Hepatita B este o infecție a ficatului cauzată de virusul hepatitei B (HBV). Infecția poate fi acută (scurtă și severă) sau cronică (pe termen lung). Se poate răspândi prin contactul cu fluidele corporale infectate, cum ar fi sângele, saliva, lichidele vaginale și materialul seminal. De asemenea, poate fi transmisă de la o mamă la copilul ei.
Tipuri de Hepatita B
Tipul de hepatită B pe care o persoană îl poate avea depinde de cât timp se află virusul în organism, de sănătatea ficatului și de alți factori. Un test de sânge va indica dacă este vorba de hepatita B acută sau cronică.
Acută
Hepatita B acută este o boală de scurtă durată, care apare în primele 6 luni după expunerea la virusul HBV. Unele persoane cu hepatită acută B nu au simptome sau au doar o boală ușoară. Pentru alții, hepatita B acută necesită spitalizare.
Cronică
Infecția cronică cu hepatita B durează șase luni sau mai mult și persistă pentru că sistemul imunitar nu poate lupta împotriva infecției. Infecția cronică cu hepatita B poate dura toată viața, ducând la boli grave, cum ar fi ciroza și cancerul hepatic. Este posibil ca unele persoane cu hepatită cronică B să nu prezinte deloc simptome, în vreme ce altele pot avea oboseală continuă și simptome ușoare de hepatită acută.
Cu cât ești mai tânăr când ai hepatită B – în special nou-născuții sau copiii mai mici de 5 ani – cu atât este mai mare riscul ca infecția să devină cronică. Infecția cronică poate rămâne nedetectată timp de zeci de ani, până când o persoană se îmbolnăvește grav din cauza unei boli hepatice.
Cauze Hepatita B sau cum te poți infecta
Infecția cu hepatita B este cauzată de virusul hepatitei B (HBV). Hepatita se transmite de la o persoană la alta prin sânge, material seminal sau alte fluide corporale. Nu se răspândește prin strănut sau tuse.
Cum se transmite Hepatita B
Modalitățile comune prin care hepatita se transmite sunt:
Contact sexual: Te poți infecta cu hepatita B dacă întreții sex neprotejat cu cineva care este deja infectat. Virusul poate trece la tine dacă sângele, saliva, materialul seminal sau secrețiile vaginale ale persoanei intră în corpul tău.
Folosirea în comun a acelor: Virusul HBV se răspândește cu ușurință prin ace și seringi contaminate cu sânge infectat.
Înțepături accidentale de ace: Hepatita B reprezintă un risc major pentru angajații din domeniul sănătății și pentru oricine intră în contact cu sângele uman.
De la mamă la copil: Femeile însărcinate infectate cu HBV pot transmite virusul copiilor lor în timpul nașterii. Cu toate acestea, nou-născutul poate fi vaccinat pentru a evita infectarea în aproape toate cazurile.
Factori de risc
Hepatita B se răspândește prin contactul cu sângele, sperma sau alte fluide corporale de la o persoană infectată. Riscul de infecție cu hepatita B crește dacă:
Întreții raporturi sexuale neprotejate cu mai mulți parteneri sexuali sau cu cineva care este infectat cu HBV.
Folosești în comun acele în timpul consumului de droguri de tip IV.
Ești un bărbat care întreține raporturi sexuale cu alți bărbați.
Locuiești cu cineva care are o infecție cronică cu HBV.
Ești un copil născut de o mamă infectată.
Ai o slujbă care te expune la sânge uman.
Călătorești în regiuni cu rate ridicate de infecție cu HBV, cum ar fi: Asia, Insulele Pacificului, Africa și Europa de Est.
Recomandări pentru prevenție
Este important să știm că hepatita B se vindecă. Vaccinul împotriva hepatitei B se administrează de obicei sub formă de două injecții separate de o lună sau trei sau patru injecții timp de șase luni, în funcție de vaccinul administrat. Nu poți lua hepatita B din vaccin.
Pe lângă vaccinare, există și alte modalități care pot preveni răspândirea cu hepatita B:
Spală-ți bine mâinile cu apă și săpun după orice expunere potențială la sânge.
Folosește prezervative cu partenerii sexuali.
Evită contactul direct cu sângele și fluidele corporale.
