Fracturile de la nivelul rotulei - tipuri, simptome, diagnostic și tratament ortopedic și de recuperare - NORD

Rotula este predispusă la fracturi în urma traumelor directe sau indirecte. Aceste leziuni pot apărea în urma unei căderi, a unui impact puternic sau a unei contracții puternice a mușchiului cvadriceps. Fiind o componentă centrală a mecanismului extensor al genunchiului, fracturile rotulei afectează mobilitatea și stabilitatea articulației, având un impact semnificativ asupra activităților zilnice. Mai jos o să găsești tot ceea ce trebuie să știi despre tipurile de fracturi rotuliene, semnele și simptomele asociate, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament ortopedic și recuperare, pentru a înțelege mai bine această afecțiune complexă.

Rotula: ce rol are și cum pot apărea facturile

Rotula, cunoscută și sub denumirea de patelă, este un os sesamoid situat în partea anterioară a genunchiului. Aceasta joacă un rol important în biomecanica genunchiului, funcționând ca o pârghie care mărește eficiența mușchiului cvadriceps în extensia articulației. De asemenea, protejează structurile interne ale genunchiului de impacturi directe.
Fracturile rotulei apar în principal ca urmare a traumatismelor directe, cum ar fi căderile pe genunchi sau loviturile puternice, dar și în urma traumatismelor indirecte, cauzate de contracții bruște și violente ale mușchiului cvadriceps, care exercită o presiune excesivă asupra osului. Aceste leziuni sunt frecvente în accidentele rutiere, activitățile sportive de mare intensitate sau alte evenimente care implică impacturi semnificative la nivelul genunchiului.
În funcție de mecanismul leziunii, fracturile pot varia de la simple fisuri până la fragmentarea completă a rotulei, fiecare tip având implicații specifice asupra mobilității genunchiului și necesităților de tratament.

Tipuri de fracturi ale rotulei

Fracturile rotulei sunt clasificate în funcție de modelul fracturii și de severitatea leziunii. Iată principalele tipuri:

Fractură transversală
o Este cea mai frecventă și implică o separare orizontală a rotulei în două fragmente.
o Apare, de obicei, în urma unei contracții puternice a mușchiului cvadriceps sau a unui impact direct asupra genunchiului.
Fractură cominutivă
o Rotula este fragmentată în mai multe bucăți.
o Este cauzată de traumatisme severe, precum accidente rutiere sau căderi de la înălțime.
Fractură longitudinală
o Apare de-a lungul axei verticale a rotulei, separând osul în două părți.
o Este mai puțin frecventă și este cauzată de impacturi directe cu forțe mai puțin severe.
Fractură osteocondrală
o Implică o leziune care afectează atât osul, cât și cartilajul articular al rotulei.
o Este comună în traumatismele asociate sporturilor de contact sau accidentelor la viteză mare.
Fractură fără deplasare
o Osul este fisurat, dar fragmentele rămân aliniate.
o Este mai ușor de tratat și necesită de obicei imobilizare conservatoare.
Fractură cu deplasare
o Fragmentele osoase sunt separate și deplasate.
o Necesită de obicei intervenție chirurgicală pentru restabilirea aliniamentului corect.

Fracturi fără deplasare

Fractura fără deplasare a rotulei apare atunci când osul este fisurat, dar fragmentele rămân în poziția lor normală, fără a se mișca. Aceasta este o leziune mai ușoară, care, de obicei, nu necesită intervenție chirurgicală. Simptomele includ durere moderată în fața genunchiului, umflături și dificultăți în îndreptarea completă a piciorului. Tratamentul constă în imobilizarea genunchiului cu o orteză sau atelă pentru aproximativ 4-6 săptămâni, administrarea de analgezice pentru durere și exerciții de recuperare după vindecare pentru a restabili mobilitatea.

