Cum știi dacă ai splina mărită. Simptome, tratament și investigații medicale

Splina joacă un rol esențial în sistemul imunitar și limfatic, contribuind la filtrarea sângelui și la producerea de celule albe, esențiale pentru combaterea infecțiilor. Cu toate acestea, splina mărită, cunoscută sub denumirea medicală de splenomegalie, poate fi un indicator al unor afecțiuni subiacente variate, de la infecții acute la boli cronice. În ciuda faptului că splenomegalia este adesea asimptomatică, identificarea și tratamentul corespunzător sunt cruciale pentru menținerea sănătății generale.

Unde se află splina și ce rol are în organism

Splina este un organ de mărimea unui pumn, care se află în partea stângă a abdomenului, sub cutia toracică. Aceasta îndeplinește multiple funcții esențiale pentru menținerea sănătății și a echilibrului intern al organismului:

Filtrarea sângelui: Splina acționează ca un filtru biologic, îndepărtând particulele nedorite, bacteriile și celulele sanguine uzate din fluxul sanguin. Acest proces ajută la menținerea unei compoziții sanguine sănătoase și la prevenirea infecțiilor.
Eliminarea deșeurilor din sânge: În timpul filtrării, splina distruge celulele roșii îmbătrânite și alte elemente deteriorate din sânge. Acest proces de curățare asigură faptul că celulele uzate nu se acumulează și nu provoacă probleme circulatorii.
Producerea celulelor albe din sânge: Splina joacă un rol vital în sistemul imunitar prin producerea și stocarea limfocitelor (un tip de celule albe din sânge).
Stocarea sângelui: Splina funcționează și ca un rezervor de sânge suplimentar, care poate fi eliberat în circulație în cazuri de urgență, cum ar fi hemoragiile sau șocul.

Ce este splina mărită sau cum se manifestă splenomegalia

Lungimea normală pentru o splină sănătoasă este de până la 12 cm, cu o greutate de 70 g. Dacă se mărește, poate ajunge la 20 cm lungime și poate cântări mai mult de 1.000 g. Diverse afecțiuni pot determina mărirea splinei, inclusiv inflamația, depozitarea grăsimilor, acumularea de sânge, excrescențe benigne sau maligne și supraproducția de celule. Cauzele splenomegaliei variază, unele fiind temporare, cum ar fi infecțiile acute, în timp ce altele indică afecțiuni cronice sau progresive, precum bolile hematologice sau metabolice.

Splina mărită: Cauze des întâlnite și factori de risc

Detectarea unei spline mărite este importantă pentru diagnosticarea corectă a afecțiunilor subiacente și pentru aplicarea unui tratament adecvat. Cele mai frecvente cauze sunt:

Infecții: Infecțiile virale (precum mononucleoza și HIV), infecțiile bacteriene (precum tuberculoza și endocardita) și infecțiile parazitare (precum malaria și toxoplasmoza) subliniază funcția imunitară a splinei. Ele determină supraproducția de anticorpi și celule imunitare (hiperplazie).
Boli de ficat: Afecțiunile care afectează ficatul (cum ar fi hepatita cronică, ficatul gras sau ciroza) pot determina creșterea presiunii în vasele de sânge care trec prin ficat și splină (hipertensiune portală). Tensiunea vasculară provoacă acumularea sângelui și creșterea splinei.

Alte cauze posibile includ:

Cancer: Cancerele de sânge, cum ar fi leucemia sau neoplasmele mieloproliferative (MPN) și limfoamele inflitrează splina cu celule străine care continuă să se înmulțească.
Leziuni focale: Creșterile benigne, cum ar fi un chist sau un abces, precum și cancerul metastatic măresc splina.
Boală autoimună: Afecțiunile inflamatorii cronice precum lupusul, sarcoidoza și artrita reumatoidă pot provoca un răspuns imunitar hiperactiv și hiperplazia splinei.
Tulburări de sânge: Afecțiuni precum anemia hemolitică și neutropenia care provoacă distrugerea precoce a globulelor roșii pot supraîncărca splina, a cărei sarcină este să le îndepărteze.
Tulburări metabolice moștenite: Afecțiunile care provoacă acumularea diferitelor substanțe în sânge și depozitarea în organe, cum ar fi boala Niemann-Pick, boala Gaucher și drepanocitoarea, se pot infiltra în splină.
Tromboză: Un cheag de sânge care blochează unul dintre vasele din ficat sau splină poate cauza presiunea și acumularea de sânge în splină.

