Prostata este o glandă anexă a aparatului genital masculin și un organ fibro-muscular. Situată sub vezica urinară, în fața rectului, prostata înconjoară uretra, secreția ei intrând în compoziția lichidului seminal.
Cancerul de prostată este a doua cea mai frecvent diagnosticată neoplazie și a cincea cauză de deces prin patologie tumorală la sexul masculin.
Incidența acestei patologii crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind mai frecventă la pacienții peste 60 de ani. Aplicarea pe scară tot mai largă a metodelor de screening a facut ca numărul bărbaților nou diagnosticați în intervalul de vârstă 45 – 59 de ani să crească substanțial.
Tipuri de cancer de prostată
1. Adenocarcinom acinar
Cel mai frecvent tip, reprezentând peste 95% din cazurile de cancer de prostată.
Se dezvoltă din celulele glandulare acinare ale prostatei, care produc secreția prostatică.
Evoluția este de obicei lentă, dar poate deveni agresivă în funcție de Gleason Score și alte caracteristici histologice.
Adenocarcinomul acinar poate fi:
Localizat: restrâns la prostată, cu șanse mari de tratament curativ.
Avansat: invadează țesuturile învecinate sau metastazează la ganglionii limfatici și oase.
Este sensibil la hormoni androgeni, motiv pentru care terapia hormonală poate fi eficientă.
2. Carcinoid
Tip rar, parte a neoplasmelor neuroendocrine.
Se dezvoltă din celulele neuroendocrine, care produc hormoni și peptide active biologic.
De obicei, are o evoluție lentă și simptome mai subtile.
Detectarea se face prin biopsie și testare imunohistochimică specifică.
3. Sarcom prostatic
Extrem de rar, reprezintă mai puțin de 1% din cazurile de cancer de prostată.
Apare din țesuturile stromale sau musculare ale prostatei, nu din celulele glandulare.
Se caracterizează printr-o creștere rapidă și un potențial mai mare de metastazare.
Tratamentul implică de obicei chirurgie agresivă și, în unele cazuri, radioterapie sau chimioterapie.
4. Carcinom cu celule mici
Tip agresiv, rar întâlnit, care reprezintă sub 2% din toate cancerele prostatice.
Se dezvoltă rapid și are tendința de a metastaza precoce la oase și organe interne.
Nu răspunde întotdeauna la tratamentele standard pentru adenocarcinom.
Este tratat similar cu carcinomul cu celule mici pulmonar: chimioterapie sistemică este principalul tratament.
5. Neoplasme neuroendocrine
Include carcinoidul și alte tumori neuroendocrine ale prostatei.
Pot fi secretorii de hormoni care cauzează simptome paraneoplazice (de exemplu, sindrom carcinoid).
Evoluția poate fi lentă sau foarte agresivă, în funcție de tipul celular și gradul de diferențiere.
Aceste tumori sunt mai greu de detectat prin PSA, deoarece celulele neuroendocrine produc mai puțin PSA decât adenocarcinomul acinar.
Factorii de risc
Cu toate că vorbim de una dintrecele mai întâlnite afecțiuni ale aparatului genital masculin, riscul de apariție al cancerului de prostată este influențat în proporții diferite de factorii de mediu și de cei genetici. Cu cât vârsta este mai înaintată, cu atât riscul de apariție al acestei neoplazii crește, iar pacienții de peste 80 de ani au un risc crescut. Bărbații care au avut o rudă de grad 1 diagnosticată cu această neoplazie prezintă un risc dublu de apariție, iar agregarea familiară a genelor BRCA (1 și 2) implicate în alte neoplazii (sân) duc și ele la prezența unui risc crescut. Rasa (populația de culoare) și obezitatea sunt elemente ce cresc probabilitatea de apariție a neoplasmului de prostată, cât și a unor forme mai agresive. Cancerul de prostată se dezvoltă în aproximativ 80% din cazuri în prezența testosteronului, fiind denumit hormonodependent.
