Respirația Posturală

Corpul uman este asimetric prin definiție. Sistemul neurologic, cel respirator, circulator și cel muscular nu sunt imagini suprapuse în oglindă. Aceste asimetrii au rol bine definit în sistem. Avem ficatul pe o parte, inima pe cealaltă, în așa fel încât trunchiul nostru să fie echilibrat. Modelul de mișcare în mers este braț/picior opus, tocmai din nevoia de a contrabalansa acțiunea celuilalt membru astfel încât să putem continua deplasarea spre înainte. Aceste asimetrii fiziologice sunt și sursa unor modele de organizare care facilitează anumite poziții în defavoarea altora.

Unul dintre aceste modele ia în considerare faptul că musculatura respiratorie, mai puternic dezvoltată pe partea dreaptă, face trunchiul să se orienteze către dreapta astfel bazinul fiind forțat să compenseze către stânga. Fiziologic, corpul uman are o tendință de a se orienta către partea dreaptă.

Respirația este un factor extrem de important în felul cum sistemul se organizează. Respirăm de aproximativ 23.000 de ori pe zi. Fiecare respirație este un stimul pentru sistemul nervos care, în dorința lui de a fi eficient, împinge aerul către zonele unde întâmpină cea mai puțină rezistență. Pentru mulți dintre noi asta înseamnă că aerul se duce în coastele flotante și în abdomen. Acest lucru face ca toracele să rămână extins iar relația directă pe care o are cu bazinul, să forțeze bazinul către înainte. De aici apare hiperextensia coloanei lombare, deposturarea umerilor, a capului și a altor structuri. Acest model este cunoscut ca model de extensie iar stilul de viață actual nu face decât să îl întărească și să îl transforme în starea de fapt. Un organism sănătos trebuie să fie capabil de amplitudine în amândouă limitele spectrului de mișcare fie că este vorba de flexie-extensie, rotație către dreapta-rotație către stânga sau oricare altă mișcare, în oricare dintre articulațiile corpului nostru.

Scopul inițial al acestor exerciții este de a ajuta pe cineva să iasă din acest model de extensie, să scadă tonusul sistemului nervos, să recapete controlul asupra cutiei toracice și a bazinului și să redobândească funcția diafragmului de mușchi respirator și nu ca mușchi postural. Mișcarea sănătoasă a organismului înseamnă abilitatea de a se expanda și de a se comprima într-un mod cât se poate de echilibrat. Odată cu recăpătarea acestei abilități, sistemul nervos are la dispoziție mai multe alternative de mișcare și va lua decizii mai bune în organizarea mișcărilor și a tensiunilor musculare.
Exercițiile în sine folosesc o serie de poziții cu caracter corectiv unde sistemul nervos este constrâns să găsească alternative de a respira altfel decât o făcea până acum. Totul se desfășoară cu un ritm de respirație lent și confortabil. Unele poziții au componente izometrice care facilitează anumite poziții ale bazinului și cutiei toracice. Apoi folosesc inspirul și expirul controlat, alături de aceste poziții corective, pentru a invita aer în locuri din cutia toracică unde aerul nu ajunge de obicei. Explicând de fiecare dată scopul exercițiului, încurajând conștiința de sine și atenția în anumite zone ale corpului, cu timpul, pacienții vizualizează mai bine ce se întâmplă în respirație și încep să simtă restricțiile, să aducă inspirul în acele zone, astfel crescând mobilitatea generală a structurilor. Primul pas întotdeauna este poziția culcat pe spate, apoi exercițiile progresează prin alte poziții până la exerciții executate în picioare. Acesta este un aspect foarte important pentru că, până la urmă, viața noastră nu se petrece întinși în pat ci în picioare și revenirea la o viață cât mai aproape de normal trebuie să fie scopul final al programului de recuperare.

Reușim să includem cu succes aceste exerciții în programele de recuperare pentru tratarea tuturor afecțiunilor cu care ne întâlnim în sala de kinetoterapie. Dureri acute sau cronice la nivelul coloanei, afectarea articulațiilor mari, probleme de postură, reeducarea mersului etc. Toate pot fi abordate folosind respirația posturală. Mai mult decât atât, avem pacienți care au răspuns atât de bine la aceste exerciții încât acum 80% din programul lor de recuperare constă doar în exerciții de respirație posturală. Uneori răspunsul la o problemă nu este mai multă forță sau mai multe exerciții, ci ceva simplu dar foarte specific pentru nevoile pacientului.

Un aspect foarte important de menționat este ca sistemul nervos guvernează totul. Mușchii nu fac nimic singuri. Ei doar reacționează la pozițiile scheletului nostru, la felul cum ne mișcăm, cât ne mișcăm și întotdeauna la ce le dictează sistemul nervos. Un mușchi nu va deveni tensionat fără motiv sau pentru că așa decide el. Mușchii nu decid nimic. Dar, atunci când un model de respirație cere niște adaptări posturale pentru a se putea desfășura, uneori aceste adaptări forțează corpul provocând tensiuni sau dureri musculare. Pe lângă acestea se adaugă și faptul că repetăm acest model de respirație de mii de ori pe zi. La un moment dat ceva cedează și atunci apare tensiunea, durerea sau alte manifestări ale sistemului nervos care sunt menite să ne informeze că ceva din ceea ce facem nu este corect și trebuie ajustat. Iar una dintre schimbările fundamentale este felul cum respirăm.
Aerul pe care îl inspirăm și expirăm în fiecare minut influențează toate structurile corpului nostru. Felul în care corpul nostru îl gestionează este un punct ideal din care să înceapă o schimbare în bine.