Exista o moda, probabil de influenta occidentala, a ”succesului”. Toti vrem sa avem doar succes si o stima de sine crescuta la maxim. Parintii îndeamna copiii sa fie mereu primii si nimic mai putin. Se cer si se publica neîncetat retete ale succesului. Toata lumea cauta succesul si, cu toate acestea, numarul celor care se trateaza de anxietate, depresie si alte suferinte psihice din cauza esecurilor sau a faptului ca simt ca nu îsi pot atinge potentialul si nu îsi traiesc viata asa cum simt ca ar dori este în crestere…Si, din pacate, numarul copiilor si tinerilor, care sufera de teama de esec, cu consecinte de la abandon scolar, sentimentul ratarii, depresii si pâna la suicid, este si el în crestere. Ce este, deci, în neregula cu acest mod de a gândi? Sa nu fie oare bine sa vrei sa ai succes? Nu! Este normal sa îti doresti sa reusesti, este normal sa îti doresti sa ai succes dar nu este normal sa te definesti doar prin succes si, în caz contrar, sa te anihilezi singur sau sa te lasi anihilat de parerea critica a celorlalti atunci când nu ai reusit.
Presiunea pe succes si viteza cu care se transmite ca se poate obtine ”succesul” în zilele noastre scade foarte mult rezistenta la frustrare, ingredient absolut necesar maturizarii emotionale. Vrem tot ce e mai bun, cât mai repede si fara prea mult efort, în caz contrar cadem prada disperarii si negativismului. Copilul este ajutat excesiv, si nu întotdeauna corect, sa obtina performante, proces în care îi este afectata capacitatea de a depune singur eforturi si de a-si putea asuma succesul (multi tineri îmi spun ca nu ar fi reusit daca nu stateau parintii cu gura pe ei, crezând astfel ca ei nu sunt capabili).
Se vorbeste despre ”stima de sine” care se refera la un ”sentiment de pretuire si de respect determinat de meritele si calitatile cuiva”. Dar ce te faci cu defectele? Omul este o suma de calitati si defecte. Viata omului este o suma de reusite si nereusite. Si atunci? Eu prefer sa vorbesc despre imaginea de sine si despre încrederea în sine. Imaginea de sine se refera, evident, la modul în care ne percepem, fiind de preferat sa ne percepem în ansamblu – cu plusuri si minusuri – iar încrederea în sine eu o vad mai degraba ca o încredere ca, indiferent ce se va întâmpla (bun sau rau), vom gasi resurse sa facem fata oricarei situatii cu minim de ”turbulente” la nivel emotional (”turbulente” pot aparea si în caz de succes).
Modul în care ne percepem – imaginea de sine – este foarte important deoarece va determina modul în care evaluam realitatea si, mai exact, obstacolele pe care le avem de depasit în atingerea succesului. O imagine corecta de sine, de ansamblu, în care ne cunoastem atât calitatile cât si defectele, ne ajuta sa actionam rational si eficient. Cunoscandu-ne calitatile le putem exploata la maxim; cunoscandu-ne defectele si acceptându-le, le putem transforma deseori în avantaje.
O imagine exagerat de buna de sine ne poate lasa prada disperarii si autocriticii în caz de esec, precum o imagine foarte proasta de sine ne poate face sa evitam provocarile ducându-ne într-un cerc vicios al autodenigrarii si, în final, al depresiei. La acest din urma aspect, parintii au puterea: excesul de laude va determina o imagine nerealista de sine precum excesul de critica va determina o imagine negativa de sine. Este necesar un echilibru între lauda si critica. Tot parintii sunt cei care transmit mesaje presante: TREBUIE sa fii primul, TREBUIE sa fii cel mai bun, dând de înteles ca, în caz contrar, copilul îi va dezamagi si nu va mai primi iubire. Asa se naste teama de esec si teama de a nu fi suficient de bun care se transforma în perfectionism si duce la o neîncredere permanenta în fortele proprii.
