Transaminazele, TGO și TGP, cunoscute și sub denumirea de enzime hepatice sau aminotransferaze, sunt substanțe prezente în organism care joacă un rol important în funcționarea ficatului. Aceste enzime sunt responsabile pentru metabolizarea aminoacizilor, substanțe esențiale pentru construcția proteinelor din corp.
Transaminazele cele mai importante sunt transaminaza glutampiruvică (TGP, cunoscută și ca alaninaminotransferaza/ALT) și transaminaza glutamat oxalacetică (TGO, cunoscută și ca aspartataminotransferaza/AST). Acestea sunt prezente în celulele hepatice, dar și în alte țesuturi din organism. Atunci când există leziuni sau boli care afectează ficatul, inima sau alte organe, nivelul acestor enzime poate crește semnificativ în sânge.
Când sunt recomandate transaminazele
Dozarea transaminazelor este, în general, recomandată în următoarele situații:
Evaluarea funcției hepatice: Unul dintre cele mai frecvente motive pentru analiza transaminazelor este evaluarea funcției hepatice. Aceste teste pot ajuta la identificarea afecțiunilor hepatice precum hepatita, ciroza sau ficatul gras. Atunci când ficatul este afectat de boli sau leziuni, celulele hepatice eliberează în sânge cantități crescute de transaminaze, de cele mai multe ori din cauza morții acestor celule.
Monitorizarea tratamentului: Pacienții care suferă de afecțiuni hepatice sau care urmează tratamente medicamentoase care pot afecta ficatul au nevoie de monitorizarea regulată a nivelului transaminazelor. Acest lucru ajută la evaluarea eficacității tratamentului și la identificarea oricăror efecte adverse sau complicații.
Detectarea bolilor de inimă: Chiar dacă transaminazele sunt în principal enzime hepatice, ele se găsesc și în alte țesuturi, inclusiv în mușchiul inimii. Nivelul crescut al AST (aspartataminotransferaza) poate indica daune la nivelul mușchiului cardiac. Spre exemplu, dozarea transaminazelor poate fi folosită pentru a ajuta la diagnosticarea unor urgențe cum este infarctul miocardic acut, în care celulele inimii nu mai primesc suficient oxigen și sunt distruse.
Investigarea tulburărilor metabolice: Transaminazele crescute pot servi ca indicator al unor tulburări metabolice, cum ar fi boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD). Această afecțiune este strâns legată de obezitate și diabetul zaharat și poate evolua către ciroză, fiind importantă depistarea sa în stadii incipiente.
Analize de rutină: În unele cazuri, transaminazele pot fi incluse în panelurile de examinări de rutină pentru a evalua starea ta generală de sănătate. Acest lucru poate fi util pentru detectarea precoce a problemelor hepatice.
Condiții de recoltare sau cum să te pregătești
Nu sunt necesare restricții alimentare: În mod obișnuit, nu este nevoie să postești pentru această analiză, adică nu trebuie să eviți să mănânci sau să bei înainte de recoltare. În general, poți mânca în mod normal înainte de test, dar evită alimentele foarte grase sau grele.
Medicamente: Dacă iei medicamente, informează-ți medicul sau personalul de laborator cu privire la acestea. Unele tratamente pot afecta nivelurile de transaminaze în sânge. În unele cazuri, medicul poate decide să-ți întrerupă temporar anumite medicamente înainte de testare, dar nu îți modifica tratamentul fără aprobarea medicului.
Stil de viață și dietă: Nu este necesar să faci schimbări majore în stilul tău de viață sau dietă înainte de recoltare. Cu toate acestea, evită consumul excesiv de alcool cu câteva zile înainte de test, deoarece alcoolul poate afecta nivelurile de transaminaze.
Hidratare: Bea apă ca în mod obișnuit înainte de recoltare. Hidratarea poate facilita recoltarea și poate ajuta la obținerea unor rezultate mai precise.
Relaxare: Stresul sau anxietatea pot influența nivelurile de transaminaze în sânge.
Transaminazele: interpretare rezultat
Parametru
Valoarea
TGP/ALT (UI/L)
7-56
TGO/AST (UI/L)
5-40
Raportul De Ritis (TGO/TGP)
0,8-1,3
Transaminaza glutampiruvică (TGP)
TGP este o enzimă localizată în citoplasma celulelor din ficat, mușchiul scheletic și inimă, dar și în alte organe. Concentrația acesteia se măsoară în unități internaționale pe litru (UI/L), valorile normale încadrându-se în intervalul 7-56 UI/L.
Valori scăzute
Scăderea nivelului acestei enzime apare rar, în unele patologii importante precum ciroza hepatică avansată, deficitul de vitamină B6 (piridoxină), boli genetice, malnutriție severă (alimentația deficitară), boala cronică de rinichi, sarcină (de cele mai multe ori acest lucru este normal) dar și ca efect al unor medicamente, cum ar fi tratamentul pentru hipertiroidism și cel pentru epilepsie.
Valori crescute
Mai frecvent putem întâlni creșterea peste valorile normale ale TGP, fiind în general asociată cu boli hepatice. Totuși, nefiind exclusiv specifică ficatului, enzima poate avea un nivel ridicat și în alte afecțiuni.
Boli hepatice:
Hepatita: Hepatita este inflamația ficatului cauzată de o multitudine de factori, cei mai comuni fiind infecțiile virale, cum ar fi hepatita B sau C, alcoolul sau fenomenele autoimune. În special în hepatitele virale acute, valorile transaminazelor pot crește și de 100 de ori.
Boala ficatului gras: Steatoza hepatică, cunoscută și sub numele de ficat gras, este o afecțiune în care grăsimea se acumulează în celulele hepatice. Ea se poate datora atât excesului de alcool, cât și obezității.
Ciroza hepatică: Afecțiune în care țesutul hepatic normal este înlocuit cu țesut cicatricial, de fibroză. Aceasta poate fi cauzată de hepatita cronică, alcoolism sau alte afecțiuni și în stadiile inițiale nivelul de TGP este crescut.
Hemocromatoza: Boală genetică datorată acumulării de fier în ficat.
Boala Wilson: Boală genetică rară cu acumulare de cupru în ficat și în alte organe.
Medicamente: Anumite medicamente, cum ar fi unele antibiotice, antiinflamatorii, statine și antifungice pot cauza creșterea nivelului de TGP.
Boli autoimune: Boli autoimune, cum ar fi hepatita autoimună sau boala celiacă, pot afecta ficatul.
Obstrucția biliară: Obstrucția căilor biliare, care transportă bila din ficat în intestin, poate duce la creșterea nivelului de TGP. Aceasta poate fi cauzată de pietre (calculi) în vezica biliară sau tumori.
Afecțiuni musculare: Distrofia musculară sau leziunile musculare grave, pot determina eliberarea TGP din mușchi în sânge.
Boli ale inimii: Infarctul miocardic și inflamațiile mușchiului cardiac duc la creșterea TGP.
Transaminaza glutamat oxalacetică (TGO)
TGO este o enzimă localizată atât în citoplasma, cât și în mitocondriile celulelor din ficat, mușchiul cardiac, cel scheletic și globulele roșii. Concentrația acesteia, la fel ca și la TGP, se măsoară în unități internaționale pe litru (UI/L), valorile normale fiind între 5-40 UI/L.
Valori scăzute
Scăderea TGO poate fi cauzată de malnutriție protein-calorică, ciroza în etape foarte avansate (când capacitatea de sinteză a ficatului este grav afectată), deficit de vitamină B6 sau la pacienții care fac hemodializă (enzimele sunt îndepărtate de către aparat în timpul procedurii).
Valori crescute
Boli hepatice: Nivelul crescut al TGO (AST) este adesea asociat cu afecțiuni hepatice, cum ar fi hepatita (inflamația ficatului), ciroza (fibroza ficatului) sau steatoza hepatică (ficatul gras). Aceste afecțiuni duc la eliberarea enzimei din celulele hepatice deteriorate în sânge.
Leziuni ale mușchilor: Traumatismele sau leziunile musculare pot determina creșterea nivelului de TGO în sânge, deoarece enzima este prezentă și în mușchi.
Infarct miocardic: O creștere a nivelului de TGO poate fi observată în cazul unui infarct miocardic, când mușchiul inimii este deteriorat. Enzima se dozează împreună cu alți markeri mai specifici pentru confirmarea diagnosticului.
Alte afecțiuni cardiace: Nivelul crescut al TGO poate fi corelat și cu alte afecțiuni ale inimii, cum ar fi miocardita (inflamația mușchiului inimii) sau cardiomiopatia (modificări patologice ale structurii inimii).
Boli (neuro)musculare: Distrofia musculară și dermatomiozita determină creșterea concentrației enzimei în sânge.
Consum excesiv de alcool: Consumul excesiv de alcool duce la afectarea ficatului, modificând valorile enzimei în sânge.
Boli autoimune: Sunt incriminate pentru creșterea TGO afecțiuni precum lupusul sau hepatita autoimună.
Medicamente: Unele antibiotice, antiinflamatorii, statine și unele antifungice sunt hepatotoxice.
Raportul De Ritis (TGO/TGP)
Raportul De Ritis este un parametru extrem de util în clinică, ce se calculează împărțind valoarea TGO la cea a TGP. Cu toate că într-o multitudine de cazuri ambele transaminaze cresc, una poate crește mai mult decât cealaltă în anumite situații, iar prin calcularea acestui parametru se face diagnosticul diferențial între boli, corelându-l, bineînțeles, cu alte investigații. Valoarea raportului De Ritis la o persoană sănătoasă este între 0,8-1,3.
Valori scăzute
O valoare a raportului TGO/TGP <1 este de cele mai multe ori sugestivă pentru boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD) sau pentru steato-hepatita non-alcoolică (NASH). Valori <1 ale raportului pot apărea și în stadiile incipiente ale hepatitei alcoolice, în boala Wilson, hemocromatoză sau hepatita C cronică.
Valori crescute
Valorile crescute apar cel mai frecvent în boala alcoolică a ficatului (valori >2), iar valori >1 se întâlnesc frecvent în ciroza hepatică, hepatitele virale acute, leziunile hepatice induse de medicamente, precum și în boli extrahepatice, cum sunt leziunile musculare și infarctul miocardic acut.
Preț transaminaze
Analiza transaminazelor se poate efectua atât contra cost, cât și cudecontare CAS,la prezentarea cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la medic specialist în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate.
Doriti sa aflati detalii despre investigatii si costuri pe care nu le gasiti in lista de preturi? Ne puteti transmite aici solicitarea dvs si vom reveni cu un raspuns cat mai curand posibil.
