Ce este psihoterapia – Alexandra Siru, psiholog

Ce este psihoterapia?

Exista foarte multe definitii ale psihoterapiei pentru ca, in momentul de fata, exista si foarte multe curente si abordari in psihoterapie.

Cea mai clara si simpla definitie este aceea ca psihoterapia este o relatie interpersonala intentionata utilizata de un psihoterapeut cu formare de specialitate cu scopul de a ajuta un client sau pacient privitor la problemele sale de viata.
În psihoterapie se utilizeaza o gama larga de tehnici, dar indiferent de tehnicile utilizate, se considera (Dafinoiu,I, 2000) ca cel mai important element în psihoterapie la ora actuala este relatia terapeutica – factor comun în toate orientarile terapeutice.
Relatia terapeutica spre deosebire de relatia dintre pacient si medic, nu este o relatie inegala (pacientul are o boala iar medicul are leacul). In psihoterapie pacientul / clientul aduce atat dificultatea cu care se confrunta cat si resursele necesare rezolvarii acesteia, rolul psihoterapeutului fiind acela de a-I face constient de resursele pe care le detine. Deci, in psihoterapie, relatia este de cooperare, psihoterapeutul si clientul actioneaza ca o echipa, clientul fiind implicat activ in procesul lui de vindecare.
Psihoterapeutul detine, intr-adevar, tehnicile si cunostintele necesare, insa clientul este cel care isi cunoaste si isi intelege cel mai bine dificultatea, chiar daca nu este, de cele mai multe ori, constient de acest lucru. Si tot clientul este cel care stie cel mai bine ce are nevoie chiar daca inca nu stie ca stie … si, inca o data, rolul esential al psihoterapeutului este de a-l face constient pe client de ceea ce stie dar inca nu stie ca stie.
In abordarea mea psihoterapeutica plec de la premisa ca omul din fata mea detine tot ceea ce are nevoie pentru a face fata dificultatii cu care se confrunta la un moment dat sau, cel putin, tot ceea ce are nevoie pentru a dezvolta abilitati in acest sens.
Metaforic vorbind, clientul aflat in impas este similar unui om care se uita de prea aproape la un tablou, vazand detaliile dar pierzand viziunea de ansamblu. Doar cand te indepartezi de tablou poti observa intregul si poti patrunde adevaratul inteles al respectivei opere de arta. Psihoterapeutul este cel care se uita de la o distanta obiectiva si ii impartaseste aceasta viziune clientului. Sigur ca este necesar ca si psihoterapeutul sa se apropie pentru a putea intelege detaliile, pastrandu-si totodata si imaginea de ansamblu. Astfel, tot ce are nevoie clientul se afla acolo, in el, psihoterapeutul nu face decat sa ii prezinte tabloul din mai multe unghiuri de vedere.
Privita din aceasta perspectiva, se poate spune ca psihoterapia este o arta iar omul care apeleaza la psihoterapie nu este nicidecum „defect” (conform unei prejudecati inca larg raspandite in societatea noastra moderna) ci, pur si simplu, se uita de prea aproape la tabloul lui (fiind prea implicat in impasul in care se afla).

O sa inchei cu o poveste a uneia dintre cele mai mari personalitati in acest domeniu – Milton Erickson – cu al carui geniu am luat contact in anii mei de formare in psihoterapie.
Intr-o plimbarea pe care Erickson a facut-o impreuna cu prietenii sai la cateva mile departare de casa sa au intalnit un cal care, in mod evident, isi aruncase calaretul. In acea vreme oamenii nu prea calatoreau foarte departe de locuintele lor, iar zona in care ajunsesera nu le era familiara. Erickson impreuna cu prietenii sai au manat calul intr-o curte unde l-au prins si l-au linistit. Erickson a spus, „Am sa duc acest cal inapoi acasa, inapoi la stapanul sau”. Prietenii sai au raspuns: „Dar nici macar nu stim al cui este calul. Cum ai sa faci asta?” Erickson a raspuns: „Nici o problema.” A sarit in spatele calului, i-a dat pinteni, iar calul a iesit din curte si a apucat-o la dreapta. Asa cum mergeau ei, cand si cand calul incerca sa se abata de la drum pentru a paste. Erickson doar il aducea inapoi pe drum si il indemna mai departe. Cateva mile mai departe, calul s-a rasucit si a intrat intr-o alta ograda. Stapanul a auzit agitatia, a iesit afara si a exclamat: „Acesta este calul meu. Cum ati stiut sa-mi aduceti calul acasa? Nu va cunosc. Nu ati stiut ca acesta este calul meu.” Erickson i-a raspuns: „Aveti dreptate, nu am stiut unde sa aduc calul, dar calul cunostea drumul. Tot ce am facut a fost sa-l fac sa-si urmeze drumul si sa-l indrum sa mearga mai departe.”
Dupa care, Erickson a încheiat spunand: „Cred ca aceasta este metoda de a face psihoterapie”.