Orice adult isi aduce aminte cu emotie de prima zi de scoala unde, dintr-o data, a fost introdus intr-un mediu nou si necunoscut, si cand, pentru prima data, poate, s-a uitat cu frica dupa parintii care, fara sa inteleaga prea bine de ce, nu au putut sa ramana. Cum exista un instinct natural de a ne gasi aliati/parteneri atunci cand suntem singuri, orice copil, sanatos, in prima zi de scoala, dupa plecarea parintilor, a incercat sa se imprieteneasca cu cineva pentru a nu se mai simti singur si pentru a putea experimenta un sentiment de apartenenta in lipsa parintilor.
Este momentul in care incepe procesul care se va incheia o data cu adolescenta: “desprinderea de parinti” si orientarea spre mediul social unde copilul va incerca, permanent, pana la varsta maturitatii sa se integreze. De succesul integrarii in mediul scolar va depinde succesul integrarii in mediul social, profesional si apoi in viata de familie.
Pare simplu si cu toate acestea exista din ce in ce mai multe cazuri de inadaptare scolara si apoi abandon scolar, culmea a copiilor inteligenti si inzestrati cu calitati deosebite, uneori peste medie. Cine si unde greseste? Cum ar trebui pregatit copilul pentru impactul mediului scolar asupra emotionalitatii lui, caci despre asta este vorba .
Pana la varsta inceperii scolii, 7 ani, copilul creste intr-un mediu relativ restrans, cu relatii sociale putine si scurte; se simte in siguranta alaturi de membrii familei sale – parinti, bunici sau bona. Scoala, unde copilul va trebui sa ia contact cu cel putin 20 de copii de varsta lui si cel putin un invatator, este o provocare pentru emotionalitatea copilului obisnuit cu exclusivitatea atentiei parintesti dar si pentru abilitatile sale sociale incomplet dezvoltate.
La scoala nu va mai fi in centru atentiei si va avea multe nevoi care vor trebui amanate sau chiar reprimate, lucru de altfel important in maturizarea copilului. Insa copilul trebuie pregatit de acasa pentru acest lucru, altfel, va exista un soc emotional pentru copilul care nu va intelege de ce se intampla asa. Prin urmare, problema care se pune nu este atat a impactului asupra copilului ci, mai inainte de asta, cum anume este pregatit copilul pentru acest eveniment: prima zi de scoala. Din fericire un prin pas este facut de gradinita, etapa in care i se prezinta copilului ca urmeaza scoala, liceul, facultatea. Din punct de vedere informational, este pregatit pentru clasa I chiar din gradinita. Pentru ca impactul cu scoala sa nu fie unul neplacut, copilul trebuie pregatit emotional, datorie care revine exclusiv parintilor iar acest lucru este bine sa inceapa de la cea mai frageda varsta .
Foarte importanta este imaginea de sine a copilului, ale carei baze, le pun parintii prin feedback-uri pozitive pentru comportamente pozitive, si, nici un feedback pentru cele negative. Un copil increzator in sine insusi are un avantaj major in adaptarea eficienta la mediul scolar si, la orice alt mediu exterior familiei, pentru ca increderea in sine ii da curajul sa “dea piept cu necunoscutul”. De asemenea, un copil care a fost introdus in multe medii noi inainte de inceperea scolii va accepta mai usor noutatea acestui lucru; un copil obisnuit cu multe persoane din afara familiei se va adapta mai usor.
Este de asemenea important, ca parintele sa-si invete copilul despre castig si pierdere; scoala fiind primul loc unde copilul poate avea esec in fata unor straini. Daca nu este invatat sa piarda, copilului ii va fi afectata treptat imaginea de sine, ceea ce poate duce in viitor, la abandon scolar. Este bine ca in casa sa se vorbeasca cu bucurie si entuziasm despre inceperea scolii cu mult timp inainte de inceperea efectiva a acesteia; este bine sa se vorbeasca cu mult entuziasm despre avantaje: cunoaste alti copii, se joaca, invata lucruri, face activitati extrascolare etc, si cu seriozitate dar nu grava despre responsabilitati (nu despre dificultati). Daca copilul va fi ”amenintat” cu scoala (”vezi tu cand mergi la scoala ce-o sa patesti daca nu esti ascultator” – din pacate prea des parintii se asteapta sa repare scoala ce au gresit sau nu au reusit ei) parcursul scolar va fi dificil si presarat de evenimente negative si esecuri.
Parintele mai poate stimula interesul fata de scoala prin cumpararea unui birou asemanator celui de la scoala dar special pentru el, reprezentand o validare a faptului ca scoala este un lucru serios ce implica responsabilitate si, prin urmare, copilul este luat in serios si se simte important (de multe ori parintii spun: ”Ce mare lucru ai de facut? Trebuie doar sa inveti? Noi ducem greul…sau: ”Nu ai nici o responsabilitate, trebuie doar sa inveti” fara sa isi dea seama ca acest gen de afirmatii minimalizeaza eforturile depuse de copil si scade implicarea acestuia in activitatea de a invata).
Inceputul scolii este cel mai bun moment pentru un copil sa invete responsabilitatea dar, pentru asta, trebuie sa stie ca a invata este o treaba serioasa nu o ”bagatela” asa cum dau impresia multi dintre parinti.
Doriti sa aflati detalii despre investigatii si costuri pe care nu le gasiti in lista de preturi? Ne puteti transmite aici solicitarea dvs si vom reveni cu un raspuns cat mai curand posibil.
