Aspecte ale terapiei cognitiv-comportamentale

In zonele educate a avea un psihoterapeut unde sa mergi macar o data pe saptamana, a devenit mai mult decat o normalitate – este considerata necesitate! Si psihoterapeutul, la randul lui, are persoana sau persoanele cu care discuta. Asta pentru ca nimeni nu este perfect si povara se duce mai usor cand mai descarci din ea…

Exista mai multe tipuri de psihoterapii si mai multe modalitati de realizare: individuala, de grup, de familie, de cuplu; grupurile pot fi impartite pe mai multe categorii: varsta, interese, specific de sanatate (psiho-oncologie, psihoterapie in diverse boli – tulburari de alimentatie, psihoterapia familiei bolnavului etc), grup de femei sau de barbati etc.

Terapia de grup prezinta o serie de beneficii (raspunsul si reactiile grupului in anumite situatii, sustinerea de care poti beneficia, experienta altora din care avem de invatat, modalitati de adaptare si reactie) in timp ce, in terapia individuala, atentia este focusata doar asupra ta. 
Exista mai multe tipuri de psihoterapie: experientiala, adleriana, centrata pe solutii, psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihanaliza etc.

Psihoterapia Cognitiv-Comportamentala castiga tot mai mult teren, indeplinind cateva conditii importante pentru pacient:
•    Este o terapie de scurta durata (4-6 luni, maxim);
•    Ajuta pacientul sa inteleaga raportul corect dintre gandire – actiune – comportament;
•    Pacientul inlocuieste gandirea negativista cu o gandire realista;
•    Schimbarea modului de gandire duce la modificari ale comportamentului si a reactiilor, creste rezistenta la frustrare si la stres;
•    Devine independent fata de terapeut, asimiland noi modalitati de relaxare si linistire, se echilibreaza, isi redefineste relatia cu sine insusi si cu cei din jur.

Toate aceste lucruri sunt posibile daca individul doreste schimbarea, daca isi face temele date (se dau teme!) si vine regulat la terapie. A dori sa ii schimbam pe cei din jur dupa cum vrem noi, si nu pe noi, este aberant. Cei care doresc doar un umar pe care sa planga si sa nu faca nimic, nu vor rezista in terapie – intr-o terapie adevarata – mai mult de cateva sedinte: vor amana temele, vor uita acasa foile de lucru, vor aparea urgente mai importante tocmai in ziua terapiei etc. 
Nu putem schimba lumea, dar ne putem schimba pe noi – atunci se va schimba si lumea din jurul nostru….

Psiholog Stefania Budacu