Depresia de iarna este o forma specifica a depresiei si face parte din asa numitele tulburarile afective sezoniere, adica cele care „par” a fi cauzate de conditiile meteorologice si implicit de anotimpuri.
Spun ca „par” a fi cauzate deoarece, în realitate nu este asa.
Asociatia Americana de Psihiatrie afirma ca tulburarile afective sezoniere sunt, de fapt, un semn al unei depresii majore sau al unei tulburari bipolare, deci nu sunt generate de schimbarile anotimpurilor si, respectiv de modificarile de temperatura ci, ele exista într-un context si sunt doar influentate de conditiile meteorologice mentionate.
Astfel ca, majoritatea celor care sufera de tulburari afective sezoniere, sufera de tulburari depresive majore, iar un procent de 20% daca nu si mai mult, au deja sau pot dezvolta tulburari bipolare (maniaco-depresive).
Cu toate ca tulburarile afective sezoniere au fost descrise si denumite formal înca din 1984, în Manualul de Diagnostic si Statistica al Bolilor Mentale DSM IV, tulburarile afective sezoniere (Seasonal Affective Disorders) reprezinta un semn important al unei depresii majore, nefiind deci o tulburare de sine statatoare.
Majoritatea lucrarilor de specialitate când vorbesc despre tulburari afective sezoniere se refera la depresia de iarna, dar experienta demonstreaza ca exista un numar semnificativ de persoane care sufera de depresie primavara sau vara mai pregnant decât în restul anului. Simptomatologia acestor tipuri de depresie de primavara si vara este putin diferita de cea a depresiei de iarna si anume: apetit alimentar scazut, insomnii, anxietate, iritabilitate, etc.
Depresia de iarna, în general, poate avea urmatoarele simptome:
• greutate la trezirea de dimineata
• somnolenta pe parcursul zilei, dificultate în concentrarea atentiei si realizarea eficienta a sarcinilor zilnice
• tendinta de a dormi mai mult
• nivel redus de energie si, de aici, lipsa motivatiei si tendinta spre amânare
• dificultatea de a suporta temperaturi scazute (persoanele se plâng frecvent ca nu le place iarna si nu pot suporta frigul, plângere care devine un argument valid pentru retragerea în casa sau limitarea iesirilor si activitatilor în afara casei)
• nevoia de a mânca mai mult, în special apare nevoia de: zahar, alcool si fast food din care deriva cresterea în greutate si se poate intra în cercul vicios al unei dispozitii proaste generate de cresterea în greutate.
• retragerea în sine, evitarea activitatilor amicale, sociale si, chiar, familiale.
Se poate observa ca este destul de usor sa confunzi depresia de iarna cu tonusul general mai scazut care este foarte firesc pe timpul iernii, din cauza: temperaturilor scazute care, spun medicii, cresc presiunea arteriala, îngreuneaza gândirea si provoaca apatie; zilele mai scurte si mai înnorate în care, prin absenta luminii, arata unele studii, s-ar stimula secretia de melatonina (hormonul somnului).
Mai pe scurt, este firesc si logic ca acest „tonus de iarna” sa apara deoarece corpul este programat sa doarma, cu încetinirea functiilor vitale, atunci când este întuneric, iar aducerea în stare de veghe pe întuneric este o actiune împotriva fiziologiei care are drept consecinta fireasca lentoarea deoarece functiile înca sunt încetinite si activarea lor se va produce mai lent pe masura ce va aparea lumina zilei.
La începuturile istoriei oamenii respectau ritmul biologic al organismului, astfel încât, din toamna activitatile scadeau treptat pâna a fi reduse la minim pe timpul iernii. Probabil de aceea, la depresia de iarna, dar înteleasa aici ca reducerea naturala a tonusului pe perioada rece, i se mai spune reactie de hibernare.
În concluzie, cum ne putem da seama daca este doar o reactie a organismului la vremea rece sau este ceva mai mult? Cum ne putem da seama daca ne confruntam cu o depresie?
Daca totusi gasiti placere în activitatile obisnuite, daca nu v-ati retras în casa pentru ca nu mai vreti sa vedeti pe nimeni, daca atitudinea generala este mai mult pozitiva decât negativa, daca va puteti îndeplini îndatoririle familiale, profesionale etc. chiar daca nivelul energetic este mai redus si activitatile nu mai sunt asa numeroase ca în alte anotimpuri, sunteti doar în ton cu nevoile organismului dvs. de a fi mai lent când e frig afara si ziua este mai scurta.
