Prima pagină » Informează-te » Noutăți NORD » Simptomele tuberculozei. Când apar primele simptome, cum se pune diagnosticul și ce variante de tratament pentru TBC există
Tuberculoza (TBC) este o boală infecto-contagioasă produsă de bacteriile din specia Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch). Primele cazuri cunoscute de tuberculoză datează de acum 6000 de ani, boala având actualmente o răspândire globală. Aceasta poate afecta atât copiii, cât și adulții și vârstnicii. De asemenea, multiple organe pot fi afectate de tuberculoză, cele mai frecvent identificate cazuri fiind cele de tuberculoză pulmonară și ganglionară (bacilii găsindu-se în nodulii limfatici). Mycobacterium poate coloniza și organe precum intestinul, oasele, articulațiile și sistemul nervos central (creierul și măduva spinării).
Despre tuberculoză în România
România este, din păcate, liderul European în ceea ce privește numărul total de cazuri de tuberculoză raportate, numărul de cazuri noi raportate anual, numărul de cazuri de tuberculoză multi-drog rezistentă, conform celor mai recente statistici publicate de Centrul European pentru Prevenția și Controlul Bolilor (ECDC), în 2021. Aproximativ un sfert din numărul de cazuri de tuberculoză din UE au fost diagnosticate în România. Cele mai multe cazuri se găsesc în județele din estul și sudul țării. Din fericire, numărul de cazuri noi raportate anual a scăzut cu mai mult de 60% în ultimii 20 de ani la noi în țară, în mare parte datorită tehnicilor mai bune de prevenție a infecțiilor, precum și a celor de diagnosticare, izolare și tratare a persoanelor infectate.
Când apar primele simptome de TBC – evoluția infecției
Atunci când vine vorba de tuberculoză, recunoașterea simptomelor timpurii este crucială pentru gestionarea eficientă a infecției. În stadiile incipiente ale tuberculozei, simptomele pot fi subtile și pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni.
Bacteria se contactează pe cale aeriană (tuse, strănut, râs, vorbit) și, de aici, infecția poate avea multiple evoluții. Majoritatea persoanelor (90%) nu vor dezvolta niciodată boala, 9% o vor dezvolta după ani de la infecție și doar 1% vor dezvolta boala la scurt timp (zile-săptămâni) de la contactul cu bacilul Koch. Manifestările pot fi atât generale, cât și specifice organului afectat.
Simptomele generale ale tuberculozei
Simptomele generale ale tuberculozei pot include oboseala excesivă, scăderea inexplicabilă în greutate (>10% din greutatea inițială), febră ușoară și transpirații nocturne. Rareori pot apărea febra înaltă și letargia. La femei poate apărea amenoreea nejustificată (lipsa menstruației)
Simptome pulmonare în infecția TBC
Infecția pulmonară este cea mai frecventă formă de tuberculoză (85% din cazuri). Simptomele pulmonare pot include tuse persistentă (peste 3 săptămâni), sânge în spută (expectorații), dureri în piept și dificultăți la respirație. Acestora li se asociază modificări specifice la imagistica pulmonară prin radiografie sau tomografie computerizată (CT).
Simptome extrapulmonare
Tuberculoza poate afecta și alte părți ale corpului în afară de plămâni. Simptomele extrapulmonare pot varia în funcție de zonele afectate. Printre acestea se pot număra dureri articulare (TB articulară), dureri de spate (TB coloanei vertebrale), umflarea ganglionilor limfatici (în special cei ai gâtului) (TB ganglionară), dureri de cap (TB cerebrală) și, în cazuri rare, afectarea organelor interne. O formă severă, adesea mortală, de infecție cu Mycobacterium este meningita tuberculoasă, manifestată prin dureri de cap, vărsături, rigiditatea membrelor și, în cazuri avansate, comă și deces.
Diagnosticul de TBC
Diagnosticul corect și precoce al tuberculozei este esențial pentru începerea promptă a tratamentului și limitarea răspândirii infecției. Există mai multe metode utilizate în diagnosticul tuberculozei, iar alegerea lor depinde de situația clinică a fiecărui pacient.
Ce medic tratează tuberculoza
Pentru tratarea tuberculozei, este important să consulți un pneumolog sau un medic specialist în boli infecțioase. Acești profesioniști au expertiza necesară pentru a efectua evaluările adecvate, a interpreta rezultatele testelor și a prescrie tratamentul corespunzător.