Oricine poate dezvolta o splină mărită, la orice vârstă, dar anumite grupuri prezintă un risc mai mare, inclusiv:

Copiii și adulții tineri cu infecții, cum ar fi mononucleoza;
Persoanele care au boala Gaucher, boala Niemann-Pick și alte tulburări metabolice moștenite, care afectează ficatul și splina;
Persoanele care locuiesc sau călătoresc în zone în care malaria este comună.

Simptome frecvente în afecțiuni ale splinei

Splenomegalia nu provoacă, de obicei, simptome. Este adesea descoperită în timpul unui examen fizic de rutină. De obicei, un medic nu simte splina la un adult decât dacă este mărită. Simptomele comune sunt:

Durere sau plenitudine în partea stângă superioară a abdomenului, care se poate răspândi la umărul stâng;
Senzație de sațietate fără să mănânci sau după ce ai mâncat o cantitate mică deoarece splina apasă pe stomac;
Scăderea numărului de celule roșii din sânge (anemie);
Sughiț;
Infecții frecvente;
Sângerare ușoară.

Cum se pune diagnosticul de splină mărită. Analize și investigații medicale

DETALII ATAȘAMENT Ecografie abdominală pentru diagnosticarea de splină mărită De multe ori, medicii identifică o splină mărită din întâmplare, în timpul unui examen de rutină sau căutând o altă afecțiune. Pentru a confirma aceasta, medicii efectuează următoarele teste:

Teste imagistice: O ecografie abdominală sau o scanare CT ajută la confirmarea unei spline mărite și oferă informații suplimentare, cum ar fi cât de gravă este, dacă are o leziune sau dacă invadează orice alte organe. De asemenea, Un RMN poate urmări fluxul de sânge prin splină.

Analize de sânge: Dacă medicul nu este sigur de cauză, acesta poate investiga prin teste de sânge. Se pot testa anumite boli, cancere, tulburări de sânge și probleme ale funcției hepatice.

Analiza măduvei osoase: Medicul poate efectua o aspirație de măduvă osoasă și/sau o biopsie de măduvă osoasă pentru a testa conținutul de celule sanguine din țesuturile măduvei. Acest lucru oferă informații despre modul în care funcționează splina și poate indica anumite tulburări.

La ce medic mergi dacă ai fost diagnosticat cu splenomegalie

Dacă ai fost diagnosticat cu splenomegalie, este esențial să te adresezi unui specialist pentru a determina cauza și a primi tratamentul adecvat. Primul pas este de obicei consultarea unui medic de familie. Acesta poate evalua starea generală de sănătate și poate recomanda investigații suplimentare. În funcție de rezultatele inițiale, este posibil să fie necesară consultarea unui:

Hematolog – specialist în boli ale sângelui, care poate diagnostica și trata afecțiuni hematologice care cauzează splenomegalie, precum anemia hemolitică sau leucemia;
Gastroenterolog – specialist în afecțiuni ale sistemului digestiv, care poate investiga și gestiona boli hepatice sau alte tulburări digestive asociate cu splenomegalia;
Uneori, poate fi necesară și evaluarea de către un specialist în boli infecțioase sau un oncolog, în funcție de suspiciunea clinică și rezultatele testelor preliminare.