Simptome
În stadiile incipiente neoplasmul de prostată este asimptomatic. Această particularitate provine din faptul că dezvoltarea tumorii are loc la periferia glandei (prostatei). Pe măsură ce boala avansează și dezvoltarea se face către interiorul glandei, simptomele apar sub diferite manifestări precum:
Jet urinar cu presiune și debit scăzut;
Senzație de golire incompletă a vezicii urinare;
Apariție a micțiunilor frecvente în timpul nopții ;
Dificultate în amânarea actului micțional.
Pe măsură ce boala evoluează, mai pot apărea:
Durere la urinat;
Prezență a sângelui în urină sau în spermă;
Dureri ale pelvisului sau dureri osoase;
Disfuncție erectilă;
Semne generale, cum ar fi scădere ponderală, oboseala, lipsa poftei de mâncare, amețeli, paloare.
De menționat că aceste semne și simptome nu sunt specifice cancerului de prostată. Una sau mai multe se pot întâlni și în alte patologii urologice, neurologice etc. Este importantconsultul medicului urolog, care va decide strategia de investigații pentru stabilirea diagnosticului.
Investigații pentru diagnosticarea cancerului de prostată
Anamneza
Prima etapă în diagnostic este reprezentată de anamneză. În cadrul acesteia, medicul urolog discută cu pacientul și încearcă să identifice simptome sugestive pentru boală, cât și factorii de risc.
Examenul clinic – tușeul clinic
Urmează examenul clinic, acesta fiind o etapă importantă în algoritmul de diagnostic. Tușeul rectal permite medicului să analizeze consistența și forma prostatei și, eventual, să depisteze leziuni suspecte clinic, având în vedere că în stadiile incipiente acest neoplasm se dezvoltă la periferia prostatei.
PSA
Analiza antigenului prostatic specific este o etapă de bază în cadrul diagnosticului. PSA (antigenul specific prostatic) este o proteină sintetizată exclusiv la nivelul prostatei. Creșterea nivelului acestui biomarker poate sugera cancerul de prostată, dar poate avea valori crescute și în alte afecțiuni de natură benignă (prostatită, infecții de tract urinar, hiperplazia benignă de prostată). Dozarea PSA se face din sânge, iar efectuarea unor manevre diagnostice (tușeul rectal, biopsia prostatică, cistoscopia), anumite medicamente, contactul sexual, mersul pe bicicletă pot duce la creșterea valorii PSA. În cadrul diagnosticului sunt importante și analizarea ritmului de creștere a PSA-ului, asocierea valorii PSA cu volumul prostatei, cât și analiza freePSA față de valoarea PSA total.
Investigații imagistice
Investigațiile imagistice au un rol important.RMN multiparametric de prostată este o investigație non-invazivă, non-iradiantă, care ajută la identificarea leziunilor prostatice înalt suspecte oncologic. Ele pot fi încadrate conform clasificării PI-RADS în 5 grupe, în funcție de clasa de risc.
Confirmarea prezenței neoplasmului de prostată se face histopatologic, acesta fiind examenul de certitudine. Acest lucru presupune recoltarea de fragmente de țesut de la nivelul prostatei, fiind apoi trimise la laboratorul de anatomie patologică, acolo unde medicul de specialitate analizează specimenele bioptice și precizează diagnosticul. Obținerea fragmentelor se face prin puncție biopsie prostatică, prin abordare transrectală sau transperineală sub ghidaj ecografic. Asocierea imaginilor RMN cu imaginile ecografice din timpul puncției biopsie prostatică crește acuratețea procedurii (Puncția biopsie RMN fusion).
Stadializare și grad histologic
Stadializarea și evaluarea histologică sunt esențiale pentru stabilirea prognosticului și alegerea tratamentului optim în cancerul de prostată. Ele permit medicului să evalueze agresivitatea tumorii, răspândirea locală și riscul de metastazare.
Gleason Score
Ce este: Gleason Score este un scor histologic care reflectă gradul de diferențiere celulară al tumorii. Cu cât celulele tumorale sunt mai puțin asemănătoare cu celulele normale ale prostatei, cu atât scorul Gleason este mai mare și tumoră mai agresivă.
Cum se calculează:
Patologul analizează fragmentele de țesut bioptice și identifică cele două modele dominante de creștere tumorală.
Fiecare model primește un scor între 1 și 5, iar suma celor două scoruri formează Gleason Score (ex. 3+4=7).
