Afecțiunile cardiovasculare la femei: mituri și adevăruri

Bolile cardiovasculare (BCV) sunt adesea percepute drept o problemă specifică bărbaților, ceea ce duce la o subestimare periculoasă a riscurilor la care sunt expuse femeile. În realitate, acestea reprezintă principala cauză de mortalitate în rândul femeilor la nivel global, depășind cancerul de sân și alte boli cronice. Articolul de față își propune să demonteze cele mai frecvente mituri legate de sănătatea cardiovasculară a femeilor, oferind explicații clare și argumente bazate pe dovezi științifice.

Mitul 1: „Bolile de inimă sunt o problemă a bărbaților”

Pentru mult timp, imaginea „clasică” a pacientului cardiac a fost cea a bărbatului de vârstă mijlocie, supraponderal, fumător și stresat. Această percepție a influențat atât atenția publicului, cât și direcția cercetărilor medicale. Drept consecință, femeile au fost adesea ignorate în politicile de prevenție, iar simptomele lor au fost minimizate sau interpretate greșit.

Datele epidemiologice contrazic însă această idee. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces la femei, responsabile pentru aproximativ o treime din toate decesele feminine. În România, studiile arată că femeile au un risc comparabil, dacă nu chiar mai mare, de a muri în urma unui infarct miocardic, în special din cauza diagnosticului tardiv.

Un alt aspect important este că BCV la femei sunt subdiagnosticate. Simptomele pot fi diferite față de cele ale bărbaților, iar lipsa unei culturi medicale sensibile la gen poate duce la interpretări eronate. De exemplu, durerea toracică tipică poate lipsi, ceea ce face ca femeile să nu se prezinte la timp la medic.

Mai mult, femeile primesc mai rar intervenții de urgență (angioplastie, tromboliză) și sunt mai puțin incluse în programele de prevenție sau reabilitare cardiacă. Aceste diferențe nu sunt legate doar de biologia sexului, ci și de stereotipurile persistente în societate și în sistemul medical.

Combaterea acestui mit este esențială pentru o mai bună conștientizare publică, dar și pentru orientarea corectă a politicilor de sănătate. Femeile trebuie informate că riscul cardiovascular le privește direct și că ignorarea acestuia poate avea consecințe severe [1].

Mitul 2: „Dacă ești tânără și sănătoasă, nu ai de ce să te îngrijorezi”

Multe femei tinere cred că bolile de inimă sunt departe de realitatea lor zilnică. Această convingere greșită este alimentată de faptul că majoritatea campaniilor de conștientizare se adresează persoanelor în vârstă sau celor cu afecțiuni cronice evidente. Totuși, afecțiunile cardiovasculare pot debuta încă din tinerețe, mai ales dacă există factori de risc ignorați.

Un exemplu relevant este reprezentat de complicațiile cardiovasculare în sarcină: preeclampsia, hipertensiunea gestațională și diabetul gestațional sunt asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare în deceniile următoare. De asemenea, femeile cu sindrom al ovarelor polichistice prezintă un profil metabolic alterat (dislipidemie, insulinorezistență), ceea ce le expune la riscuri cardiovasculare precoce.

Fumatul, sedentarismul, alimentația dezechilibrată și stresul psihologic intens – frecvent întâlnite în stilul de viață al femeilor tinere – contribuie și ele la instalarea precoce a aterosclerozei. Mai mult, utilizarea îndelungată a contraceptivelor orale în combinație cu fumatul crește riscul de tromboembolism și infarct, mai ales după vârsta de 35 de ani.

Există și forme rare, dar periculoase, de infarct miocardic care apar la femei tinere, cum este disecția spontană de arteră coronară (SCAD). Aceasta apare adesea în contextul stresului emoțional sever sau al sarcinii, fiind o cauză importantă de infarct la femeile sub 50 de ani.

Prin urmare, vârsta tânără nu este o garanție de protecție cardiovasculară. Prevenția trebuie să înceapă devreme, iar femeile ar trebui să-și monitorizeze tensiunea arterială, glicemia, greutatea corporală și profilul lipidic chiar din decada a doua a vieții [2].

Mitul 3: „Infarctul miocardic dă durere în piept și se simte ca în filme”

Imaginea tipică a infarctului este adesea inspirată de filme: o persoană (de regulă bărbat) care își strânge pieptul cu mâinile și cade la pământ. Acest stereotip influențează atât percepția publicului, cât și reacția medicilor în fața simptomelor mai „neobișnuite” – în special atunci când pacientul este femeie.