Cum se tratează splina mărită

Tratamentul pentru splina mărită depinde de ceea ce o cauzează. De cele mai multe ori, operația pentru îndepărtarea splinei nu este necesară, dar uneori este recomandată. De exemplu, dacă o infecție bacteriană provoacă splina mărită, medicul îți poate prescrie antibiotice pentru a vindeca infecția. Chiar și așa, unele afecțiuni asociate cu splenomegalia sunt incurabile sau cronice. În aceste cazuri, se recurge la opțiuni de tratament precum:

Radioterapie cu doze mici: Radioterapia poate micșora splina în mod sigur și eficient. Majoritatea persoanelor cu splenomegalie care primesc radioterapie experimentează o reducere semnificativă a dimensiunii splinei după doar câteva ședințe.
Intervenție chirurgicală: Îndepărtarea splinei (splenectomie) poate fi necesară dacă simptomele sunt severe sau dacă splina mărită este cauzată de o tumoare.

Prevenție sau cum menții sănătatea splinei

Nu există o metodă sigură de a preveni splenomegalia deoarece aceasta este, de obicei, un semn al unei alte afecțiuni. Gestionarea afecțiunilor asociate cu un risc crescut de splenomegalie poate ajuta la reducerea probabilității de a dezvolta o splină mărită. Aceasta poate include administrarea de medicamente, urmarea unui plan special de nutriție sau consultarea periodică a medicului.

Dacă ai splenomegalie, poți proteja splina și reduce riscul de rupere prin:

Evitarea sporturilor de contact: Fotbalul, hocheiul, luptele și alte activități care pot provoca traume sau leziuni la nivelul abdomenului pot duce la ruperea splinei mărite. O splină ruptă reprezintă o urgență medicală.
Consultarea regulată a medicului: Medicul poate monitoriza dimensiunea splinei și simptomele asociate și poate ajusta planul de tratament după necesități.
Menținerea la zi a vaccinurilor: Vaccinurile te protejează împotriva unor infecții care pot cauza splenomegalie, precum gripa, malaria și meningita.

Viața fără splină

Doctor care vorbește cu un pacient despre splina mărită și ce simptome are

Dacă splina ta a fost îndepărtată, alte organe, precum ficatul, pot prelua multe dintre funcțiile splinei. Aceasta înseamnă că vei putea face față majorității infecțiilor, dar există riscul ca o infecție serioasă să se dezvolte rapid. Acesta este crescut dacă ai o afecțiune de sănătate precum anemia (cu celule secera ori boala celiacă) sau o afecțiune care îți afectează sistemul imunitar (cum ar fi HIV). Urmează aceste precauții simple pentru a preveni infecțiile:

Vaccinări: Verifică la medicul de familie dacă ai făcut toate vaccinările de rutină. Ar trebui să te vaccinezi împotriva infecțiilor pneumococice (rapel la fiecare 5 ani) și împotriva gripei (în fiecare an).
Antibiotice: Se recomandă să iei antibiotice în doze mici cel puțin 2 ani și, în multe cazuri, pentru tot restul vieții, pentru a preveni infecțiile bacteriene. Antibioticele sunt deosebit de importante pentru persoanele sub 18 ani, adulții peste 50 de ani și în primii 2 ani după îndepărtarea splinei.
Fii atent la semnele de infecție: Consultă un medic de familie dacă observi semne de infecție precum febră mare, durere în gât, tuse, durere de cap severă, durere abdominală, roșeață și umflături în jurul plăgii chirurgicale.
Ferește-te de mușcăturile de animale și de căpușe: Mușcăturile de animale și de mici paraziți sugători de sânge numiți căpușe pot cauza infecții. Dacă ești mușcat de un animal, începe tratamentul cu antibiotice și solicită urgent sfatul unui medic. Încearcă să eviți mușcăturile de căpușe purtând haine care acoperă pielea, în special pantaloni lungi.

Splenomegalia reprezintă o mărire a splinei, un organ esențial în sistemul limfatic și sistemul imunitar. Deși poate fi asimptomatică, semnele comune includ durerea abdominală, sughițul și senzația de sațietate după un consum mic de alimente. Cauzele splenomegaliei variază de la infecții acute (temporare) la afecțiuni cronice, iar tratamentul diferă în funcție de cauza subiacentă. Dacă nu este tratată, splenomegalia poate crește riscul de infecții, anemie și ruperea splinei. Este important să consulți un medic, în special dacă durerea este severă sau se agravează la respirație.