Fracturi deschise

Fracturile deschise ale rotulei sunt leziuni severe în care osul fracturat pătrunde prin piele, expunându-se la exterior. Acestea sunt, de obicei, cauzate de traumatisme puternice, precum accidente rutiere sau căderi de la înălțime. Simptomele includ durere intensă, sângerare, umflături și incapacitatea de a mișca genunchiul. Aceste fracturi reprezintă o urgență medicală, necesitând curățarea și tratarea plăgii pentru a preveni infecțiile, urmată de intervenție chirurgicală pentru realinierea și fixarea rotulei. Recuperarea include imobilizare, fizioterapie și monitorizare atentă pentru a preveni complicațiile.

Cu fragmente multiple

Fractura de rotulă cu fragmente multiple, numită și fractură cominutivă, apare atunci când rotula se sparge în mai multe bucăți, de obicei din cauza unui traumatism sever. Simptomele includ durere intensă, umflături, vânătăi și incapacitatea de a extinde genunchiul. Tratamentul implică, de obicei, intervenție chirurgicală pentru realinierea fragmentelor cu șuruburi sau plăci, urmată de imobilizare și fizioterapie pentru recuperare. Această fractură necesită îngrijire specializată pentru a preveni complicații pe termen lung.

Ce simte un pacient cu o fractură de rotulă – principalele simptome

Un pacient cu o fractură de rotulă resimte, în primul rând,o durere intensă localizată în partea anterioară a genunchiului, care apare imediat după accident. Această durere este accentuată de orice mișcare a articulației sau de încercarea de a pune greutate pe piciorul afectat. Umflarea rapidă a genunchiului este un alt simptom frecvent, cauzată de acumularea de lichid sau sânge în articulație (hemartroză).

În cazul fracturilor mai severe, pacientul poate observa o deformare vizibilă a zonei genunchiului, mai ales dacă fragmentele osoase s-au deplasat. Totodată, există dificultăți sau imposibilitatea de a îndrepta complet genunchiul, iar în unele cazuri, genunchiul poate deveni instabil sau „cedează” sub greutatea corpului.

Pacienții mai pot resimți sensibilitate extremă la atingerea rotulei și, în cazul fracturilor deschise sau cominutive, pot apărea sângerări și semne vizibile ale leziunii, precum fragmente osoase expuse. Toate aceste simptome necesită evaluare medicală imediată pentru diagnostic și tratament adecvat.

Ce presupune controlul ortopedului pentru un diagnostic corect

Controlul ortopedic pentru diagnosticarea unei fracturi de rotulă implică mai mulți pași. În primul rând, medicul va începe cu o discuție detaliată despre accident sau trauma care a cauzat leziunea, simptomele resimțite și istoricul medical al pacientului. Aceasta ajută la înțelegerea mecanismului de producere a leziunii și la excluderea altor afecțiuni.

Urmează examinarea fizică a genunchiului, care include inspecția vizuală pentru semne evidente, cum ar fi deformarea, umflătura sau vânătăile. Ortopedul va palpa zona rotulei pentru a detecta punctele de sensibilitate, fracturi deschise sau deplasarea fragmentelor osoase. De asemenea, va evalua capacitatea pacientului de a întinde genunchiul, ceea ce poate indica integritatea mecanismului extensor.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul va recomanda investigații imagistice care vor fi discutate mai jos.
Prin această abordare complexă, controlul ortopedic asigură un diagnostic corect, care stă la baza unui plan de tratament eficient și personalizat.

Investigații medicale recomandate

Radiografia genunchiului

Este primul pas în diagnosticarea fracturilor de rotulă.
Realizată în proiecții anteroposterioare, laterale și axiale, radiografia oferă o imagine clară a osului și ajută la identificarea tipului de fractură (fără deplasare, cominutivă, transversală etc.).

Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN)

Este indicată pentru cazurile în care se suspectează leziuni ale țesuturilor moi asociate (ligamente, cartilaj, tendoane).
RMN-ul ajută la evaluarea complexității leziunii și a afectării mecanismului extensor al genunchiului.

Tomografia Computerizată (CT)

Utilizată în cazurile complexe sau pentru fracturile cu fragmente multiple.
CT-ul oferă imagini detaliate ale structurii osoase, fiind utilă în planificarea intervenției chirurgicale.