Încrederea în sine este rezultatul unei imagini de sine corecte, a mesajelor sanatoase ale parintilor care le transmit copiilor ca desi e bine sa faca tot ce pot ei mai bine, uneori, poate fi altcineva mai bun într-o anumita situatie, uneori poti câstiga, alteori poti pierde, important fiind doar modul cum mergi mai departe. Este importanta stimularea competitiei cu ei însisi si nu cu ceilalti. Eu consider ca adevaratul succes este atunci când poti continua drumul dupa esec si cel mai bun exemplu care îmi vine în minte este Thomas Edisson care ”a esuat de 10 000 de ori” pâna a descoperit becul. Ce s-ar fi întâmplat daca nu avea încredere în el?…
Parinti: – Copilul dvs NU TREBUIE sa fie cel mai bun, copilul dvs TREBUIE sa se stie iubit indiferent de realizarile lui, pentru ca doar asa va avea încredere sa îsi valorifice potentialul si îsi poate creste sansele de a avea succes – Copilul dvs NU TREBUIE sa fie geniu sau miliardar, copilul dvs TREBUIE sa fie fericit, pentru ca doar asa îsi va gasi singur calea spre succes – Copilul dvs. NU TREBUIE sa realizeze ce nu ati reusit dvs., nu cautati sa va obtineti valoarea prin reusitele copiilor pentru ca asta va face sa puneti presiune pe ei. Copiii TREBUIE încurajati sa îsi urmeze drumul lor si sa nu credeti ca nu stiu care e, devin confuzi doar când simt ca trebuie sa aleaga între dorintele dvs. si ale lor, majoritatea având tendinta sa va multumeasca în detrimentul fericirii si împlinirii lor.
Tineri si adulti: – NU TREBUIE SA AVETI DOAR SUCCESE pentru a putea fi multumiti de voi !TREBUIE sa continuati drumul indiferent de rezultate, doar continuând va descoperiti potentialul, doar depasind obstacole deveniti constienti de resursele voastre. – NU EXISTA ESEC decât atunci când acesta va face sa va opriti din drum si sa va autoetichetati ca ratati. Când va continuati drumul transformati esecul temporar în FEEDBACK necesar evolutiei. NU EXISTA PERFECTIUNE (totul sa iasa bine de la prima încercare) exista PERFECTIONARE (asa cum a fost când ati învatat sa mergeti, sa vorbiti, sa scrieti, sa mergeti pe bicicleta, sa înotati etc, ati facut-o din ce în ce mai bine).
Sfaturi generale: – Atentie la dialogul interior negativ care modeleaza imaginea de sine, constientizati-l si apoi chestionati-l: ”e adevarul despre mine sau sunt opinii critice primite de la altii?” – Atentie la erorile de gândire, în mod special generalizarile: ”daca am esuat o data sunt un ratat”. Einstein spunea ca generalizarile sunt o piedica în calea gândirii si avea dreptate. – Orientati-va atentia spre ceea ce ati reusit (lista cu realizarile). -Orientarea pe insuccese scade încrederea în sine – Gasiti calitatile folosite în tot ceea ce ati realizat (lista cu calitati) – Sarbatoriti orice succes (nu, nu ma refer la o lauda în exterior ci la o apreciere în sinea dvs.) – Transformati esecul în feedback: analizati ce nu a mers si ce sa nu mai repetati în viitor. Nu lasati esecul temporar sa se transforme în ESEC, folositi-l ca feedback pentru a evolua. – Începeti cu pasi mici pentru ca cei mari pot destabiliza. Faceti liste cu mici obiective personale zilnice si bifati la sfârsitul zilei ce ati realizat. – Nu va blamati pentru ce nu ati realizat înca, propuneti-va sa realizati pe viitor (autoblamarea scade încrederea în sine) – Dupa o perioada în care ati atins obiectivele zilnice, treceti la obiective pe termen mediu si lung. Îndeplinirea obiectivelor personale duce la cresterea încrederii în sine.
Închei cu o tema de meditatie pentru fiecare dintre noi: Esecul este cel mai eficient mod de a învata, de a te cunoaste si de a evolua, de aceea este O COMPONENTA ESENTIALA A SUCCESULUI. Iar adevaratul succes este sa poti accepta esecul si sa-l folosesti în avantajul tau.
Doriti sa aflati detalii despre investigatii si costuri pe care nu le gasiti in lista de preturi? Ne puteti transmite aici solicitarea dvs si vom reveni cu un raspuns cat mai curand posibil.