Femeile care suferă un infarct pot avea simptome mult mai subtile sau atipice. În locul durerii toracice severe, pot acuza greață, vărsături, oboseală extremă, transpirații reci, amețeală, disconfort epigastric sau dificultăți de respirație. Unele paciente resimt doar o stare de rău general sau un sentiment inexplicabil de anxietate, ceea ce le determină să întârzie prezentarea la medic.

Această simptomatologie atipică are consecințe grave: femeile sunt diagnosticate mai târziu și, adesea, tratate cu întârziere. Studiile arată că, în cazul femeilor, timpul de la debutul simptomelor până la intervenția medicală este mai lung decât la bărbați, ceea ce afectează prognosticul.

Pe de altă parte, cadrele medicale sunt mai puțin predispuse să suspecteze un eveniment cardiac atunci când simptomele nu sunt „clasice”. Din păcate, există numeroase cazuri în care femeile au fost trimise acasă cu diagnostice de indigestie sau anxietate, deși sufereau un infarct.

Este esențial ca atât femeile, cât și profesioniștii din domeniul sănătății să recunoască aceste semnale de alarmă atipice. Educația publică trebuie să includă aceste informații, iar formarea medicală continuă să le sublinieze ca priorități în diagnostic [3].

Mitul 4: „O femeie activă și nefumătoare are risc zero”

Este o idee reconfortantă, dar periculoasă: dacă o femeie nu fumează, face mișcare regulat și mănâncă sănătos, atunci riscul cardiovascular este neglijabil. Deși aceste comportamente sunt, într-adevăr, factori protectori esențiali, ele nu oferă imunitate absolută. Realitatea este că bolile cardiovasculare au o etiologie multifactorială, iar factorii genetici, hormonali și psihosociali joacă un rol major, chiar și în absența celor clasici.

Mai multe studii au arătat că femeile au un răspuns diferit la factorii de risc tradiționali. De exemplu, fumatul crește riscul cardiovascular de două ori mai mult la femei decât la bărbați. Hipertensiunea arterială netratată, diabetul zaharat și dislipidemia sunt mai frecvent asociate cu complicații severe la femei. Chiar și o formă ușoară de diabet conferă un risc cardiovascular crescut comparabil cu cel al unui bărbat diabetic cu boală avansată.

În plus, anumite afecțiuni întâlnite cu o frecvență mai mare la femei, cum ar fi bolile autoimune (lupus, artrită reumatoidă), sunt asociate cu inflamație cronică și afectare vasculară accelerată. Stresul psihologic, anxietatea și depresia, mai frecvente la femei, au fost recunoscute recent ca factori de risc independenți pentru BCV.

Un alt aspect adesea neglijat este sindromul metabolomic normal cu risc ridicat: femei cu greutate normală, dar cu rezistență la insulină, inflamație cronică și profil lipidic dezechilibrat. Aceste paciente par „sănătoase” la exterior, dar prezintă risc cardiovascular crescut.

Prin urmare, stilul de viață sănătos este necesar, dar nu suficient. Femeile trebuie să fie conștiente de riscurile „invizibile” și să își monitorizeze regulat starea de sănătate prin controale medicale periodice, analize și consulturi cardiologice preventive [4].

Mitul 5: „Menopauza este doar o schimbare hormonală, nu are legătură cu inima”

Menopauza este frecvent percepută ca o etapă firească a îmbătrânirii femeii, asociată cu disconforturi legate de ciclul menstrual și schimbări de dispoziție. Însă realitatea medicală este că această tranziție hormonală are implicații cardiovasculare semnificative, iar neglijarea lor poate duce la apariția sau agravarea bolilor de inimă.

Estrogenii au un efect protector asupra sistemului cardiovascular: mențin tonusul vaselor de sânge, influențează favorabil metabolismul lipidic și ajută la reglarea tensiunii arteriale. După instalarea menopauzei, nivelul acestor hormoni scade brusc, ceea ce duce la o creștere semnificativă a riscului de ateroscleroză, dislipidemie și hipertensiune arterială.

În primii 5-10 ani după menopauză, incidența evenimentelor cardiovasculare la femei crește accelerat. Acest fenomen este adesea trecut cu vederea, deoarece simptomele pot fi atribuite vârstei, sedentarismului sau altor afecțiuni nespecifice. Totuși, schimbările metabolice și inflamatorii din această perioadă trebuie recunoscute și abordate proactiv.

