Întâlnirea 1 – Consumul de alcool
O cercetare elaborată de Centrul Medical al Universității din Pittsburgh, din Statele Unite, a arătat că persoanele care se supun unei intervenții chirurgicale bariatrice au un risc mai mare de a deveni dependente de alcool. Băutura este metabolizată diferit în organism, se simte beția mai repede și este nevoie de mai mult timp pentru a reveni la sobrietate (King et al., 2012). În perioada postoperatorie, există un risc mai mare de expunere la alcool, deoarece viața socială tinde să fie mai intensă. Pe de altă parte, există și consumul solitar de alcool în efortul de a se relaxa sau de a uita de singurătate din cauza plictiselii. O atenție specială trebuie acordată pacienților cu raport anterior de consum sau abuz de alcool și acelor pacienți cu raport familial de consum de alcool sau alte droguri.
Întâlnirea 2 – Anxietate și depresie
O întrebare interesantă în ceea ce privește depresia la pacienții eligibili pentru chirurgia bariatrică este aceea că majoritatea pacienților par a fi deprimați din cauza greutății lor și a limitărilor legate de aceasta. În plus, atunci când aceștia își asumă un rol activ în schimbarea vieții lor prin operație, depresia prezintă o scădere vizibilă (Hout, Verschure, & Heck, 2005). În cazul în care depresia crește în perioada postoperatorie, este probabil ca alți factori să fie legați de tristețe, cum ar fi conflictele care încep să apară și jelirea pierderii relației primordiale cu mâncarea. Studiile arată că chirurgia bariatrică poate duce la o reducere semnificativă a depresiei și a anxietății (Tae et al., 2014). În cazul în care anxietatea crește în perioada postoperatorie, este probabil ca pierderea rapidă în greutate să fi putut trezi probleme ascunse ale obezității care, eventual, erau încă neexploatate.
Întâlnirea 3 – Pierderea în greutate și stima de sine
O analiză a literaturii de specialitate pare să sugereze că chirurgia bariatrică îmbunătățește stima de sine, încrederea în sine și expresivitatea pacienților. Aceste schimbări par a fi corelate cu o îmbunătățire semnificativă a imaginii corporale și a satisfacției legate de pierderea în greutate după operație. Cu toate acestea, nemulțumirea reziduală cu privire la imaginea corporală din cauza creșterii și/sau a pielii lăsate a fost raportată ca fiind ridicată și este îngrijorătoare (Kubik, Gill, Laffin, & Karmali, 2013).
Întâlnirea 4 – Schimbul de compulsii
Simpla eliminare a unui simptom (mâncare) prin chirurgie bariatrică fără o muncă psihologică adecvată poate conduce pacientul la alegerea inconștientă a unui nou simptom pentru a diminua tensiunea aparatului psihic. Persoana nu știe ce a fost pierdut, nu există o reprezentare și, prin urmare, tensiunea nu poate fi eliminată printr-un proces secundar. În timp ce reprezentările de rețea nu sunt realizate, pacientul ar continua să caute o evadare din acest exces printr-un act compulsiv (Ribeiro & Cremasco, 2014). Îi avertizăm pe pacienți cu privire la o posibilă apariție a altor simptome compulsive, cum ar fi la jocuri (bingo, cărți), cumpărături compulsive, abuzul de droguri (în special de alcool) și utilizarea excesivă a internetului sau a jocurilor video și sexul compulsiv.
Întâlnirea 5 – Tulburări de alimentație
Deși sunt necesare cercetări longitudinale pentru a determina dacă tulburările de alimentație sunt o cauză, o corelație sau o consecință a celor mai proaste rezultate ale pierderii în greutate după intervenția chirurgicală, studiile sugerează că tulburările de alimentație pot fi cel mai prost prognostic și o țintă potrivită pentru intervenția post-chirurgicală (Kalarchian et al., 2002). Îi avertizăm pe pacienți să fie atenți la factorii emoționali declanșatori care i-au determinat să mănânce necorespunzător și în ce măsură aceștia sunt încă prezenți în perioada postoperatorie.
Întâlnirea 6 – Recurența ponderală
Factorii comportamentali care sunt mai mult evidențiați în literatura de specialitate ca fiind cei responsabili de recurența ponderală sunt legați de consumul excesiv de alcool, patima, sedentarismul, preferința pentru alimentele moi, consumul excesiv de dulce și ca fenomen mai frecvent la pacienții care nu participă la consiliere multidisciplinară pe perioada postoperatorie (Odom et al., 2010). În ceea ce privește factorii cognitivi, studiile arată prevalența convingerilor autodistructive (Moorehead, 2011). Cercetările incipiente sugerează ca trăsături ale obezității morbide: compulsia alimentară similară cu caracteristicile dependenței de droguri, incidența îngrijorătoare a abuzului sexual asupra copiilor la această populație (Moorehead, 2011), reglarea afectivă imatură (Kiesewetter et al., 2010), familia dinamică disfuncțională, agresivitatea și ostilitatea reprimată (Otto & Ribeiro, 2012), pe lângă obezitatea înțeleasă ca un mecanism de apărare (Faden, Leonard, O’Reardon, & Hanson, 2013). Dar sunt necesare studii care să poată investiga prezența sau absența acestor factori și în cazul redobândirii greutății.
Întâlnirea 7 – Imaginea corporală
Nemulțumirea față de imaginea corporală, percepută în mod obișnuit la pacienții obezi, este puternic corelată cu simptomele depresiei, iar acest lucru este valabil în special pentru femei, având în vedere controlul politic mai mare asupra corpului lor (Kubik, Gill, Laffin și Karmali, 2013; Wolf, 1992). Nemulțumirea legată de greutate, care poate duce la o imagine corporală negativă, provine din accentul cultural pus pe subțire și stigmatul social al obezității. Majoritatea studiilor despre imaginea corporală se concentrează în reflecția asupra insatisfacției, deprecierii și imaginii corporale distorsionate, sub influența factorilor socioculturali (Castro, Carvalho, Ferreira, & Ferreira, 2010).
Întâlnirea 8 – Sprijin social și familial.
În ceea ce privește obezitatea, studiile susțin că intervențiile bazate pe participarea familiei, precum și pe prezența unei persoane care oferă sprijin social, printre alte variabile, facilitează reducerea greutății și menținerea pierderii în greutate. Sprijinul social, în special al membrilor nucleului familial, a fost considerat un predictor puternic al aderenței la tratamentul de sănătate (Abreu-Rodrigues, 2014). Avertizăm pacienții și familiile lor că pot exista familii care protejează excesiv pacientul de supraîncărcarea externă și nu îi oferă condiții pentru a depăși frustrările; există alte familii care pot supraîncărca pacientul și orice neglijență în educația nutrițională este considerată ca o crimă, un păcat. Cele două moduri familiare de lucru pot strica rezultatele post-chirurgicale.
Întâlnirea 9 – Viața sexuală și emoțională
Obezitatea a fost asociată cu modificări ale funcției sexuale și cu schimbări nedorite ale hormonilor de reproducere la femei. Un studiu recent a constatat că femeile care au fost supuse unei intervenții chirurgicale bariatrice au avut o îmbunătățire semnificativă a funcționării sexuale generale, a principalilor hormoni reproducători și a stării psihosociale (Sarwer et al., 2014). La bărbați, excesul de grăsime abdominală, bolile cardiovasculare, nivelul ridicat al lipidelor din sânge și diabetul de tip 2 au fost asociate cu disfuncția erectilă. Femeile obeze raportează mai multe tulburări sexuale decât bărbații obezi. Cu toate acestea, această plângere poate fi mai mult legată de stima de sine scăzută, de relațiile nesatisfăcătoare, de stigmatul social și de alte probleme psihologice.
Pachet program consiliere (9 sedinte):
a. Terapie de grup: 1500 lei
b. Terapie individuala: 1900 lei
Programul este sustinut de Psih. Cosmin Lungu.
Detalii & programări la tel: 021 9432
