Skip to main content

Un examen microscopic de secreție vaginală este o modalitate de a diagnostica infecțiile vaginale bacteriane, afecțiuni comune în rândul femeilor. După procesul de recoltare a secreției vaginale, aceasta este supusă unui test, fie sub microscop, fie de verificare a mirosului sau a pH- ului vaginal. Ulterior, se identifică posibilele infecții vaginale și se recomandă un tratament. 

Secrețiile vaginale normale sunt albe, neomogene și vâscoase. Conțin celule epiteliale scuamoase vaginale într-un lichid seros, precum și material din glandele sebacee, sudoripare și Bartholin ori secreții din colul uterin. Cantitatea de scurgeri vaginale variază de la femeie la femeie și crește în timpul ovulației, a perioadei premenstruale, dar și în timpul sarcinii. O scurgere normală nu are un miros neplăcut și nu este asociată cu iritații vaginale, mâncărimi sau arsuri.  

Există diferite moduri de a verifica o probă de secreție vaginală pentru semne de vaginoză bacteriană: 

  • Examen microscopic: Acest test se mai numește „frotiu vaginal” sau „montură umedă”. Proba este pregătită pe o lamă de sticlă și verificată la microscop pentru bacterii, globule albe și alte celule care reprezintă semne de infecție. 
  • Test de miros sau „whiff test”: Secreția vaginală este amestecată cu o substanță chimică pentru a vedea dacă produce un miros puternic, de pește, care reprezintă un semn de vaginoză bacteriană. 
  • Test de verificare a pH-ului vaginal: Acest test verifică aciditatea probei. Aciditatea ridicată este un semn de infecție vaginală. Chiar și așa, un test de pH singur nu poate diagnostica vaginoza, motiv pentru care este folosit cu alte teste. 

Când este recomandată analiza?

Medicul poate recomanda un examen microscopic de secreție vaginală pentru a determina dacă ai vaginoză bacteriană, o infecție comună în rândul femeilor. Un vagin sănătos conține o mulțime de bacterii, unele bune și unele rele, care alcătuiesc împreună flora vaginală. Dar uneori, există un dezechilibru. Când vaginul tău conține prea multe bacterii rele și nu suficiente bacterii bune, dezechilibrul duce la vaginoză bacteriană.  

Simptomele pot include: 

  • Senzație de arsură în timpul urinării. 
  • Miros urât, adesea descris ca de pește: Mirosul vaginal depinde adesea de nivelul de pH sau de cât de acidic este vaginul. Un pH sănătos previne infecțiile care provoacă mirosul vaginal neplăcut. De asemenea, dezechilibrul florei vaginale poate face ca vaginul să aibă un miros de pește sau mucegai. 
  • Secreții vaginale gri sau albe: Secrețiile vaginale sunt scurgeri transparente sau albicioase, eliminate de vagin. Scurgerile vaginale sunt normale, dar modificările cantității, consistenței, culorii sau mirosului acestora pot indica o infecție sau o altă problemă. 
  • Durere, iritație sau mâncărime. 

Condiții recoltare sau cum te pregătești

Înainte cu 24 de ore de recoltarea secreției vaginale, este nevoie să eviți anumite lucruri, întrucât acestea pot interfera cu rezultatele: 

  • Dușurile vaginale (douching): Pot altera flora vaginală normală și pH-ul, influențând acuratețea testului. 
  • Actul sexual: Sperma și alte fluide pot modifica pH-ul vaginal și flora bacteriană.
  • Utilizarea tampoanelor interne: Poate afecta distribuția secrețiilor și a bacteriilor vaginale.
  • Folosirea medicamentelor vaginale (de exemplu, creme pentru reducerea mâncărimii): Acestea pot schimba compoziția secrețiilor vaginale și rezultatele testului. 

Interpretare rezultat

  • Rezultatele unui examen microscopic de secreție vaginală, precum și cele ale testului de miros revin ca fiind normale sau anormale. Un rezultat normal înseamnă că nu există infecție bacteriană, iar un rezultat anormal confirmă infecția vaginală. 
  • Rezultatele unui test de pH vaginal revin sub formă de număr. Vaginoza bacteriană implică un pH mai mare decât în ​​mod normal. Un vagin normal și sănătos are un pH de 3.8 până la 4.5. Un pH de peste 4,5 este considerat a fi ridicat, ceea ce înseamnă că este probabil să ai o infecție vaginală. Chiar și așa, un test de pH, singur, nu poate oferi un diagnostic. 

Este important de menționat faptul că un nivel pH vaginal „normal” variază în funcție de vârstă. O femeie considerată a fi fertilă poate avea un pH vaginal normal între 4.0 și 4.5, în timp ce femeile care nu au început încă menstruația sau care sunt în postmenopauză pot avea un pH vaginal normal mai mare de 4.5. Aceasta se datorează diferențelor în nivelurile de estrogen, care influențează flora vaginală și pH-ul​. 

Valori scăzute

În cazul unui pH vaginal scăzut (între 3.8 și 4.5) este vorba de o floră vaginală sănătoasă dominată de lactobacili. Lactobacilii sunt un tip de bacterii pozitive, care produc acid lactic și protejează împotriva infecțiilor. 