Ecografia genunchiului

Ecografia poate fi utilizată pentru a evalua prezența hemartrozei (acumularea de lichid sau sânge în articulație).

Angiografia sau Doppler vascular

Indicate în cazurile în care există suspiciunea afectării vasculare, mai ales în cazul fracturilor deschise sau în traumatisme severe care pot implica arterele din zona genunchiului.

Tipuri de tratament pentru fracturile rotulei

Tratamentul fracturilor rotulei depinde de tipul și severitatea leziunii, precum și de starea generală a pacientului. Există două abordări principale, cea nonchirurgicală și cea chirurgicală.

Tratamente nonchirurgicale

Recomandat pentru fracturile fără deplasare sau cele cu fragmente bine aliniate.

Imobilizare: Genunchiul este imobilizat cu o atelă sau o orteză, menținându-l în extensie pentru a permite vindecarea osului. Durata imobilizării este de obicei între 4 și 6 săptămâni.
Controlul durerii: Se administrează analgezice și antiinflamatoare pentru reducerea durerii și inflamației.
Recuperare: După vindecare, se începe un program de kinetoterapie pentru recăpătarea mobilității și întărirea musculaturii.

Tratamente chirurgicale

Indicat pentru fracturile cu deplasare, cominutive sau deschise, în care fragmentele osoase nu pot fi realiniate fără intervenție.

Fixarea internă: Se utilizează șuruburi, fire sau plăci metalice pentru a stabiliza fragmentele osoase.
Îndepărtarea fragmentelor mici: În cazurile în care fragmentele nu pot fi reparate, acestea pot fi îndepărtate, iar restul rotulei este reconstruit.
Repararea țesuturilor moi: Dacă sunt afectate ligamentele sau tendoanele, acestea sunt reparate în cadrul aceleași intervenții.
Postoperator: Genunchiul este imobilizat temporar, urmat de un program de recuperare treptată pentru restabilirea funcției.

Cum se face corect recuperarea genunchiului după fractura rotulei

Recuperarea genunchiului după fractura rotulei poate restabili mobilitatea, forța și funcționalitatea articulației. Procesul se desfășoară în mai multe etape, începând cu faza de imobilizare, care durează de obicei între 4 și 6 săptămâni. În această perioadă, genunchiul este menținut într-o orteză sau atelă pentru a permite vindecarea osului. Se recomandă exerciții pentru celelalte articulații, precum mișcările gleznei și contracțiile izometrice ale mușchilor coapsei, pentru a preveni atrofia musculară și problemele de circulație. Aplicarea gheții periodic ajută la reducerea inflamației și a durerii.

După perioada de imobilizare, urmează faza de mobilizare progresivă, între 6 și 12 săptămâni. În această etapă, pacientul începe treptat să îndoaie genunchiul, de obicei sub protecția ortezei, pentru a preveni rigiditatea. Exercițiile pasive și active, realizate cu ajutorul unui kinetoterapeut, contribuie la recăpătarea mobilității, iar exercițiile de rezistență ușoară sunt introduse pentru a întări musculatura cvadricepsului și a hamstring-urilor.

După 3 luni, începe faza de recuperare avansată, în care se crește treptat intensitatea exercițiilor. Pacientul poate utiliza bicicleta statică, poate efectua exerciții pentru echilibru și începe să integreze activități funcționale, precum mersul pe scări sau pe teren variat. Exercițiile de propriocepție, care îmbunătățesc coordonarea și stabilitatea genunchiului, devin o parte importantă a programului de reabilitare.

Faza finală, de revenire completă, începe după 6 luni, când pacientul poate începe exerciții mai intense cu greutatea proprie și poate relua activitățile sportive sau fizice mai solicitante, dar doar după aprobarea medicului. Toate etapele trebuie să fie urmate treptat, fără a forța genunchiul, și sub supravegherea unei echipe medicale. Respectarea indicațiilor și monitorizarea constantă asigură o recuperare completă și prevenirea complicațiilor.

Referințe: