fi pahare de băut) cu alte persoane.
Nu înota și nu bea apă care ar putea fi contaminată.
Gătește responsabil: Congelează și gătește alimentele la temperaturi sigure. Curăță sau spală bine toate fructele și legumele. Spală suprafețele și ustensilele pentru prepararea alimentelor cu apă și săpun după utilizare.
Nu consuma carne și fructe de mare negătite sau insuficient gătite.
Nu bea lapte nepasteurizat și nu mânca alimente făcute din lapte nepasteurizat.
Reduce-ți riscul de mușcături de insecte utilizând un spray de respingere a insectelor și acoperind cât mai mult pielea expusă atunci când ești afară. Verifică dacă există căpușe după ce te afli în zone împădurite sau zone cu iarbă lungă.
Reduce-ți riscul de infecții fungice purtând o mască în zonele cu praf, cum ar fi șantierele de construcții și rămânând în interior în timpul furtunilor de praf. Ia precauții suplimentare dacă locuiești în zone în care infecțiile fungice sunt frecvente.
Dacă ești însărcinată, urmează recomandările medicului tău cu privire la alimentele pe care să le eviți. Întreabă despre testarea pentru Streptococul de grup B și despre cum să eviți transmiterea unei infecții la copilul tău în timpul nașterii.
Când călătorești, află cum să-ți reduci riscul de boli infecțioase care sunt frecvente în destinația ta.

Când te prezinți la medic și cum se pune corect diagnosticul de meningită

Diagnosticul meningitei începe cu evaluarea istoricului de sănătate și un examen fizic. În timpul examenului fizic, medicul va căuta semne de:

Febră;
Probleme ale pielii;
Ritm cardiac crescut;
Rigiditate a gâtului;
Conștiință redusă.

De asemenea, medicul va prescrie un test de puncție lombară. Acest test se mai numește și punte spinală și permite o analiză a lichidului cefalorahidian, care conține o serie de indicii cu privire la o infecție. Unele dintre indicii din lichidul cefalorahidian pot fi glucoza, numărul de celule albe din sânge și numărul de celule roșii din sânge. Acest test poate determina, de asemenea, cel mai bun antibiotic pentru tratament.

Analize și investigații medicale

Alte teste pot fi, de asemenea, comandate pentru a diagnostica meningita. Testele comune includ următoarele:

Hemoculturi: Acestea identifică bacteriile din sânge. Bacteriile pot călători de la sânge la creier. N. meningitidis și S. pneumonia, printre altele, pot provoca atât sepsis, cât și meningită.
Hemoleucograma completă cu diferenţial: Acesta este un indice general de sănătate, care verifică numărul de globule roșii și albe din sânge. Celulele albe luptă împotriva infecțiilor, iar numărul este de obicei crescut în caz de meningită.
Radiografii toracice: Acestea pot dezvălui prezența pneumoniei, tuberculozei sau infecțiilor fungice. Meningita poate apărea după pneumonie.
Scanări CT: Pot arăta probleme precum un abces cerebral sau presiunea intercraniană. Bacteriile se pot răspândi de la sinusuri la meninge.

Tratamentul meningitei

Tratamentul depinde de tipul de meningită, după cum urmează:

Meningită bacteriană: Meningita bacteriană acută trebuie tratată imediat cu antibiotice intravenoase și uneori cu corticosteroizi. Acest lucru ajută la asigurarea recuperării și la reducerea riscului de complicații, cum ar fi umflarea creierului și convulsii. Antibioticul sau combinația de antibiotice depinde de tipul de bacterie care provoacă infecția. De asemenea, medicul poate drena orice sinusuri sau mastoide infectate – oasele din spatele urechii externe care se conectează la urechea medie.

Meningita virală: Antibioticele nu pot vindeca meningita virală și în majoritatea cazurilor, simptomele se îmbunătățesc de la sine în câteva săptămâni. Tratamentul cazurilor ușoare de meningită virală include odihna la pat, consumul de lichide și medicamente pentru reducerea febrei ori ameliorarea durerilor corporale. Medicul poate prescrie corticosteroizi pentru a reduce umflarea creierului și un medicament pentru controlul convulsiilor. Dacă un virus herpes ți-a cauzat meningita, este disponibil un medicament antiviral.

Meningita cronică: În acest caz, tratamentul se bazează pe vindecarea cauzei de bază. Medicamentele antifungice tratează meningita fungică, în vreme ce o combinație de antibiotice specifice poate trata meningita tuberculoasă. Chiar și așa, aceste medicamente pot avea reacții adverse grave, motiv pentru care tratamentul poate fi amânat până când un laborator confirmă faptul că acea cauză este într-adevăr fungică.

Meningita neinfecțioasă datorată unei reacții alergice sau boli autoimune: Aceasta poate fi tratată cu corticosteroizi. În unele cazuri, nu este necesar niciun tratament deoarece afecțiunea se poate rezolva de la sine. Meningita asociată cancerului necesită terapie pentru cancerul specific.

Meningita: Complicații

Complicațiile meningitei pot fi severe. Cu cât dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți boala mai mult timp fără tratament, cu atât este mai mare riscul de convulsii și leziuni neurologice permanente, inclusiv:

Pierderea auzului;
Probleme de memorie;
Dificultăți de învățare;
Leziuni ale creierului;
Probleme de mers;
Convulsii;
Insuficiență renală;
Şoc;
Moarte.

Cu un tratament prompt, chiar și persoanele cu meningită severă pot avea o recuperare bună. Meningita poate avea un impact semnificativ asupra indivizilor, familiilor și comunităților, atât financiar, cât și emoțional. Uneori, complicațiile în urma bolii, precum surditatea, tulburările de învățare sau problemele de comportament nu sunt recunoscute de îngrijitori și lucrătorii din domeniul sănătății și, prin urmare, nu sunt tratate. Cei care au trecut prin meningită au adesea nevoi de îngrijire a sănătății care necesită tratamente medicale pe termen lung.

Impactul continuu al dizabilității cauzate de meningită poate avea implicații grave. De aceea, este important să înțelegem simptomele și tratamentul pentru meningită. Educația în acest sens este crucială pentru a îmbunătăți recunoașterea timpurie a semnelor și gestionarea cauzelor meningitei. Prin informarea adecvată și accesul la tratamente eficiente, efectele bolii se pot reduce semnificativ.