Cardiologie
Cardiologia, subramură a medicinei interne, studiază anatomia și fiziologia sistemului cardio-vascular și tratează afecțiunile inimii și ale vaselor de sânge. Medicii specializați în acest domeniu, denumiti medici cardiologi, sunt responsabili cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor cardiovasculare.
Prin efectuarea și interpretarea testelor de diagnostic, a procedurilor de intervenție (inclusiv angioplastie), patologiile tratate sub incidența cardiologiei sunt identificate ca: defecte cardiace congenitale, boli cardiovasculare (ateroscleroză, anevrism, tromboză venoasă profundă, vene varicoase și vasculită), tulburări ale circulației coronariene (sindrom coronarian acut -SCA), angină pectorală (ischemie), ateroscleroză, boli coronariene, infarct miocardic și restenoză (îngustarea arterei coronare), tulburări ale valvelor cardiace (valvele aortice, mitrale, pulmonare și tricuspidiene), tulburări ale miocardului (cardiomiopatia și ruptura miocardică), tulburări ale pericardului (revărsat pericardic, revărsat pericardic și pericardită), tulburări legate sau care duc la un stop cardiac (asistola, tahicardie ventriculară fără impuls, fibrilație ventriculară), insuficiență cardiacă, tumori primare ale inimii, hipertrofie ventriculară (stânga și dreapta) etc.
Pentru obținerea unui diagnostic cuprinzător, investigațiile recomandate în bolile cardiace sunt: testul EKG, monitorizarea Holter (EKG și ECG pentru monitorizarea continuă a funcției inimii pentru o perioadă specificată), testul de stres (măsoară performanța inimii și limitările acesteia), ecocardiograma (pentru vizualizarea structurii și funcției inimii), electrocardiografia (pentru măsurarea activității electrice a inimii), RMN-ul (pentru identificarea eventualelor anomalii ale funcțiilor mecanice ale inimii), cateterizarea cardiacă (pentru înregistrarea impulsurilor electrice). Ulterior, în funcție de severitatea afecțiunilor, se recurge la cardiologie nucleară sau electrofiziologie cardiacă.
Prin efectuarea și interpretarea testelor de diagnostic, a procedurilor de intervenție (inclusiv angioplastie), patologiile tratate sub incidența cardiologiei sunt identificate ca: defecte cardiace congenitale, boli cardiovasculare (ateroscleroză, anevrism, tromboză venoasă profundă, vene varicoase și vasculită), tulburări ale circulației coronariene (sindrom coronarian acut -SCA), angină pectorală (ischemie), ateroscleroză, boli coronariene, infarct miocardic și restenoză (îngustarea arterei coronare), tulburări ale valvelor cardiace (valvele aortice, mitrale, pulmonare și tricuspidiene), tulburări ale miocardului (cardiomiopatia și ruptura miocardică), tulburări ale pericardului (revărsat pericardic, revărsat pericardic și pericardită), tulburări legate sau care duc la un stop cardiac (asistola, tahicardie ventriculară fără impuls, fibrilație ventriculară), insuficiență cardiacă, tumori primare ale inimii, hipertrofie ventriculară (stânga și dreapta) etc.
Pentru obținerea unui diagnostic cuprinzător, investigațiile recomandate în bolile cardiace sunt: testul EKG, monitorizarea Holter (EKG și ECG pentru monitorizarea continuă a funcției inimii pentru o perioadă specificată), testul de stres (măsoară performanța inimii și limitările acesteia), ecocardiograma (pentru vizualizarea structurii și funcției inimii), electrocardiografia (pentru măsurarea activității electrice a inimii), RMN-ul (pentru identificarea eventualelor anomalii ale funcțiilor mecanice ale inimii), cateterizarea cardiacă (pentru înregistrarea impulsurilor electrice). Ulterior, în funcție de severitatea afecțiunilor, se recurge la cardiologie nucleară sau electrofiziologie cardiacă.
