Logopedie
Ramura științifică a psihologiei și patologiei organelor vorbirii, logopedia se ocupă cu evaluarea producerii vorbirii, a limbajului, a tulburărilor de voce și înghițire, cu reabilitarea pacienților identificați cu astfel de afecțiuni. Include patologii netratabile medicamentos sau chirurgical, întâlnite mai des la copii, situate la nivelul componenetelor vorbirii cum ar fi: fonatia (i.e totalitatea fenomenelor care concura la producerea sunetului de către organele vorbirii), rezonanța, fluența, intonația (i.e. cu variațiile de înălțime ale sunetului emis în timpul vorbirii), dar și vocea din perspectiva componentelor aeromecanice ale respirației.
Ulterior sau concomitet se pot dezvolta tulburări de limbaj, cu modificări în: fonologie (i.e. manipularea sunetului în concordanță cu regulile limbii vorbite), morfologia-înțelegerea-utilizarea unităților minime de întelegere a cuvintelor, sintaxa (construirea de propoziții folosind regulile gramaticale ale limbii), semantica (interpretarea semnelor și simbolurilor comunicarii în scopul alcătuirii propozițiilor și frazelor cu sens) și pragmatica (integrarea aspectelor sociale ale comunicării).
Personalul specializat este cunoscut sub titulatura de terapeuți logopezi și tratează pacienți adulți și copii diagnosticați cu patologii a căror etiologie poate fi de natură oral-motorie cu afectarea mușchilor si/sau a părților faciale ce alcatuiesc aparatul fono-articular (i.e. mandibula, mușchii obrajilor, limba, bolta palatină, faringele, laringele, cavitatea nazală) ca urmare a nedezvoltării normale sau a producerii unor leziuni a acestora, respectiv afecțiuni neuronal-comportamentale ca în cazul copiilor cu autism, ADHD (tulburare de deficit de atentie și hiper-activitate), ADD (deficit de atenție)și a copiilor cu dificultăți/întârziere în achiziția și gestionarea limbajului.
Cele mai întâlnite afecțiuni sunt determinate de: tulburări ale sunetelor (DISLALIA - dificultatea de a articula unul sau mai multe sunete, rezultată dintr-o deficiență parțială sau totală a auzului sau existența unei diformități înnăscute a boltei palatine sau ca rezultat al unei dificultăți motorii de poziționare sau coordonare a musculaturii în articularea unui anumit sunet); tulburări neuro-motorii dobândite, congenitale sau determinate de leziuni cerebrale (DIZARTRIA - ca rezultat al slăbirii mușchilor vorbirii în afecțiunile AVC, Parkison, Hugtington, scleroza multiplă, epilepsia, tumori cerebrale, encefalita, meningita, boli autoimmune cu afecțiune inflamatorie asociată; APRAXIA – imposibilitatea/afectarea realizării unor gesturi sau acțiuni care necesită coordonare); tulburări de voce; tulburări de ritm și fluență (bâlbâiala); tulburări oro-faciale miofuncționale (i.e. disfuncționalități la nivelul aparatului fonoarticulator - față și limbă - care afectează direct/indirect mestecatul, înghițitul, vorbitul, ocluzia dinților, mișcările maxilarelor, igiena orală, estetica feței, creșterea și dezvoltarea scheletului osos al feței și care se corectează prin miogimnastică corelată cu echilibrul inspir-expir).
Ulterior sau concomitet se pot dezvolta tulburări de limbaj, cu modificări în: fonologie (i.e. manipularea sunetului în concordanță cu regulile limbii vorbite), morfologia-înțelegerea-utilizarea unităților minime de întelegere a cuvintelor, sintaxa (construirea de propoziții folosind regulile gramaticale ale limbii), semantica (interpretarea semnelor și simbolurilor comunicarii în scopul alcătuirii propozițiilor și frazelor cu sens) și pragmatica (integrarea aspectelor sociale ale comunicării).
Personalul specializat este cunoscut sub titulatura de terapeuți logopezi și tratează pacienți adulți și copii diagnosticați cu patologii a căror etiologie poate fi de natură oral-motorie cu afectarea mușchilor si/sau a părților faciale ce alcatuiesc aparatul fono-articular (i.e. mandibula, mușchii obrajilor, limba, bolta palatină, faringele, laringele, cavitatea nazală) ca urmare a nedezvoltării normale sau a producerii unor leziuni a acestora, respectiv afecțiuni neuronal-comportamentale ca în cazul copiilor cu autism, ADHD (tulburare de deficit de atentie și hiper-activitate), ADD (deficit de atenție)și a copiilor cu dificultăți/întârziere în achiziția și gestionarea limbajului.
Cele mai întâlnite afecțiuni sunt determinate de: tulburări ale sunetelor (DISLALIA - dificultatea de a articula unul sau mai multe sunete, rezultată dintr-o deficiență parțială sau totală a auzului sau existența unei diformități înnăscute a boltei palatine sau ca rezultat al unei dificultăți motorii de poziționare sau coordonare a musculaturii în articularea unui anumit sunet); tulburări neuro-motorii dobândite, congenitale sau determinate de leziuni cerebrale (DIZARTRIA - ca rezultat al slăbirii mușchilor vorbirii în afecțiunile AVC, Parkison, Hugtington, scleroza multiplă, epilepsia, tumori cerebrale, encefalita, meningita, boli autoimmune cu afecțiune inflamatorie asociată; APRAXIA – imposibilitatea/afectarea realizării unor gesturi sau acțiuni care necesită coordonare); tulburări de voce; tulburări de ritm și fluență (bâlbâiala); tulburări oro-faciale miofuncționale (i.e. disfuncționalități la nivelul aparatului fonoarticulator - față și limbă - care afectează direct/indirect mestecatul, înghițitul, vorbitul, ocluzia dinților, mișcările maxilarelor, igiena orală, estetica feței, creșterea și dezvoltarea scheletului osos al feței și care se corectează prin miogimnastică corelată cu echilibrul inspir-expir).
