Cum pot parintii contribui la dezvoltarea afectiva a copiilor, în beneficiul adultului de mâine
– etapele evolutiei copilului –
– sfaturi si recomandari utile pentru parinti –
Perioada copilariei este critica pentru dezvoltarea afectiva a adultului de mâine! Manifestarile copilului, emotiile si modul în care învata sa le controleze reprezinta temelia abilitatii de a stabili relatii interumane pozitive si satisfacatoare.
85% din abilitatile sociale ale unui adult sunt construite pâna la vârsta de 5 ani!
Ca proces, dezvoltarea afectiva se desfasoara atât pe plan personal, contribuind la formarea copilului ca individ, cât si pe plan social, prin stabilirea si mentinerea relatiilor cu ceilalti. Trasaturile esentiale ale dezvoltarii afective includ abilitatea de a identifica si întelege propriile sentimente, de a percepe corect emotiile celorlalti, capacitatea de a face fata trairilor intense si expresia acestora într-o maniera constructiva, controlarea propriului comportament, empatia si întretinerea relatiilor sociale.
De obicei, oamenii se blocheaza afectiv în copilarie sau adolescenta, în urma unor traume sau prin educatie, iar ca adult ca urmare a unor conflicte interioare. În copilarie, o trauma poate fi orice forma de abuz fizic sau emotional. În ceea ce priveste abuzul emotional, cel mai des se manifesta impunerea unei educatii prin frica, amenintari fizice ce pot sau nu sa fie îndeplinite, etc.
“Blocajul afectiv poate sa apara si în urma unei educatii rigide, restrictive. Nu luam în considerare parinti marcati de o tulburare de personalitate, dar, de exemplu, un parinte perfectionist îsi va bloca cu siguranta afectiv copilul. Îl va bloca deoarece îi va impune tot timpul, reguli de conduita la extrem.” explica dr. Anca Kosina, psiholog si psihoterapeut în cadrul Centrului Medical Provita.
Parintii trebuie sa încerce sa înteleaga care sunt sursele de la care pornesc reactiile copilului. Chiar si comportamentele considerate a avea conotatii negative sunt uneori necesare în procesul cunoasterii.
Copilul încearca, persevereaza si îsi consolideaza vointa explorând reactiile celorlalti. Îsi afirma astfel personalitatea, temerile, fricile sau interesul. Copiii sunt creativi prin însasi structura lor, dar uneori creativitatea lor în descoperirea comportamentelor afective corespunzatoare poate fi inhibata prin raspunsuri prea autoritare sau din contra, hiper-protective ale adultilor cu care intra în contact.
“Orientarea spre demersul personal, independent, spre experienta proprie, reprezinta primul pas spre o conduita creatoare deoarece în acest mod copilul este obligat sa observe, sa sesizeze problema, sa faca ipoteze, sa compare, sa adopte decizii, sa comunice etc.”, atrage atentia Anca Kosina.
Cresterea stimei de sine este o componenta esentiala a dezvoltarii afective la copii. În primii 3 ani, copilul învata autonomia si sa aiba încredere în cei ce au grija de el. Urmeaza apoi asa numitele perioade de opozitie de la 3 la 4 ani, si de gratie de la 4 la 5 ani. Perioada de opozitie reprezinta nevoia afirmarii personalitatii ce se naste acum. Copilul, bazându-se pe relativa independenta si autonomie nou câstigata, câstiga constiinta de sine prin opozitia fata de ceilalti, are nevoie sa arate ca este diferit de ceilalti.
Perioada de gratie este cea în care eul copilului vrea sa se valorizeze, si cauta acum aprobarea.
Îi place sa se dea în spectacol si se vrea seducator pentru adultul din preajma, dar si pentru propria sa satisfactie. Este o perioada de narcisism.
Daca copilul nu este ajutat atunci când are nevoie, daca nu învata sa faca diverse lucruri, el nu va avea încredere în sine, în cei ce se ocupa de el, si mai târziu în oameni. Daca nu devine autonom, daca nu este lasat sa faca greseli sau este criticat, se va simti rusinat si va începe sa se îndoiasca de abilitatile lui.
Atunci când copilul primeste afectiune neconditionata, exprimata atât fizic, cât si verbal, de la adulti ale caror conduite denota optimism si încredere, când regulile si formele de disciplina nu ranesc sau resping copilul, acesta dezvolta rezilienta.
“Rezilienta este abilitatea de a face fata unei situatii dificile si de a reveni la starea emotionala initiala, simtindu-te la fel de bine ca înainte ca evenimentul negativ sa aiba loc. Este, de asemenea, capacitatea de a te adapta la contexte dificile pe care nu le poti schimba, mentinând o stare emotionala pozitiva”, adauga psihologul.
În cazul adolescentilor, rezilienta trebuie sprijinita pe paliere ale afirmarii personalitatii. Dezvoltarea încrederii în sine se poate face prin sprijinirea copilului sa îsi asume noi responsabilitati (organizarea unor activitati extra-scolare, un job part-time). Este un mijloc excelent de a întari încrederea în sine, ceea ce, pe termen lung, il va ajuta sa îsi rezolve singur problemele. Ca parinte, îti poti ajuta copilul sa invete cum sa isi rezolve singur problemele lucrând împreuna pentru identificarea punctelor sale tari si depasirea limitarilor. Apoi îl poti încuraja sa îsi stabileasca scopuri pentru care sa îsi foloseasca atu-urile, concentrându-se pe acele aspecte la care este bun, la care se simte sigur pe el.
Respectul fata de sine si dezvoltarea unei scale valorice personale este o componenta importanta a rezilientei. Acestea se formeaza în momentul în care parintii stabilesc o serie de standarde pentru comportamentul copilului, standarde pe care copilul le atinge. Daca un copil se respecta pe sine, va considera ca este o persoana importanta care trebuie tratata cu respect si de catre ceilalti. O astfel de convingere îl va proteja de situatii si comportamente de risc si astfel va fi mai putin vulnerabil în fata situatiilor dificile.
Anca Kosina ne da câteva sfaturi ce pot contribui benefic la evolutia încrederii copiilor în fortele proprii:
– punctati mai mult succesele decât esecurile;
– incercati sa-i încurajati pe copii cât mai des si permiteti-le independenta;
– oferiti-le libertatea de a gresi cu discutarea cauzelor si consecintelor, pentru ei si pentru cei din jur;
– iubiti-i neconditionat, dar puneti limite;
– fiti disponibil, ascultati-i atunci când au nevoie, permiteti explorarea si încurajati întrebarile;
– evitati ironia, ridiculizarea;
– observati ce calitati au, si ajutati-i sa-si dezvolte talentele.
“Copiii au nevoie de modele, asa ca în primul rând încercati sa practicati dvs. însiva ceea ce le cereti, fiti un model bun!” conchide Anca Kosina.
Doriti sa aflati detalii despre investigatii si costuri pe care nu le gasiti in lista de preturi? Ne puteti transmite aici solicitarea dvs si vom reveni cu un raspuns cat mai curand posibil.
