Majoritatea oamenilor consideră durerea cronică o afecțiune medicală care ar trebui tratată exclusiv de un medic sau de un kinetoterapeut. Deși este o viziune obişnuită, des întalnită, ea este adesea incompletă și a dus la multe „daune colaterale” neintenționate, în special în ultimii ani.
În acest articol vom afla de ce modelul medical nu este suficient şi care este rolul psihologului in tratamentul durerii cronice.
Dar mai întâi – Ce este durerea cronică?
Durerea este o experiență pe care majoritatea oamenilor o resimt, dar modul în care fiecare dintre noi simte durerea este unic.
Durerea apare ca urmare a unui semnal dat de sistemul nervos cu scopul de a te anunță că ceva este în neregulă în corp.
Un exemplu: Dacă se întâmplă să te tăi la un deget, terminațiile nervoase de la sursa rănii (receptorii durerii) sunt activate, se eliberează o serie de mesageri chimici (neurotransmitatori) care călătoresc prin măduva spinării către creier. Aici, la nivelul creierului, se înregistrează durerea și se transmite un semnal de răspuns înapoi în zona leziunii. O dată cu aceste semnale, creierul antrenează şi o serie de reacții fizice cum ar fi stare de greață, ritm cardiac crescut, lacrimi, etc.
Este un proces complex, menit să îți salveze viața. Fără durere, s-ar putea să nu știi că ți-ai tăiat degetul ceea ce poate duce la agravarea rănii si la generalizarea infecţiei.
În acest caz, se vorbește de durere acută, în care o dată cu îngrijirea rănii, semnalele de durere dispar la scurt timp după accident (de la câteva ore pȃnă la câteva zile). Durerea acută este un simptom al unei vătămări.
Durerea cronică, în schimb, persistă dincolo de acest timp și dincolo de momentul vindecării. În cazul durerii cronice semnalele de durere NU dispar….durerea durează câteva luni mergȃnd pȃnă la ani de zile. În timp, acest lucru poate duce la modificări ale sistemului nervos in sensul sensibilizarii lui şi ceea ce puteţi experimenta este o durere mai intensă şi mai de lungă durată.
Durerea cronică poate fi prezentă în mai multe contexte și poate avea cauze cunoscute, clare, identificabile (leziuni, osteoartrita, afecțiuni ale coloanei vertebrale, etc) sau poate avea cauze necunoscute, neidentificabile in mod clar și obiectiv. Studii recente sugerează că atunci când durerea continuă în absența unei leziuni clare sistemul nervos însuși emite in mod inexact semnale de durere. Prin urmare, durerea cronică este mai bineînţeleasă ca fiind o boală cronică decât un simptom acut de vindecat.
De ce poate ajuta un psiholog un pacient cu durere cronică?
Persoanele cu durere cronică adesea constată că durerea le afectează mai mult decât o zonă a corpului (cap, spate, umăr, s.a). Durerea afectează tot ceea ce fac: felul în care lucrează – performanţa la job, felul în care relaţionează – relaţiile cu ceilalţi (cu familia, cu prietenii), felul în care se deplasează sau se implică in activităţi fizice – funcţionarea fizică, felul in care se bucură de viaţă – viaţa socială, felul in care gândesc, felul în care se simt – dispoziţia de zi cu zi, felul in care dorm – calitatea somnului, felul in care se hrănesc – comportamentul alimentar. Intr-un cuvant CALITATEA VIEŢII.
Efectul? Gânduri şi emoţii negative!
Sentimente de vinovăţie sau ruşine. Atunci cȃnd durerea limitează capacitatea de a menține rolul in familie, un pacient cu durere cronică poate simţi vinovăţie sau ruşine ca părinte sau ca partener de cuplu. Pot apare gȃnduri de tipul: „I-am dezamăgit pe ceilalţi”
Dependenţa de ceilalţi; neputinţă. Durerea duce la creşterea dependenței de ceilalți. De-a lungul timpului, un pacient cu durere cronică poate ajunge să se simtă ca o povară pentru ceilalţi. Pot apare gȃnduri de tipul: „Nu mai pot face nimic, sunt o povară”
Ingrijorare; Anxietate. Durerea creează multă incertitudine cu privire la viitor. Apar intrebări de tipul „Dacă nu mai pot munci?”. Prin vizitele medicale repetate şi tratamentele urmate, durerea cronică bulversează stabilitatea financiară a persoanei și obiectivele sale de viitor. Apar intrebari de tipul „Dacă rămȃn fără bani?”. Anxietatea și frica sunt cele mai frecvente răspunsuri emoționale la durerea cronică.
Izolare, retragere, evitare. Pacienții cu durere cronică devin adesea izolați și deconectați de ceilalți. Pot apare gȃnduri de tipul: „Mai bine stau singur si nu mă mai vede nimeni”
Tristeţe, lipsă de speranţă, frustrare. Durerea fură adesea surse de plăcere şi bucurie. Capacitatea pacientului de a se angaja în hobby-uri și activități recreative este redusă. El rămȃne „blocat” in durere. Pot apare gȃnduri de tipul „Sunt inutil; Sunt vlăguit, Nu am să mă simt niciodată mai bine”. Pot apare stări depresive cu sau fără tendinţe suicidare. Toate aceste gȃnduri si emoţii negative afectează la rȃndul lor durerea, o accentuează! Ele reprezintă „căi de deschidere a durerii”!Astfel, un psiholog sau un psihoterapeut vă poate ajuta:
să explorați aceste emoţii legate de durere,
să găsiţi noi alternative de a gȃndi despre durere
să vă dezvoltați abilități de adaptare la durere, astfel încât să o puteti gestiona mai bine,
să vă schimabaţi unele comportamente sau să iniţiaţi altele noi,
să faceţi mici schimbari in mediul in care trăiţi sau munciţi,
să faceţi mici schimbari in stilul de viaţă care să vă permită să vă implicaţi din nou sau mai mult in activităţi care vă aduc plăcere sau bucurie
să învățați să vă susțineți, cu incredere şi curaj,
si nu in ultimul rȃnd, pentru că durerea cronică duce de multe ori la insomnie, un psiholog vă poate ajuta să invăţaţi cȃteva reguli de igienă a somnului.
Cum poate ajuta un psiholog un pacient cu durere cronica?
Functie de tipul de terapie pe care il practica, un psiholog/psihoterapeut poate apela la mai multe modalităţi de intervenţie psihologică. De exemplu, in cazul Terapiei Cognitiv Comportamentale, cȃteva din strategiile sau tehnicile la care poate apela un psiholog/psihoterapeut pentru a vă oferi ajutor sunt: tehnici de relaxare, cum ar fi meditația sau exercițiile de respirație, relaxarea musculară progresivă sau imageria dirijată, mindfulness – care presupune o atentie constient indreptată asupra unor emoţii sau senzaţii, fără a le judeca intr-un fel, restructurare cognitivă, testarea gȃndurilor si a credinţelor negative, jurnale zilnice, interpretari alternative, examinarea ingrijorării si combaterea generalizării, experimente comportamentale, tehnici de dezvoltare a abilităţilor sociale, gradarea unor sarcini, expunerea „in vivo”, etc. In loc de concluzii: Un psiholog nu vizează rezolvarea durerii! El NU acţioneaza asupra sistemului nervos! El vă ajută să găsiţi acele lucruri care „inchid calea durerii”.Psihoterapia completează tratamentul medical la care poate apela pacientul.
Doriti sa aflati detalii despre investigatii si costuri pe care nu le gasiti in lista de preturi? Ne puteti transmite aici solicitarea dvs si vom reveni cu un raspuns cat mai curand posibil.
