Enterocolita la copii și tipurile de tratament recomandate

Enterocolita la copii reprezintă o problemă medicală frecventă, care poate provoca îngrijorare părinților și disconfort copiilor. Această afecțiune, caracterizată prin inflamația intestinului subțire și a colonului, poate avea diverse cauze, inclusiv infecții, alergii alimentare sau intoleranțe. Este important să înțelegem că copiii pot fi mai vulnerabili la enterocolită din cauza sistemului lor imunitar în dezvoltare și a sensibilităților alimentare. În acest articol, vom explora mai în detaliu boala, evidențiind simptomele, evoluția și tipurile de tratament recomandate.

Primele simptome ale enterocolitei la copii

Când vine vorba de sănătatea copiilor, părinții acordă o atenție deosebită semnelor și simptomelor care pot indica afecțiuni medicale. Enterocolita la copii este una dintre aceste afecțiuni și poate fi însoțită de diverse simptome.

Enterocolita poate să apară la orice vârstă, dar este mai frecventă la sugari și copiii mici. Simptomele inițiale pot include diaree, vărsături și febră. Diareea poate fi apoasă și cu scaune frecvente, iar copilul poate refuza să mănânce sau să bea din cauza disconfortului abdominal.

În plus, copiii cu enterocolită pot prezenta simptome precum balonare, crampe abdominale și disconfort. De asemenea, sângele sau mucusul pot apărea în scaunul copilului, semnale care trebuie luate în serios și aduse la cunoștința medicului pediatru.

Enterocolita de cauză bacteriană de obicei este asociată cu febră înaltă (>40°C), sânge proaspăt, mucus sau puroi în scaun, iar în cazuri rare, cu convulsii. Enterocolitele virale se însoțesc cu vărsături frecvente și eventual simptome respiratorii.

Este enterocolita contagioasă?

În general, enterocolita poate avea multe cauze diferite și în funcție de aceasta, poate sau nu să fie contagioasă.

De multe ori, enterocolita apare în urma infecției cu agenți patogeni contagioși, cum ar fi bacteriile sau virusurile. Principalele cauze, în această ordine, sunt infecțiile cu Rotavirus (care produce episoade epidemice), Salmonella, Campylobacter și Adenovirus. Alte cauze sunt bacterii precum E. coli, Shigella, Yersinia enterocolitica și, rar dar sever, Clostridium difficile. Alt virus infectante frecvent întâlnit este Norovirus, care dă cazuri intrafamiliale, în timp ce enterocolita parazitară este dată de infestarea cu Giardia lamblia sau Cryptosporidium spp. Este util de știut că enterocolitele apărute în sezonul rece sunt în general virale, iar cele estivale sunt de cele mai multe ori bacteriene. În aceste cazuri, boala poate fi contagioasă și se poate răspândi de la o persoană la alta prin contact direct sau prin ingestia de alimente sau apă contaminate.

Totuși, enterocolita poate fi și necontagioasă. Cauzele non-contagioase pot include tulburări inflamatorii intestinale, intoleranțe alimentare sau reacții adverse la medicamente. Aceste forme de enterocolită nu se răspândesc de la o persoană la alta prin contact direct.

Cât durează enterocolita la copii și cum evoluează afecțiunea în lipsa tratamentului

Durata și evoluția acestei afecțiuni pot varia în funcție de cauză și de gravitate. În general, enterocolita infecțioasă poate dura de la câteva zile la aproximativ o săptămână.

În absența tratamentului, există riscul ca simptomele să persiste sau să se agraveze:

Deshidratare: Enterocolita adesea duce la pierderi semnificative de fluide prin diaree, vomă sau sângerări. În lipsa tratamentului adecvat, deshidratarea poate deveni severă, provocând simptome precum gura uscată, scăderea cantității de urină, ochii înfundați și amețeli. În cazurile grave, deshidratarea poate pune viața în pericol, mai ales la sugari.
Dezechilibre electrolitice: Electroliții, precum sodiul, potasiul și clorul, sunt esențiali pentru funcționarea corectă a organismului. Diareea și vărsăturile prelungite pot perturba echilibrul acestor electroliți, ceea ce poate duce la slăbiciune musculară, ritmuri cardiace neregulate și alte complicații.
Deficit nutrițional: Enterocolita cronică poate afecta absorbția de nutrienți din intestin. Acest lucru poate duce la malnutriție și pierdere în greutate în timp, deoarece organismul luptă să absoarbă vitamine și minerale esențiale.
Probleme gastrointestinale cronice: În unele cazuri, enterocolita netratată poate duce la probleme precum sindromul de intestin iritabil (SII) sau sindromul de intestin iritabil post-infecțios (SII-PI). Aceste afecțiuni pot cauza probleme digestive de durată și disconfort.
Populațiile vulnerabile: Anumite persoane, cum ar fi sugarii și cei cu sisteme imunitare slăbite, sunt mai vulnerabile la complicații severe cauzate de enterocolită netratată. În aceste populații, riscul deshidratării și al dezechilibrelor electrolitice este deosebit de mare.
Răspândirea infecției: Dacă enterocolita este cauzată de un agent infecțios, precum o bacterie sau un virus, există riscul răspândirii infecției la alte persoane, mai ales în medii precum grădinița, școlile sau gospodăriile. Tratamentul adecvat și practicile de igienă sunt importante pentru prevenirea transmiterii infecției.

Tratamente recomandate și când este bine să te prezinți la medic

Tratamentul enterocolitei la copii poate varia în funcție de cauză și de gravitatea simptomelor. În majoritatea cazurilor, tratamentul constă în rehidratare pentru a compensa pierderile de lichide cauzate de diaree și vărsături. Soluțiile de rehidratare orală sunt adesea recomandate pentru a menține nivelul de hidratare al copilului. Totuși, deshidratarea severă însoțită de semne clinice colaps circulator, precum hipotensiunea arterială, impune prezentarea de urgență la spital și rehidratare intravenoasă, NU orală.

În cazul enterocolitei bacteriene, medicul poate prescrie antibiotice specifice pentru tratarea infecției. Este important să urmați cu atenție indicațiile medicului și să finalizați întreaga cură de antibiotice pentru a preveni recurența infecției.

În enterocolitele virale, tratamentul se concentrează pe controlarea simptomelor și prevenirea deshidratării. Ar putea fi utile medicamente precum antivomitivele (metoclopramid – nu la copiii sub 1 an, ondansetron – nu la copiii mai mici de 1 lună), antidiareicele (loperamid – nu la copiii sub 2 ani), absorbantele intestinale (smectita – la orice vârstă, în doza adecvată), antisecretoriile (racecadotril – nu la copiii sub 3 luni).

În plus, dieta poate juca un rol important în tratamentul enterocolitei. Evitați alimentele grele și optați pentru o dietă ușoară, cum ar fi orezul fiert, bananele sau piureul de cartofi.

Este bine să consulți medicul în următoarele cazuri:

Dacă simptomele persistă sau se înrăutățesc.
Dacă copilul prezintă semne evidente de deshidratare, cum ar fi buzele uscate, ochii înfundați sau urina redusă.
Dacă copilul are febră mare sau simptome severe, cum ar fi sângerarea în scaun sau stare de letargie.