Interpretare generală:
Gleason 6 (3+3): cancer bine diferențiat, cu creștere lentă, risc scăzut de progresie.
Gleason 7 (3+4 sau 4+3): cancer moderat diferențiat, risc intermediar.
Gleason 8–10: cancer slab diferențiat, agresiv, risc crescut de metastazare.
Rol clinic: Ajută la decizia terapeutică, de exemplu: supraveghere activă pentru Gleason 6, tratament chirurgical sau radioterapie pentru Gleason ≥7.
Sistemul TNM (Tumor, Node, Metastasis)
TNM este standardul internațional de stadializare a cancerelor, inclusiv pentru cancerul de prostată.
T – Tumor (tumora primară): descrie dimensiunea și extinderea locală a tumorii.
T1: tumora ascunsă, detectată doar prin biopsie.
T2: tumora limitată la prostată.
T3: tumora a invadat capsulei prostatice sau structurile adiacente.
T4: tumora a invadat organe vecine (vezică, rect).
N – Node (ganglioni limfatici): indică implicarea ganglionilor limfatici regionali.
N0: fără metastaze ganglionare.
N1: metastaze la ganglionii limfatici regionali.
M – Metastasis (metastaze la distanță): indică dacă există răspândire la distanță.
M0: fără metastaze la distanță.
M1: metastaze detectabile la distanță (ex. oase, ficat, plămâni).
3. Combinarea Gleason Score și TNM
Împreună, Gleason Score și TNM oferă un tablou complet al riscului pacientului:
Opțiunile terapeutice pentru cancerul de prostată depind de momentul diagnosticării, stadializarea tumorală, gradul de răspândire, vârsta pacientului sau starea generală de sănătate. Descoperit în stadiile incipiente și tratat curativ, procentul de vindecare este de peste 90%. Tratamentul este individualizat și poate fi de mai multe tipuri:
Supravegherea activă – poate fi o opțiune pentru formele cu dezvoltare lentă, limitate și care nu provoacă simptome;
Tratamentul chirurgical – Prostatectomia radicală (deschisă, laparoscopică sau cu sistemul robotic daVinci Xi);
Radioterapia externă, brahiterapia;
Terapia Hormonală (este un tratament care inhibă producția de testosteron);
Chimioterapia sau terapia Biologică (imunoterapia).
Recomandări post-tratament în cancerul de prostată
Indiferent de tipul tratamentului ales (supraveghere activă, chirurgie, radioterapie, terapie hormonală sau combinații), urmărirea atentă a pacientului după tratament este esențială pentru detectarea recidivei, menținerea calității vieții și prevenirea complicațiilor.
Monitorizarea PSA
PSA-ul seric rămâne principalul biomarker pentru detectarea recidivei tumorale.
Recomandări generale:
În primii 2 ani post-tratament: PSA la 3 luni.
Între 2 și 5 ani: PSA la 6 luni.
După 5 ani: PSA anual.
Creșterea PSA după prostatectomie radicală sau radioterapie poate indica recidivă locală sau metastatică, necesitând reevaluare medicală.
Examen clinic și tușeu rectal
Tușeul rectal și examinarea clinică sunt recomandate periodic, pentru evaluarea consistenței zonei prostatei rămase (dacă nu s-a efectuat prostatectomie) sau a eventualelor noduli perineali/pelvieni.
Investigații imagistice
RMN multiparametric de prostată, CT sau scintigrafie osoasă se pot efectua la indicația medicului, în funcție de evoluția PSA sau simptome.
Aceste investigații ajută la depistarea recidivei locale sau a metastazelor osoase și viscerale.
Recuperarea funcțională
Disfuncția erectilă și incontinența urinară sunt cele mai frecvente efecte secundare post-tratament chirurgical sau radioterapic.
Recomandări:
Terapie de recuperare urologică (exerciții pentru planșeul pelvin).
Medicamente pentru funcția erectilă (ex. inhibitori de PDE5), dacă sunt indicate.
Consiliere psihologică pentru sprijin emoțional și adaptare la schimbările vieții sexuale.
Alimentație și stil de viață
Dietă echilibrată, bogată în fructe, legume și fibre, cu limitarea grăsimilor saturate și zaharurilor.
Menținerea greutății corporale și a unui stil de viață activ contribuie la reducerea riscului de recidivă și la sănătatea cardiovasculară.
Terapii adjuvante sau de întreținere
În funcție de stadializare și risc, medicul poate recomanda:
Terapie hormonală pe termen limitat pentru reducerea nivelului de testosteron.
Radioterapie adjuvantă după chirurgie, dacă există risc crescut de recidivă.
Chimioterapie sau imunoterapie, în cazuri selecționate de boală avansată.
Suport psihologic și social
Pacienții pot beneficia de consiliere psihologică, grupuri de suport sau programe educative despre cancerul de prostată.
Implicarea familiei și comunicarea deschisă cu medicul contribuie la calitatea vieții post-tratament.
Pacienții vor fi urmăriți pe termen lung, indiferent de modalitatea de tratament, prin examen clinic (anamneză, tușeu rectal), investigații imagistice (examen RMN pelvis, CT torace, scintigrafie osoasă) și determinarea PSA-ului o dată la 3 luni, în primii 2 ani și la 6 luni, ulterior.
Screening și prevenție
Vârsta recomandată pentru screening: De obicei, screeningul prin PSA și tușeu rectal este recomandat bărbaților cu risc mediu începând cu 50 de ani și celor cu risc crescut (antecedente familiale, mutații BRCA, afro-americani) începând cu 40–45 de ani.
Frecvența testelor: PSA poate fi repetat anual sau la intervale de 2–3 ani, în funcție de valorile inițiale și de factorii de risc.
Rolul stilului de viață: Dieta bogată în legume crucifere, fructe, pește și reducerea grăsimilor animale poate contribui la scăderea riscului de cancer de prostată. Menținerea greutății optime și activitatea fizică regulată sunt factori protectivi.
Cancerul de prostată poate fi gestionat eficient dacă este depistat la timp și urmat de un plan de tratament personalizat. Respectarea recomandărilor post-tratament, monitorizarea regulată și adoptarea unui stil de viață sănătos sunt esențiale pentru menținerea calității vieții și prevenirea recidivei.
Pentru evaluare, tratament și monitorizare personalizată, programează-te la specialiștii Grupului Medical NORD, unde beneficiezi de expertiză urologică de top, tehnologie modernă și suport complet pe tot parcursul tratamentului.
Întrebări frecvente – Cancerul de prostată
1. Ce este prostata și care este rolul ei?
Prostata este o glandă anexă a aparatului genital masculin, situată sub vezica urinară și în fața rectului, înconjurând uretra. Ea produce secreția prostatică, care face parte din lichidul seminal și contribuie la fertilitate.
2. Ce este cancerul de prostată?
Cancerul de prostată este o neoplazie malignă a glandei prostatice. Este a doua cea mai frecvent diagnosticată formă de cancer la bărbați și a cincea cauză de deces prin cancer în rândul sexului masculin.
3. Care sunt factorii de risc pentru cancerul de prostată?
Factorii genetici includ vârsta înaintată (peste 60 de ani), istoric familial de cancer de prostată și mutațiile BRCA1/2. Rasa afro-americană este asociată cu un risc crescut. Factorii modificabili includ obezitatea, dieta bogată în grăsimi animale și lipsa activității fizice. Tumorile sunt adesea hormonodependente, dezvoltându-se în prezența testosteronului.
4. Care sunt simptomele cancerului de prostată?
În stadiile incipiente, cancerul de prostată este de obicei asimptomatic. Pe măsură ce boala avansează, pot apărea jet urinar slab sau presiune redusă la urinare, senzație de golire incompletă a vezicii, nevoia frecventă de urinare, mai ales noaptea, durere la urinare, sânge în urină sau spermă, dureri pelviene sau osoase, disfuncție erectilă și semne generale precum scădere ponderală, oboseală sau paloare. Aceste simptome nu sunt specifice, astfel încât consultul urologic este esențial.