Valori ridicate 

Un pH vaginal ridicat (> 4.5) poate fi cauzat de infecții precum: 

  • Trichomoniaza sau Trichomonas vaginalis: Este un parazit protozoar, care se dezvoltă cel mai bine când pH-ul este de 5.6 până la 6.5. Poate fi observată la femeile asimptomatice, dar atunci când este simptomatică, provoacă o secreții vaginale albicioase, până la galbene, care pot deveni spumoase.  
  • Vaginita atrofică: Atrofia vaginală se referă la subțierea, uscarea și inflamarea pereților vaginali și poate apărea atunci când corpul are mai puțin estrogen. Apare cel mai adesea după menopauză. Pentru multe femei, atrofia vaginală nu numai că face actul sexual dureros, dar duce și la simptome urinare dureroase. Deoarece afecțiunea provoacă atât simptome vaginale, cât și urinare, medicii folosesc termenul „sindrom genito-urinar al menopauzei” (GSM) pentru a descrie infecția. 
  • Vaginoza bacteriană: Este caracterizată printr-o reducere a lactobacililor și o creștere a bacteriilor anaerobe. Prezența celulelor de tip „clue cells” este un indicator specific. 
  • Streptococul de grup B: GBS este o bacterie care poate coloniza vaginul și poate duce la un pH vaginal ridicat.  
  • Candida vaginală: Candida la femei este o infecție fungică, ce provoacă iritații, secreții și mâncărimi intense ale vaginului și a vulvei – țesuturile de la deschiderea vaginală. Denumită și candidoză vaginală, infecția vaginală afectează până la 3 din 4 femei la un moment dat în viața lor. Multe femei se confruntă cu cel puțin două episoade. 

Alte situații care pot duce la un pH vaginal ridicat sunt următoarele: 

  • Prezența sângelui menstrual: Sângele are un pH mai mare decât mediul vaginal. Când o persoană se află în timpul menstruației, prezența sângelui poate crește nivelul pH-ului vaginal. 
  • Prezența materialului seminal: Sperma eeste opusul mediului acid al vaginului. Când materialul seminal intră în vagin, poate crește temporar pH-ul. 
  • Consumul de antibiotice: Unele persoane folosesc antibiotice pentru a ucide bacteriile dăunătoare, deși aceste medicamente pot ucide și bacteriile bune, inclusiv cele din vagin. Dacă o persoană ia antibiotice, pH-ul vaginal poate fi dezechilibrat. 
  • Infecții ale tractului urinar (ITU): ITU nu provoacă un pH vaginal mai ridicat, dar un pH ridicat poate crește riscul unei persoane de a dezvolta o ITU. 
  • Nivelurile reduse de estrogen în timpul perimenopauzei și menopauzei: Acestea pot expune o persoană la riscul de a dezvolta infecții urinare mai frecvente deoarece estrogenul mai scăzut permite creșterea pH-ului vaginal. 

Cum pot preveni o infecție vaginală? 

Menținerea unei bune igiene personale este crucială pentru prevenirea de infecții vaginale. Pe lângă aceasta, iată și alte lucruri pe care le poți face pentru a  reduce șansele de a avea vaginoză bacteriană: 

  • Evită produsele iritante: Nu folosi spray-uri sau săpunuri parfumate în zona vaginală. Aceste produse pot provoca iritații. 
  • Evită purtarea hainelor strâmte: Evitarea purtării de blugi strâmți sau spandex poate reduce riscul de a dezvolta o infecție vaginală. 
  • Folosește metode de protecție în timpul actului sexual pentru a reduce riscul de ITS (infecții cu transmitere sexuală). 
  • Ia în considerare terapia hormonală: Dacă ești în perimenopauză sau menopauză, este posibil să ai simptome legate de lipsa de estrogen. Acest lucru se poate întâmpla și dacă ți-au fost îndepărtate ovarele. Lipsa de estrogen poate duce la uscăciune și iritație vaginală. Discută cu medicul pentru a vedea dacă terapia de substituție hormonală este adecvată. Pe lângă aceasta, pot exista și creme sau lubrifianți care pot fi de ajutor. 

Analiză secreție vaginală – Preț 

Analiza de secreție vaginală se poate efectua atât contra cost, cât și cu decontare CAS, la prezentarea cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la medic specialist în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. 

Programează-te aici pentru testare la unul dintre punctele de recoltare Nord! 

 

Referințe: 

Bacterial Vaginosis Test – Medline Plus 

Bacterial Vaginosis Test – My Cleveland Clinic 

Clinical Methods: The History, Physical, and Laboratory Examinations. 3rd edition: Chapter 179  

– National Library of Medicine 

Vaginal Atrophy – Mayo Clinic 

Vaginal Discharge – My Cleveland Clinic 

Vaginal Odor – My Cleveland Clinic 

Vaginal pH balance: Symptoms, remedies, and tests – Medical News Today  

Trichomoniasis – Mayo Clinic 

Yeast Infection (vaginal) – Mayo Clinic 

 

Leave a Reply

Close Menu