Testul cutanat pentru TBC
Unul dintre principalele teste utilizate pentru diagnosticul tuberculozei este testul Mantoux, numit și IDR (intradermo reacția) la PPD (derivate proteice purificate) de tuberculină. Acest test implică injectarea unei mici cantități de tuberculină sub piele, iar rezultatul se evaluează în funcție de reacția pielii la substanța injectată, la 48 sau 72 de ore. Un rezultat este pozitiv dacă apare o reacție la tuberculină (indurație) mai mare de 15 mm la o persoană cu imunitate bună și mai mare de 10 mm la o persoană cu imunitate compromisă.
Radiografia pulmonară
Radiografia pulmonară este o modalitate importantă de diagnosticare a tuberculozei pulmonare, dar nu permite stabilirea diagnosticului pozitiv . Imaginile radiografice pot evidenția leziunile caracteristice cauzate de bacteria Mycobacterium tuberculosis și pot fi folosite pentru monitorizarea progresului tratamentului.
Testarea sputei
Testarea sputei (expectorației) este esențială pentru identificarea bacteriei Mycobacterium tuberculosis în organism. Pacientul furnizează niște eșantioane de spută care este apoi analizată pentru prezența bacteriei printr-o serie de metode de laborator specifice: microscopie cu colorație Ziehl-Neelsen, microscopie cu fluorescență, culturi bacteriene și antibiogramă.
Testarea AFB
Testarea pentru acid-alcoolo-rezistență (AFB – acid-fast bacillus) este o metodă utilizată pentru a identifica BAAR în probele de spută. Acest test poate ajuta la ridicarea unui diagnostic prezumptiv de tuberculoză. Din păcate, acest test este relevant doar la pacienții care expectorează un număr mare de bacili Koch, ceea ce nu se întâmplă la toți bolnavii. Cu toate acestea, identificarea persoanelor mari eliminatoare de bacili pot fi izolate și pot primi rapid tratamentul.
Metoda culturii pe mediu solid
Metoda convențională de diagnostic pozitiv este reprezentată de cultivarea bacteriei pe medii Löwenstein-Jensen, fiind efectuată chiar dacă testarea AFB este negativă. Principalul dezavantaj al acestei metode diagnostice este reprezentat de durata lungă de timp de la prelevare până la evidențierea rezultatelor – 6-8 săptămâni.
Examenul anatomopatologic
Reprezintă o metodă tipică de diagnostic în cazurile de tuberculoză extrapulmonară (pleurală, ganglionară, osoasă etc.). Prin această metodă se observă modificările produse de Mycobacterium tuberculosis la nivelul țesuturilor presupus afectate.
Sistemul GeneXpert
Este un sistem automat bazat pe detecția de acizi nucleici (real time PCR) care identifică cu o acuratețe foarte bună Mycobacterium tuberculosis și potențiala sa rezistență la principalul antituberculos – rifampicina
Test de sânge IGRA
Testul de sânge cu interferon gamma release assay (IGRA) măsoară răspunsul sistemului imun la proteine specifice ale bacteriei Mycobacterium tuberculosis prin eliberarea de IFN-γ (interferon gamma).
Tratamentul tuberculozei
Tratamentul tuberculozei este un proces complex. Este important să începi tratamentul cât mai curând posibil după diagnostic pentru a controla răspândirea infecției și pentru a preveni complicațiile.
Tratament TBC activă
Tratamentul standard pentru tuberculoză implică administrarea unei combinații de 2-4 medicamente pe o perioadă de câteva luni. Antituberculoasele de primă linie sunt: rifampicina, izoniazida, pirazinamida, etambutolul și streptomicina. În cazuri particulare – reacții adverse severe la vreunul dintre cele de mai sus sau identificarea rezistenței la vreunul dintre acestea, se va opta pentru un regim terapeutic individualizat. Este esențial să urmezi cu strictețe indicațiile medicului și să finalizezi întreaga cură de tratament, chiar dacă simptomele încep să dispară. Întreruperea prematură a tratamentului poate duce la recidivă și la dezvoltarea formelor rezistente la medicamente ale bolii.
Tratament TBC latentă
Tratamentul tuberculozei latente poate fi recomandat pentru persoanele care au fost expuse la bacilii tuberculoși, dar nu prezintă simptome active. În general, acest tratament implică administrarea unui singur antituberculos (izoniazidă sau rifampicină) sau a unei combinații de două antituberculoase (izoniazidă+rifapentină, respectiv izoniazidă+rifampicină), pentru o perioadă de 3-6 luni. Scopul este prevenirea dezvoltării tuberculozei active în viitor, prin omorârea Mycobacteriilor dormante.
Doriti sa aflati detalii despre investigatii si costuri pe care nu le gasiti in lista de preturi? Ne puteti transmite aici solicitarea dvs si vom reveni cu un raspuns cat mai curand posibil.
