Terapia durerii - Centrul integrat de terapia durerii NORD
Centrul Integrat de Terapia Durerii Nord oferă soluții profesionale și inovatoare de ameliorare a durerii
Ce este Terapia Durerii?
Terapia durerii este o ramură medicală ce reunește, sub aceeași umbrelă, medici din diferite specialități medicale, toți pregătiți să trateze simptomul comun numit DURERE.
Terapia durerii este o specialitate relativ nouă la nivel mondial apărută în SUA la finalul anilor ‘80 și începutul anilor ‘90, practicată inițial de medicii anesteziști. Ulterior, acestora li s-au alăturat și colegii din alte specialități, respectiv: neurologie, reumatologie, ortopedie, neurochirurgie, radiologie intervențională și recuperare medicală. Aceste specialități, împreună, abordează analiza cauzelor durerii, tratamentul acesteia (parțial sau total) precum și modalitatea de a o ține sub control pe termen lung.
Ce urmărește Terapia Durerii?
Durerea este de fapt un simptom comun al multor afecțiuni acute sau cronice.
Mecanismele de producere ale acesteia sunt complexe, de cele mai multe ori debutul durerii fiind legat de o injurie tisulară (leziune de țesut).
Nu de puține ori însă, durerea poate fi idiopatică, fără a se putea identifica un factor cauzator.
Medicul, specializat în tratamentul durerii, are rolul de a evalua, trata sau ameliora durerea pacientului, în funcție de motivul acesteia.
Medicii Nord în Terapia Durerii se asigură că fiecare pacient beneficiază de tratamente personalizate împotriva durerii
Pe lângă tratare se urmărește și elaborarea, împreună cu pacientul, a unui plan de prevenție a recidivei.
Diagnosticarea-Imagistică și teste diagnostice
Pe lângă examenul clinic, medicul poate solicita pacientului diverse teste de laborator, de imagistică sau EMG care să întregească tabloul diagnosticului.
Testele de laborator pot fi efectuate în suspiciuni de sindroame inflamatorii, infecții, diabet, tulburări de coagulare.
Testele de imagistică mai frecvent solicitate pot fi: Radiografia, Rezonanța magnetică (IRM/RMN) sau Computer tomograf (CT). Fiecare dintre ele poate surprinde anumite particularități. Spre exemplu, o radiografie va fi cea mai la îndemână investigație de imagistică pentru dovedirea unei fracturi vertebrale, însă aceasta nu ne poate indica dacă fractura este recentă sau veche. Edemul corpului vertebral vizualizat la IRM (RMN) ne va confirma dacă traumatismul este și recent.
CT-ul poate fi recomandat pacienților cu diferite implanturi metalice incompatibile cu RMN-ul, pacienților cu forme severe de claustrofobie etc.
Electromiografia este un test funcțional efectuat de medicul neurolog care evaluează gradul de injurie nervoasă, în funcție de rezultat, acesta putând direcționa tratamentul către conservator sau invaziv.
Pentru a localiza precis durerea și a afla cauzele acesteia, terapia durerii aduce o noutate în sensul unui diagnostic funcțional al durerii – adică corelează modificările anatomice de pe rezultatul imagistic (IRM) cu ce anume îl doare pe pacient. Acestea sunt blocurile sau testele diagnostic. Le spunem blocuri pentru că “blochează”, temporar, nervii prin acțiunea țintită cu anestezic pe aceia bănuiți ca fiind generatorii durerii.
Există o gamă largă de proceduri de diagnosticare, cele de bază fiind:
Blocul de ram medial face parte dintr-o procedură în 2 pași ce are ca scop blocarea durerii articulare de coloană. În prima etapă se va injecta o cantitate mică de anestezic local, în apropierea acestor nervi (Blocul de ram medial).
În urma acestei injectări, dacă durerea este de origine articulară, pacientul va simți o ameliorare semnificativă, putând spune că blocul are și rol diagnostic. În a 2-a etapă se va efectua procedura cu efecte pe termen lung, denumită “Ablația de ram medial’’. Aceasta constă în efectuarea unei leziuni termice care are ca rol împiedicarea transmiterii durerii către creier. Se blochează nervii prin injectarea unui anestezic în apropierea lor pentru a vedea dacă acestea sunt sursa durerii. Această procedură nu este dureroasă, cu excepția unei mici înțepături.
Se introduce un ac de ghidare în mijlocul discului și apoi se introduce substanța de contrast, în disc. Acest lucru ajută la vizualizarea structurii discului în primul rând, dar se urmărește și dacă manevra provoacă durere. În mod normal, un disc sănătos nu doare la injectare. Dacă apare o durere concordantă, atunci se confirmă ipoteza că sursa durerii de mijloc este din acest disc. La final se injectează anestezic în disc pentru a elimina durerea discală și a evalua dacă pacientul e clinic bine.
Dacă testul diagnostic este pozitiv, se ia o decizie terapeutică care pleacă de la ablația inervației senzoriale a discului și retragerea protruziei - procedura minim invazivă numită “Disc Fx’’ dar, și mai important, poate ajuta chirurgul în a decide dacă o operație de artrodeză (care este o intervenție complexă) poate ajuta sau nu pacientul, respectiv poate asigura o creștere a succesului intervenției.