Un alt mit este că terapia de substituție hormonală (TSH) protejează inima. Studiile mari, precum Women’s Health Initiative, au arătat că TSH nu este indicată pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, ci poate chiar crește riscul de accidente vasculare la unele paciente, în funcție de momentul inițierii și de profilul individual de risc [2].

Mitul 6: „După un infarct, femeile se recuperează mai ușor”

Există percepția că femeile sunt mai „rezistente” sau „adaptabile” din punct de vedere biologic și emoțional, iar acest mit se extinde uneori și asupra recuperării după infarct sau alte evenimente cardiovasculare. Din păcate, datele arată contrariul: femeile au, în medie, o rată de mortalitate post-infarct mai mare și se recuperează mai lent decât bărbații.

Unul dintre motive este diagnosticarea tardivă: din cauza simptomelor atipice, multe femei nu beneficiază de tratamentele salvatoare în timp util. De asemenea, intervențiile invazive (angioplastie, bypass coronarian) sunt efectuate mai rar la femei, iar tratamentele medicamentoase pot fi subdozate sau mai puțin prescrise, pe baza unor prejudecăți de gen sau a lipsei de date din studiile clinice.

În ceea ce privește reabilitarea cardiacă, femeile participă mai rar la programele disponibile. Cauzele includ lipsa recomandării medicale, subestimarea beneficiilor, dar și dificultăți practice: responsabilități familiale, lipsa susținerii sociale, teama de efort. Acest fenomen se reflectă în rate mai mari de reinternare și complicații tardive.

Mai mult, depresia post-infarct este mai frecventă la femei și, de multe ori, nediagnosticată. Aceasta influențează negativ complianța la tratament, motivația pentru schimbarea stilului de viață și prognosticul global.

Pentru a îmbunătăți rezultatele post-infarct la femei, este necesară o abordare integrată, care să includă evaluarea psihologică, susținerea personalizată în recuperare și combaterea inegalităților de tratament. Recuperarea eficientă nu depinde doar de medicație, ci și de contextul social și emoțional al pacientei [1].

Mitul 7: „Femeile sunt incluse egal în studiile clinice despre boli cardiovasculare”

Progresele în medicină se bazează pe date științifice, dar dacă aceste date nu reflectă diversitatea reală a populației, tratamentele pot fi ineficiente sau chiar periculoase pentru anumite categorii. În ceea ce privește femeile, ele au fost mult timp subreprezentate în studiile clinice cardiovasculare, ceea ce a dus la concluzii incomplete sau eronate privind eficiența tratamentelor la acest segment.

Multe dintre ghidurile actuale de tratament se bazează pe studii în care peste 70% dintre participanți au fost bărbați. Astfel, posibile diferențe în absorbția medicamentelor, efectele adverse sau răspunsul fiziologic sunt adesea ignorate. De exemplu, femeile pot avea un risc mai mare de sângerare la anticoagulante sau pot resimți mai intens efectele secundare ale beta-blocantelor.

Această subreprezentare este uneori justificată prin ciclurile hormonale, sarcina sau menopauza, considerate „factori de confuzie”, însă tocmai acești factori fac necesară o cercetare dedicată. Lipsa de date afectează nu doar tratamentul, ci și diagnosticul: testele de efort, scorurile de risc și parametrii ecocardiografici au fost concepuți pe modele masculine.

În ultimii ani, organizații precum FDA, EMA sau societăți profesionale cardiologice au început să impună cerințe de echilibru între sexe în studiile clinice. Cu toate acestea, mai este mult de recuperat în ceea ce privește cunoașterea specificităților cardiace feminine.

Pentru un viitor în care medicina este cu adevărat personalizată, este esențial ca femeile să fie corect reprezentate în cercetarea clinică. Fără acest lucru, tratamentele „universale” riscă să eșueze acolo unde contează cel mai mult: în viața reală a pacientelor [3].

Afecțiunile cardiovasculare reprezintă o realitate gravă pentru femei, adesea ignorată din cauza unor mituri periculoase și a unei lipse de informare. Simptomele diferite, factorii de risc unici și inegalitățile din sistemul de sănătate contribuie la diagnostic tardiv și tratamente suboptime. Este timpul să abandonăm stereotipurile și să adoptăm o abordare informată, adaptată specificului biologic și social al femeii. Conștientizarea, prevenția timpurie și cercetarea echitabilă sunt esențiale pentru a schimba cursul bolilor cardiovasculare în rândul femeilor și pentru a le oferi șansa la o viață lungă și sănătoasă.

Disclaimer: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau sfaturile specialistului.

Surse: