Hidrocefalia este o boală care se caracterizează prin acumularea excsivă de LCR în interiorul cutiei craniene și/sau
măduvei spinării. LCR-ul (lichidul cefalo-rahidian) este un lichid produs în mod normal la nivelul unor organe din
interiorul creierului și se resoarbe în cea mai mare parte la nivelul meningelui (membrana care protejează creierul și
măduvă spinării) prin organe specializate ale acestuia. Când apare un dezechilibru între producție și resorbție rezultă
hidrocefalia.
Cauze
În mare există doua tipuri de hidrocefalie, dupa nivelul obstrucției. Dacă avem un obstacol (ex. o anomalie
morfologică, o tumoră) la nivelul căilor normale de drenaj ale LCR ne încadrăm în primul tip, anume hidrocefalia
obstructivă. Daca resorbția este deficitară din cauza unei disfuncționalități a organelor de resorbție (frecventa la
vârstnici apare o atrofie a organelor de resorbție), avem ceea ce se cheamă o hidrocefalie comunicantă. Frecvent
există hidrocefalii mixte, în care există atât o problemă resorbtivă cât și una obstructivă (infecții, sângerări
intracraniene etc.).
Tratament
Tratamentul hidrocefaliei este unul chirurgical și are drept scop drenarea excesului de LCR. Când hidrocefalia este
obstructivă, putem frecvent face un tratament endoscopic, minim invaziv (Ex VCS – ventriculo-cisterno-stomie),
sau, daca este posibil, înlăturarea cauzei obstrucției (tumoră, hematom etc.). Aceste două tratamente oferă șansa
pacientului de a evita introducerea în corpul său a unui dispozitiv de drenaj mecanic, care are riscuri importante (de
până la 40% din cazuri la 1 an – infecție, obstrucție, rupere etc.).
Când cauza hidrocefaliei este una resorbtivă, chirurgul poate fi obligat să apeleze la dispozitive mecanice de drenaj.
Surplusul de lichid este drenat în cavități naturale ale corpului, cum ar fi peritoneu, inimă, torace etc.
Uneori, există cauze tranzitorii de hidrocefalie (ex. sângerări) care se tratează inițial cu dispozitive mecanice de
drenaj extern (în afara corpului) ce pot fi lăsate atașate de pacient până la câteva săptămâni, până când hidrocefalia
dispare sau LCR ul devine limpede (derivații ventriculare externe, derivații lombare externe).
Semne și simptome
Semnele și simptomele hidrocefaliei sunt date de creșterea presiunii intracraniene și eventual dilatarea ventriculior
cerebrali (cavități pline cu LCR în interiorul creierului).
Dacă acumularea de lichid se face încet, permițând o oarecare adaptabilitate a țesutului cerebral, pacientul poate
rămâne pentru lungi perioade fără a avea semne sau simptome clare.
Creșterea rapidă a presiunii intracraniene (sau atingerea unui prag) și eventual a dimensiunii ventriculilor, duce la
apariția rapidă a simptomelor.
Cefaleea este un simptom important. Ea poate varia în intensitate, pote fi continuă sau intermitentă, este de obicei
mai intensă dimineața și poate fi asociată cu greață și vărsături.
Pacienții prezintă deseori tulburări de personalitate și comportament cum ar fi:
-
- iritabilitate
- indiferență
- pierderea interesului pentru tot ce îi înconjoară
- agresivitate și impulsivitate
- tulburări de memorie
Pacienții cu hidrocefalie pot avea de asemenea și probleme cu mersul (mers greoi, cu pași mici, instabil, cu
picioarele mai depărtate decât normal), incontinență urinară, la care se pot adăuga tulburările cognitive.
Când hidrocefalia progresează, apare afectarea conștienței, inițial pacientul fiind letargic, adormit, iar în stadiile
extreme pacientul este în comă.
Succesiunea acestor semne poate fi rapidă, în câteva ore, sau poate dura ani de zile, în funcție de cauza
declanșatoare.
Diagnostic
Toate semnele și simptomele de mai sus duc la prezentarea pacientului la medic.
Odata ridicată suspiciunea de hidrocefalie, se impune realizarea unui examen de imagistică medicală (CT sau RMN)
care, în cele mai multe cazuri poate pune diagnosticul de hidrocefalie.
Uneori, diagnosticul nu poate fi confirmat imagistic și sunt necesare teste suplimentare, care sunt făcute de regulă
într-o clinică de neurologie (testare neuropsihologică, puncții lombare, măsurarea presiunii lcr, teste de infuzie
etc.). Dacă testele sunt pozitive, după discutia cu neurochirurgul se poate impune un tratament de drenaj.
Am fost diagnosticat cu hidrocefalie, ce fac?
Pacientul diagnosticat cu hidrocefalie este orientat către neurochirurg. În funcție de tipul și gravitatea hidrocefaliei
va fi evaluat tratamentul optim. Astfel poate fi propus un tratament pentru înlăturarea patologiei obstructive (ex.
tumoră), o derivație externă, o ventriculocisternostomie, sau un drenaj ventriculo-peritoneal.
Cât de urgentă este operația?
Pacientul poate ajunge la chirurg într-o stare critică (în comă sau cu tulburări majore de conștiență), această situație
impunând un tratament chirurgical în urgență.
Dacă simpomatologia nu este atât de importantă, tratamentul trebuie efectuat astfel încât pacientul să nu aibă o pierdere
de șanse și este la latitudinea neurochirugului să evalueze termenul acceptabil în care un tratament trebuie să aibă
loc.
Hidrocefalia este o problemă serioasă, astfel că pacientul nu trebuie sa piardă timp înainte de a se prezenta la
neurochirurg.
Tipuri de tratament chirurgical
Cum am mai spus, există patru mari categorii de intervenții :
1. Înlăturarea obstrucției – implică înlăturarea patologiei obstructive (ex. tumoră).
Echipa Provita dispune de o platformă tehnică de top, incluzând microscop operator, endoscoape performante,
aspirator ultrasonic (cavitron – permite înlăturarea tumorilor fără a manipula țesuturile normale din jur), monitorizare
electrofiziologică (potențiale evocate senzitive și/sau motorii, monitorizare nervi cranieni și/sau periferici, stimulator
cortical etc.). Medicii noștri au o pregătire deosebită în abordarea patologiilor intracraniene, fiind specializați în
unele din cele mai renumite clinici din lume.
2. Drenaj ventricular extern (drenajul LCR prin intermediul unui tub din interiorul capului, într-o pungă specială,
aflată lângă patul bolnavului)
Este o intervenție scurtă, care durează aproximativ 10 min. Impune realizarea unei incizii de apox. 1 cm , în spatele
liniei de inserție a părului, perforarea craniului cu un motor de mare viteză, si introducerea tubului de dren care
ulterior se atașează la punga de drenaj în afara corpului pacientului. Este o operație în care condițiile de asepsie și
antisepsie sunt cu totul particulare, fiind esențiale pentru evitarea unor complicații importante (meningite,
ventriculite etc.).
3.Ventriculo-cisterno-stomie
Este o operație endoscopică, durează aproximativ 30 de min. Impune realizarea unei incizii de apox. 1 cm , în spatele
liniei de inserție a părului, perforarea craniului cu un motor de mare viteză, și introducerea unui endoscop (cu
diametru < 3 mm) în ventriculul lateral apoi în ventriculul III (ventriculii sunt cavitîți în interiorul creierului). Apoi
se realizează o comunicare între aceste cavități și exteriorul creierului (cisternele bazale), drenând astfel surplusul de
lichid. Odată creat șuntul, se retrage endoscopul și se inchide pielea cu fire resorbabile, ce nu necesită înlăturare
(cad singure sub duș).
Mai există și alte proceduri endoscopice folosite pentru tratarea unor cauze de hidrocefalie (ventriculo-chistostomii,
septostomii etc.), a cărei detaliere va fi facută în consultația neurochirurgicală, după caz.
4. Drenaje ventriculare interne (drenaj ventriculo-peritoneal, atrial, pleural etc.)
Sunt operații scurte, durează aprox 20 de min. Impun realizarea unei incizii curbate, de aproximativ 2 cm, de obicei în
spatele urechii, perforarea craniului cu un motor de mare viteză, apoi introducerea unui tub la nivelul unui ventricul
lateral. Acest tub este conectat la o valvă care controlează presiunea de drenaj. În continuarea valvei este atașat un
alt tub (tubul distal) care va fi introdus pe sub piele până la nivelul cavității de drenaj dorite (peritoneu, pleură, etc.).
Înainte de introducere în cavitatea respectivă, este necesară realizarea incă a unei incizii, care măsoară de la 0,5 cm
până la 2-3cm (ex. Pentru peritoneu, incizia fiind situată în vecinătatea ombilicului, pentru un deficit estetic minim
sau absent). Intervenția se termină cu închiderea celor două incizii cu fire resorbabile.
Riscuri și complicații
Complicațiile caracteristice oricărei intervenții neurochirurgicale sunt:
- anestezice – pacientul trebuie adormit și trezit – cu tehnologia și specializarea echipei anesteziologice aceste
riscuri sunt foarte mici - riscuri trombembolice – minimizate prin evaluare preoperatorie și prin măsuri active perioperatorii
- riscul infecțios – aproximativ 1% pentru operațiile care nu impun inserția unui dispozitiv mecanic de drenaj;
hematom de sit operator
Intervențiile pentru leziunile obstructive (tumori, hematoame, etc), au riscuri specifice care țin de localizare, tip
histologic(tip de tumoră), patologii asociate etc. Acestea vor fi explicate pacientului în momentul consultului
neurochirurgical.
Drenajele ventriculare externe au ca principal risc infecția (în medie 5% și crește cu durata utilizării lor). Frecvent,
resorbția LCR-ului nu revine la normal, fapt ce impune utilizarea unor alternative terapeutice.
Drenajele ventriculare interne (ventriculo-peritoneal, ventriculo-cardiac etc.) au un risc infecțios mai important, în
cele mai bune serii din literatura fiind de 3-4%. În plus pot apărea complicații de tip mecanic: obstrucție, rupere a
tuburilor etc., astfel că, în literatură, complicațiile acestui tratament sunt raportate și la procente de 40% la un an.
În experiența noastră, riscul infecțios este de aproximativ 3%, iar complicațiile mecanice nu depăsesc 5-10% (aceste
rezultate sunt datorate ameliorării condițiilor de asepsie și antisepsie, ca și a materialelor utilizate pentru tuburile de
dren).
Ventriculo-cisterno-stomia, atunci când este bine indicată, are complicații specifice <1% (probleme endocrinologice
și/sau hipotalamice, hemoragii) și o mortalitate < de 0,2%. Uneori VCS nu este suficientă pentru tratamentul
hidrocefaliei (hidrocefalii mixte), astfel impunându-se utilizarea altor metode de drenaj intern (șunt ventriculo-peritoneal, ventriculo-atrial etc.). Echipa Provita, vă va recomanda, oricand este posibil și chiar când există doar
puține șanse de reușită, ventriculo-cisterno-stomia ca prim tratament, având în vedere riscurile mici pe care aceasta
le implică, atunci când este comparată cu alte metode de drenaj.
Prognostic
Prognosticul depinde de cauza hidrocefaliei, existând un spectru care variază de la excelent (calitatea vieții foarte
bună, fără scăderea speranței de viață) și până la unul extrem de prost (tumori maligne ce determină hidrocefalie).
Pacientul trebuie să înțeleagă că fiecare caz este unic și că echipa Provita face totul pentru a-i pune la dispoziție cele
mai bune tratamente ale momentului, efectuate de unii dintre cei mai buni specialiști. Medicii noștri vă vor fi
aproape tot timpul și veși găsi în ei un interlocutor oricând dispus să vă răspundă la întrebări și să vă ofere un suport
moral și profesional de cea mai buna calitate.