5. Cum se diagnostichează cancerul de prostată?
Diagnosticul începe cu anamneza, în cadrul căreia medicul discută simptomele și factorii de risc. Urmează examenul clinic, inclusiv tușeul rectal, care permite evaluarea consistenței și eventualelor noduli ai prostatei. Analiza PSA este un biomarker de bază; creșterea sa poate indica cancer, dar și afecțiuni benigne. Investigațiile imagistice, precum RMN multiparametric, ajută la identificarea leziunilor suspecte. Confirmarea histopatologică prin biopsie transrectală sau transperineală este esențială.
6. Care sunt tipurile de cancer de prostată?
Cel mai frecvent este adenocarcinomul acinar, reprezentând peste 95% din cazuri, cu evoluție lentă, dar posibil agresivă în funcție de Gleason Score. Carcinoidul și alte tumori neuroendocrine sunt rare, cu evoluție lentă și simptome subtile. Sarcomul prostatic este extrem de rar și agresiv, dezvoltându-se din țesut stromal. Carcinomul cu celule mici este rar și agresiv, metastazând precoce, fiind tratat cu chimioterapie. Alte neoplasme neuroendocrine pot secreta hormoni care cauzează simptome paraneoplazice și sunt mai greu de detectat prin PSA.
7. Cum se evaluează agresivitatea cancerului de prostată?
Gleason Score reflectă gradul de diferențiere celulară al tumorii. Tumorile bine diferențiate au scor 6, cu risc scăzut, iar cele slab diferențiate au scor 8–10, cu risc crescut de metastazare. Sistemul TNM evaluează extensia locală și metastazele. Combinate, Gleason Score și TNM permit stabilirea riscului și alegerea tratamentului. PSA se corelează cu volumul și agresivitatea tumorii.
8. Care sunt opțiunile de tratament?
Tratamentul depinde de stadializare, gradul de răspândire, vârsta pacientului și starea generală. Opțiunile includ supravegherea activă, prostatectomia radicală (deschisă, laparoscopică sau robotică), radioterapie externă sau brahiterapie, terapie hormonală, chimioterapie sau imunoterapie.
9. Ce recomandări există post-tratament?
Monitorizarea PSA este esențială: la 3 luni în primii doi ani, la 6 luni între 2 și 5 ani și anual după 5 ani. Tușeul rectal și examenul clinic trebuie efectuate periodic. Investigațiile imagistice (RMN, CT, scintigrafie osoasă) se realizează după indicația medicului. Recuperarea funcțională implică exerciții pentru planșeul pelvin, medicamente pentru disfuncția erectilă și consiliere psihologică. Dieta echilibrată și activitatea fizică regulată contribuie la prevenirea recidivei.
10. Cine trebuie să facă screening și când?
Bărbații cu risc mediu ar trebui să înceapă screeningul PSA și tușeul rectal de la 50 de ani. Cei cu risc crescut, inclusiv antecedente familiale, mutații BRCA sau afro-americani, ar trebui să înceapă de la 40–45 de ani. Frecvența testelor depinde de valorile inițiale și de factorii de risc.
11. PSA crescut înseamnă întotdeauna cancer?
Nu. PSA poate fi crescut și din cauze benigne precum prostatită, hiperplazie benignă sau infecții urinare. Manevre precum tușeul rectal, biopsia, contactul sexual sau mersul pe bicicletă pot influența valorile PSA.
12. Ce riscuri are biopsia prostatică?
Biopsia poate cauza sângerare minoră, infecție sau disconfort temporar, însă beneficiile depistării precoce depășesc de obicei riscurile.
13. Care este prognosticul?
Descoperit precoce și tratat corespunzător, cancerul de prostată are peste 90% șanse de vindecare. Prognosticul depinde de Gleason Score, TNM, PSA și starea generală a pacientului.
14. Unde pot fi evaluat și tratat pacienții?
Pacienții pot programa o consultație la specialiștii Grupului Medical NORD, beneficiind de expertiză urologică de top, tehnologie modernă (RMN multiparametric, puncție RMN fusion, chirurgie robotică) și suport complet pe tot parcursul tratamentului.
Doriți o programare sau detalii despre investigații și costuri pe care nu le găsiți în lista de prețuri? Ne puteți transmite aici solicitarea dvs. și vom reveni cât mai curând posibil.