Dar daca nu se întâmpla lucrurile de mai sus si, în plus, va mai caracterizeaza si gânduri si sentimente negative de lipsa de sens, inutilitate, lipsa de valoare, tristete profunda, însingurare, incapacitatea de a va da jos din pat si a îndeplini cele mai simple activitati rutiniere atunci este cazul sa apelati la ajutor de specialitate.
Acum, ca cele doua concepte, depresia de iarna ca semn al unei stari depresive majore sau al unei tulburari maniaco-depresive si reactia fireasca a organismului de hibernare în timpul iernii, sunt mai clar delimitate sa vedem ce se poate face în fiecare dintre cele doua cazuri.
În cazul în care banuiti ca nu este doar o „lene de sezon” mergeti direct la medicul de familie care va poate îndrepta spre un psiholog sau psihiatru, sau daca aveti mai multe informatii apelati direct la un psihoterapeut care va poate ajuta sa va ajutati singur sau la un psihiatru care va poate ajuta sa va depasiti dificultatile de moment cu ajutorul medicatiei. Ambele variante sunt binevenite, iar împreuna sunt excelente.
Daca totusi este doar o lene de sezon, sfatul meu este sa „fiti blânzi cu dvs.” si sa va acceptati aceasta limita sanatoasa a organismului, sigur, daca si contextul vietii dvs. v-o permite.
Ce puteti încerca singuri?
• sa va monitorizati discret alimentatia sa nu alunecati în cercul vicios al mâncarii de fast food care determina acumularea kilogramelor si implicit, imagine de sine scazuta ca urmare a îngrasarii (acest lucru ar putea transforma o lene de sezon într-o forma de depresie)
• atentie la consumul de alcool care ajuta si el la acumularea kilogramelor si nu numai
• specialistii nutritionisti spun ca banana si ciocolata sunt alimente care contin serotonina (hormonul care ne da buna dispozitie si ne creste capacitatea de concentrare a atentiei) si consumat cu masura ne poate ajuta în anotimpurile reci
• una din cauzele apatiei de sezon fiind absenta luminii – un sfat bun, pentru cine îl poate urma, este sa profitati la maxim de lumina naturala a dupa-amiezilor de toamna/ iarna si, daca puteti, sa iesiti la plimbare în perioada prânzului, o ora sau macar 30 de minute zilnic
• atât cât se poate, nu renuntati la activitatile placute de timp liber si, este de preferat sa fie desfasurate împreuna cu prietenii sau familia
• daca din diverse motive sunteti singuri este momentul sa activati reteaua de suport social – puteti face asta sub îndrumarea unui psiholog sau, pur si simplu, verificati agenda si încercati sa reactivati legatura cu cunostinte mai vechi pe care se poate sa le fi neglijat
• în perioada iernii este un bun prilej pentru oamenii singuri, si nu numai, sa se implice în activitati caritabile; a oferi, a crea bucurie unui copil sau unui batrân în perioada sarbatorilor ne creeaza noua însine emotii pozitive si, implicit, stari pozitive, în plus este un prilej de a face noi cunostinte care pot deveni prietenii
• miscarea la sala de sport va poate ajuta
• filmele cu mesaj pozitiv ca stimul pentru creier creeaza gânduri pozitive, emotii pozitive si, implicit, stari de pozitive. Va recomand un experiment: timp de 10 zile uitati-va numai la comedii fara a spune asta cunoscutilor si verificati-va apoi starea de spirit prin feedback-ul lor.
În concluzie, depresie de iarna sau reactie de hibernare si, în general, orice stare mai proasta în orice anotimp, ar trebui tratata cu o atitudine mai detasata din partea noastra. Tendinta generala este de a ne condamna pentru ca ne simtim într-un anume fel mai putin bine sau de a ne panica. Ambele tendinte creeaza un plus, de multe ori obsesiv, de gânduri si emotii negative care, nu numai ca mentin, dar si agraveaza starea. Iar ceea ce ar fi putut fi o toana de moment, o lene de sezon, o reactie fireasca a organismului la stres sau oboseala se poate transforma în ceva mai serios, mai neplacut si mai greu de tratat – o depresie.
Sigur ca atitudinea detasata fata de starea proasta nu exclude nevoia unui sfat de specialitate al unui psihoterapeut si/ sau psihiatru pentru a rezolva cât mai corect si rapid situatia.
