Stop obezitate!

GENERALITĂȚI

Obezitatea – creștere exagerată a greutății corporale (peste 25% față de greutatea normală) este cauzată de acumularea unei cantități mari de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul viscerelor, fiind cea mai frecventă boală metabolică, asociată adesea cu boli cronice severe cum ar fi: bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Poate fi determinată de o alimentație excesivă (exogenă) sau apare în urma unor tulburări ale glandelor endocrine ori ale centrilor nervoși din hipotalamus (endogenă). Caracterizată printr-un exces de țesut adipos (peste pragul de 15-20% acceptat la bărbați, respectiv peste 25-30% nivel agreat la femei), poate avea un efect advers, negativ asupra sănătății, ducând la o speranță de viață redusă și/sau probleme de sănătate, intrucât este o afecțiune medicală de nutriție și metabolism (schimb de materii).

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a definit și clasificat grade de obezitate, pe baza Indicelui de Masă Corporală (IMC), calculat ca raport greutate/inaltime², după cum urmează:

gradul 1 de obezitate – IMC între 30-34,9 kg/m²

gradul 2 de obezitate – IMC între 35-39,9 kg/m²

gradul 3 de obezitate – IMC egal sau peste 40 kg/m²

Valorile normale ale acestui indice de masa corporală se regasesc în intervalul  24-26 kg/m² pentru femei, respectiv 24-27 kg/m² pentru bărbați. Un IMC sub 18 kg/m² prezintă diagnosticul de denutriție, iar valorile cuprinse în intervalul 25-29,9 kg/m² clasifică persoanele ca fiind supraponderale.
Alți indicatori folosiți pentru definirea stadiului de obezitate sunt: grosimea pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferința taliei (normal sub 80 cm la femei și sub 94 cm la bărbați), raportul circumferința talie/circumferința soldului. Toți acești parametrii antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC.

În Europa, un procent de peste 50% persoane sunt obeze și supraponderale. La nivelul țărilor, rata obezității variază invers proportional cu nivelul socio-economic, mai ales în rândul femeilor.

În România, incidența obezității este de aproximativ 17% în mediul rural și cca. 20% în mediul urban, fiind mai frecventă la femei; la copii variază între 5-10%.

FACTORI DE RISC PENTRU APARIŢIA OBEZITĂŢII

Principala cauză a supraponderalităţii la copii şi a obezităţii la adulţi este reprezentată de dezechilibrul energetic dintre aportul şi consumul de calorii. Există însă o serie de factori de risc pentru apariţia obezităţii.

Dorim să amintim:

· Stilul de viaţă familial – obezitatea tinde să apară în aceeaşi familieacă unul sau ambii părinţi sunt obezi, riscul pentru apariţia obezităţii este crescut din cauza genelor, respectiv a tendinţei de a avea obiceiuri alimentare şi stiluri de viaţă similare

· Inactivitatea fizică – un stil de viaţă sedentar nu facilitează arderea multor calorii

· Dieta nesănătoasă (alimente tip fast-food şi băuturi hipercalorice, cu porţii supradimensionate)

· Genetica – genele controlează cantitatea modul de distribuire a grăsimii de rezervă şi influenţează metabolismul energetic

· Unele condiţii medicale – sindromul Prader-Willi, sindromul Cushing etc.

· Medicaţia – unele medicamente pot duce la creşterea în greutate, daca acest lucru nu este compensat printr-o dietă echilibrată şi activitate fizică

· Vârsta – odată cu înaintarea în vârstă, modificările hormonale şi un stil de viaţă mai inactiv creşte riscul apariţiei obezităţii

· Lipsa de somn sau excesul lui – pot determina schimbări hormonale urmate de creşterea apetitului alimentar

· Sarcina – creşterea în greutate din timpul sarcinii poate contribui la dezvoltarea obezităţii la femei

· Factori socio-economici.

AFECȚIUNILE MEDICALE GENERATE DE OBEZITATE

· Sindrom metabolic

· Hipertensiune arterială, boală cardiacă, accident vascular cerebral

· Diabet zaharat tip 2

· Afecţiuni neurologice (risc crescut pentru demenţă şi maladie Alzheimer)

· Hipertensiune arterială, boală cardiacă, accident vascular cerebral

· Diabet zaharat tip 2

· Diverse tipuri de cancer – uterin, cervical, endometru, ovarian, mamar, colorectal, esofagian, hepatic, biliar, pancreatic, renal, de prostată

· Tulburări respiratorii, apnee de somn

· Afecţiuni ale veziculei biliare

· Afecţiuni ginecologice (infertilitate şi menstre neregulate), disfuncţie erectilă

· Ficat gras non-alcoolic

· Osteo-artrită.

TEHNICI UTILIZATE PENTRU CONTROLUL GREUTĂȚII CORPORALE

· colaborarea cu echipe inter-profesionale pentru reducerea consumului de grăsimi în alimentaţie şi a alcoolului (strategiile de schimbare a comportamentului)

· aplicarea unui plan regulat pentru masa prin:

• asignarea unor porţii mici de mâncare asociate cu reducerea consumului de sucuri şi băuturi îndulcite
• evitarea alimentelor zaharoase şi a produselor din carne cu conţinut ridicat de grăsimi prelucrate
• creşterea consumului de fructe şi legume
• consumul de alimente cu aport redus caloric

· participarea la activități fizice periodice şi adaptate în funcţie de vârstă şi starea de sănătate (copii 150 min/săptămână).

METODELE CHIRURGICALE DE TRATAMENT sunt luate în considerare în următoarele situații extreme:

· IMC este peste 40 kg/m2

· IMC este peste 35 kg/m2 în prezența complicațiilor medicale ale obezității

· insuccesul metodelor de scădere sau menținere a greutății aplicate timp de un an

· existența unor complicații medicale  ce necesită o scădere rapidă în greutate (apnee obstructivă de somn, esofagita de reflux, artrită invalidantă).

PREVENIREA OBEZITĂŢII

O schimbare permanentă în mediul înconjurător este cea mai bună modalitate de a asigura modificări pe termen lung.

Acţiunile ar trebui să se concentreze asupra:

· modificării stilului de viaţă

· gestionării mai bune a echilibrului energetic în mediul actual, a problemelor emoționale şi/sau comportamentale date de percepţia asupra stării de greutate

· dezvoltării și aplicării programelor naţionale respective a politicilor privind obezitatea.

Dr. Victor Diaconu – medic primar chirurgie generală, chirurgia obezității