Curăță sângele vărsat cu o soluție proaspătă diluată cu înălbitor (se amestecă 1 parte de înălbitor cu 9 părți apă).
Acoperă cu grijă toate tăieturile.
Evită să împarți obiecte ascuțite, cum ar fi aparate de ras, mașini de tăiat unghii, periuțe de dinți și cercei sau inele pentru corp.
Aruncă șervețelele igienice și tampoanele în pungi de plastic.
Evită drogurile stradale ilegale (injectarea, inhalarea sau ingerarea pastilelor)
Asigură-te că atunci când folosești ace, acestea sunt noi, sterile (pentru piercing-uri, tatuaje și acupunctură).
Cele mai des întâlnite simptome în infecția HBV
Nu toată lumea care are hepatită prezintă simptome. În cazul în care ai, este important să știi că acestea pot varia de la ușoare la severe. Cu sau fără simptome, încă ești contagios.
De asemenea, poți avea simptome de boală a ficatului, inclusiv:
Icter (îngălbenirea pielii și a albului ochilor).
Urină de culoare închisă.
Scaun deschis la culoare sau de culoare argilă.
Umflare cu lichid în burtă sau brațe și picioare.
Dacă este vorba de o infecție acută, simptomele bolii hepatice pot indica o reacție mai severă decât de obicei. Deși mulți oameni elimină virusul HBV fără tratament, ar trebui să consulți un medic dacă ai simptome de boală hepatică.
Dacă este vorba de o infecție cronică, este posibil să ai simptome ușoare sau vagi în mod continuu sau este posibil să nu ai simptome deloc timp de zeci de ani. Când simptomele apar mai târziu, în special simptomele bolii hepatice, poate indica faptul că ficatul începe să cedeze.
La ce medic să te programezi
Nu toți cei care au hepatită trebuie să consulte un specialist. Cu toate acestea, deși mulți pacienți pot fi tratați de medicul lor primar, uneori un specialist trebuie să fie implicat, în cazuri de hepatită foarte complicată sau neobișnuită. Există trei specialități de medici cu pregătire în gestionarea hepatitei.
Boli infecțioase: Medicul de boli infecțioase tratează bolile cauzate de microorganisme, cum ar fi virușii și bacteriile. Hepatita virală acută cauzată de virusurile hepatotropice (de exemplu, virusurile hepatitei A, B și C) este tratată cu experiență de acești medici. Hepatitele care nu sunt cauzate de viruși, cum ar fi hepatita alcoolică, sunt cel mai bine tratate de alți specialiști.
Gastroenterolog: Gastroenterologia este o subspecialitate a medicinei interne. Acești specialiști se concentrează pe toate organele și procesele digestive ale corpului. Deoarece ficatul este o parte importantă a metabolismului și a digestiei, gastroenterologii sunt foarte cunoscuți în tratarea hepatitei.
Hepatolog: Un gastroenterolog cu o pregătire extinsă în bolile hepatice este un hepatolog. Acești medici sunt subspecialiști cu mulți ani de pregătire și sunt experți în toate bolile care afectează ficatul, în special hepatita.
Analize recomandate în diagnosticul Hepatitei B
Pentru diagnosticarea hepatitei, medicul te va întreba despre simptomele pe care le ai și te va examina fizic. De asemenea, îți va cere detalii cu privire la istoricul tău de sănătate, istoricul de boală hepatică din familia ta sau despre alți factori care te-ar putea face mai susceptibil la hepatită.
Analize de sânge
Deoarece este posibil să nu ai simptome sau factori de risc cunoscuți, singura modalitate de a afla cu siguranță dacă ai hepatită B este prin testarea sângelui. Testele de sânge vor spune medicului tot ce trebuie să știe despre starea ta de sănătate, cum ar fi:
Dacă ai o infecție acută sau cronică.
Dacă ai fost infectat în trecut.
Dacă ai dezvoltat imunitate la virus.
Dacă infecția interferează cu funcția hepatică.
După diagnostic, medicul poate solicita efectuarea unor teste suplimentare pentru a vedea cum funcționează ficatul. Ar putea dori să se uite la imagini radiografice ale țesuturilor hepatice. În unele cazuri, se poate să ia o mică probă pentru a fi examinată în laborator (biopsie hepatică).
Investigații imagistice
Dacă rezultatele analizelor de sânge confirmă un diagnostic de hepatită, medicul poate recomanda unul sau mai multe teste imagistice ale ficatului pentru a evalua afectarea acestuia și pentru a detecta cancerul hepatic.
Ecografie: Un medic poate recomanda o ecografie pentru a vedea dacă ficatul este inflamat sau deteriorat sau dacă este prezentă o masă. O imagine cu ultrasunete poate dezvălui, de asemenea, zone mari de țesut cicatricial din ficat, ceea ce poate sugera ciroză.
Ultrasunetele: Acestea utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale structurilor din interiorul corpului. Un specialist plasează pe abdomen o sondă portabilă numită traductor, iar traductorul trimite o imagine a ficatului către un monitor de computer, unde poate fi analizată. Acesta este un test nedureros efectuat adesea în cabinetul unui medic.
Elastografie tranzitorie: Acesta este un test imagistic avansat pentru a măsura cât de dur sau moale este țesutul hepatic. Rigiditatea ficatului sugerează prezența fibrozei sau a țesutului cicatricial, generată ca răspuns la leziune. Gradul de rigiditate indică amploarea bolii hepatice cauzate de hepatita virală.
CT sau RMN: Dacă rezultatele analizelor de sânge sau ale ultrasunetelor indică faptul că ați putea avea risc de cancer hepatic sau dacă aveți antecedente familiale de cancer hepatic și, prin urmare, aveți un risc crescut, medicul mai poate recomanda o scanare CT sau RMN pentru a examina ficatul în mai multe detalii. Aceste teste imagistice folosesc computere pentru a crea imagini bidimensionale sau tridimensionale ale structurilor din interiorul corpului.
Ce este biopsia hepatică?
Rareori, rezultatele studiilor imagistice nu sunt suficient de detaliate pentru a arăta amploarea leziunilor hepatice și un medic poate recomanda o biopsie hepatică. O biopsie poate determina extinderea cicatricii sau a fibrozei la un ficat afectat de hepatită virală. Informațiile furnizate de o biopsie pot fi utilizate pentru a ghida tratamentul. Medicul injectează un anestezic local în piele pentru a o amorți, apoi introduce un ac prin piele și în ficat, îndepărtând o probă minusculă de țesut hepatic. Această probă de țesut este trimisă la un laborator pentru testare, iar rezultatele sunt de obicei disponibile într-o săptămână.
Virusul HBV – posibile complicații
Hepatita B cronică poate duce la complicații grave, cum ar fi:
Cicatrici ale ficatului: Inflamația asociată cu o infecție HBV poate duce la cicatrici hepatice extinse (ciroză), care pot afecta capacitatea ficatului de a funcționa.
Hepatita D: Hepatita D sau virusul delta este o altă infecție virală care afectează doar persoanele cu hepatită B. Dacă aă hepatită cronică B, poți lua ambele virusuri. Aceasta se numește suprainfecție. Dublează stresul asupra ficatului și poate duce la insuficiență hepatică acută.
Cancer de ficat: Persoanele cu infecție cronică cu hepatită B au un risc crescut de cancer la ficat.
Insuficiență hepatică: Insuficiența hepatică acută este o afecțiune în care funcțiile vitale ale ficatului sunt oprite. Când se întâmplă acest lucru, este necesar un transplant de ficat pentru a rămâne în viață.
Reactivarea virusului hepatitei B: Persoanele cu hepatită cronică B care au un sistem imunitar suprimat sunt predispuse la reactivarea virusului hepatitei B. Acest lucru poate duce la leziuni hepatice semnificative sau chiar la insuficiență hepatică. Aceasta include persoanele care iau medicamente imunosupresoare, cum ar fi corticosteroizi în doze mari sau chimioterapie. Înainte de a lua aceste medicamente, ar trebui să fii testat pentru hepatita B. Dacă testul este pozitiv, trebuie să fii consultat de un specialist hepatic (hepatolog) înainte de a începe un tratament medicamentos.
Alte condiții: Persoanele cu hepatită B cronică pot dezvolta boli de rinichi sau vase de sânge inflamate.
Tratamente recomandate pentru Hepatita B
Tratament profilactic: Dacă ai motive să credeți că tu sau copilul tău a fost expus recent la virus, medicul poate sugera tratamente profilactice pentru a ajuta la prevenirea declanșării infecției. Aceste tratamente includ:
Vaccinare: Medicul poate recomanda o doză imediată de vaccin împotriva hepatitei B dacă nu ai primit-o încă, de preferință în 24 de ore de la expunere. Vei avea nevoie de încă două doze în următoarele șase luni pentru a fi vaccinat complet împotriva virusului.
Imunoglobulina hepatitei B (HBIG): HBIG este o substanță obținută din sânge uman care conține anticorpi produși în mod natural împotriva virusului hepatitei B. Se administrează ca o injecție pentru a ajuta la prevenirea infecției la persoanele care au fost expuse recent la virus.
Aceste tratamente sunt foarte eficiente în prevenirea infectării copiilor născuți din părinți cu hepatită cronică B. Sugarii care primesc aceste tratamente la scurt timp după naștere au un prognostic bun și pot alăpta în siguranță (alăptați la piept).
Tratament acut: Nu există un medicament specific pentru a trata o infecție acută cu hepatită B și mulți oameni nu vor avea nevoie de niciun tratament. Dar dacă ai simptome severe, un medic te poate monitoriza pentru posibile complicații și îți poate oferi îngrijiri de susținere, cum ar fi: fluide IV, nutriție IV, analgezic.
Tratament medicamentos: Medicii au descoperit că medicamentele actuale pentru hepatita B sunt cele mai eficiente pentru persoanele care prezintă semne de boală hepatică activă. Acestea ajută la întărirea sistemului imunitar și la încetinirea ritmului de reproducere a virusului. Ele nu ucid virusul complet, dar te pot ajuta să îți menții ficatul cât mai sănătos posibil pentru cât mai mult timp posibil. Medicamentele includ:
Medicamente modulatoare imunitare: Modulatorii imuni, cunoscuți și ca interferoni, includ peginterferon alfa-2a și interferon apfa-2b. Acestea sunt versiuni sintetice ale anticorpilor pe care corpul nostru îi produce pentru a lupta împotriva infecțiilor. Sunt administrate prin injecție timp de șase până la 12 luni. Sunt prescrise pentru unii adulți și ca tratament de primă linie pentru copii.
Medicamente antivirale orale: Antiviralele administrate pe cale orală sunt cele mai puternice medicamente pentru a suprima hepatita B. Antiviralele de primă linie includ tenofovir disoproxil sau tenofovir alafenamidă și entecavir. Majoritatea oamenilor care încep aceste medicamente le vor continua pe viață.
Indiferent dacă iei sau nu medicamente pentru hepatita B, va trebui să recurgi la măsuri pe termen lung pentru a-ți proteja ficatul de daune suplimentare. Medicul îți va recomanda în special să eviți alcoolul și să menții o dietă sănătoasă și echilibrată. Consumul de alcool și factorii metabolici, cum ar fi un IMC ridicat și trigliceridele mari, sunt două dintre principalele cauze ale inflamației ficatului în afara infecției. Când ai deja hepatită B cronică, cel mai bine este să limitezi aportul de alcool, zahăr și grăsimi pentru a minimiza inflamația.
Doriti sa aflati detalii despre investigatii si costuri pe care nu le gasiti in lista de preturi? Ne puteti transmite aici solicitarea dvs si vom reveni cu un raspuns cat mai curand posibil.
Hepatita B este o infecție a ficatului cauzată de virusul hepatitei B (HBV). Infecția poate fi acută (scurtă și severă) sau cronică (pe termen lung). Se poate răspândi prin contactul cu fluidele corporale infectate, cum ar fi sângele, saliva, lichidele vaginale și materialul seminal. De asemenea, poate fi transmisă de la o mamă la copilul ei. 
Nu toți cei care au hepatită trebuie să consulte un specialist. Cu toate acestea, deși mulți pacienți pot fi tratați de medicul lor primar, uneori un specialist trebuie să fie implicat, în cazuri de hepatită foarte complicată sau neobișnuită. Există trei specialități de medici cu pregătire în gestionarea hepatitei. 
