Hernia inghinală reprezintă exteriorizarea continutului abdominal (epiploon sau segment intestinal) printr-un defect al peretelui muscular din regiunea inghinala.
Hernia inghinală poate avea două locații particulare:
– hernie inghinală indirectă sau oblic internă (congenitală), de-a lungul canalului inghinal (canal peritoneo-vaginal) si
– hernia directa (de tip adult) care se produce printr-un «punct slab» al peretelui abdominal care se găsește la locul de inserție a mușchiului drept abdominal pe simfiza pubiană.
Herniile se manifesta prin durere locala exacerbata in general de efort sau ortostatism prelungit, iar un alt semn important vizibil atunci când talia defectului este mai mare, prin deformarea reliefului inghinal (mergand pana la scrot, la barbati).
Există riscul ca atunci când exista o hernie inghinala pe o parte, să o avem și de partea opusa, iar concomitenta eventuala poate fi demonstrata cu ajutorul unei ecografii inghinale bilaterale cu manevre de provocare.
O hernie netratata se poate complica prin ștrangularea conținutului herniat.
Prin strangulare se compromite vascularizația (hrănirea) structurii care a părăsit abdomenul prin defectul (gaura) din peretele abdominal inghinal, iar devitalizarea intestinului, spre exemplu, poate conduce la perforarea acestuia si peritonita.
Din momentul diagnosticului, tratarea chirurgicală a unei hernii inghinale este un imperativ pentru a suprima simptomele si evita riscul de ștrangulăre.
Tratamentul chirurgical al herniei inghinale este efectuat prin abord minim-invaziv (laparoscopic) si presupune introducerea unei proteze (plasa) în interiorul abdomenului, în spatele planului muscular «defect», fara a patrunde in cavitatea peritoneala (TEP), operatia fiind efectuata prin trei mici orificii, ceea ce permite o recuperare postoperatorie mai usoara fata de interventiile efectuate pe cale chirurgicala clasica.
Medic specialist Chirurgie generală
Chirurgie bariatrică pediatrică