Laborator
Preventiv sau curativ pentru stabilirea diagnosticului și a schemei de tratament asociat unei patologii, se recomandă parcurgerea investigațiilor paraclinice a serurilor, secrețiilor, mucozitaților și a produșilor reziduali metabolici prezenți în organism la un moment dat, în scopul identificării cauzelor etiologice și a factorilor declanșatori și/sau favorizanți.
Hemoleucograma permite identificarea parametrilor biologici din sânge cu ajutorul cărora se determină starea de sănătate generală a organismului. Este cea mai solicitată analiză de laborator, unde calitativ și cantitativ, sunt urmărite elementele componente ale sângelui (i.e. globulele roșii -eritrocite, globulele albe -leucocite, trombocitele), nivelul proteinelor și al mineralelor existente. Scopul este explorator iar valorile agreate ca referință depind de vârsta și sexul pacientului. Anumite patologii pot fi stabilite sau identificate direct sau în combinație cu alte investigații – de exemplu VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) permite identificarea infecțiilor declanșate la nivelul organismului alături de leucocite; cu cât valoarea VSH crește, cu atât viteza de sedimentare este mai mare, ceea ce reprezintă un răspuns la un proces inflamator sau infecții, însă fără a furniza informații clare despre acestea. Hemostaza (instalata prin declanșarea automată a proceselor de coagulare și fibrinoliza) poate fi stabilită prin măsurarea fibrinogenului, a INR-ului, a timpilor de coagulare & sângerare, APTT și proba ADDIS (prezența leucocitelor și hematiilor în urină). Metoda de recoltare utilizată este puncția - arterială și venoasă, iar în cazul afecțiunilor ce necesită perfuzarea sangvină, se stabilește grupul Rh și grupa de sânge ABO pentru a evita o reacție transfuzională potențial letală. Dezechilibrele intâlnite pot fi răspunsuri la patologii instalate precum: anemiile (megaloblastice, feriprive), infecții virale, bacteriologice, fungice (determinate de prezența unui agent infecțios), boli autoimmune (lupus, artrita reumatoidă), neoplasme (limfoame), boli hematogene, trombofilii, diabet.
Biochimia serică din sânge oferă informații relevante despre balanța hidroelectrolitică, nivelul glicemic și buna funcționare a functiei renale. Putem aminti glucoza serică/glicemia pentru identificarea valorică a nivelului zaharului in sânge ca rezultat direct al hormonilor glucagon și insulină, testul TTGO pentru eficiența metabolizării glucozei în organism cu identificarea persoanelor diagnosticate cu diabet zaharat, respectiv hemoglobina glicată (retrospectiva a statusului glicemic). Pentru monitorizarea afecțiunilor renale și a echilibrului hepato-renal se recomandă interogarea valorică a analizelor: urea serică (pentru echilibrul dintre producția hepatică și excreția renală), creatinina (pentru metabolismul muscular, fluxul sangvin renal și rata filtrării glomerulare) și acidul uric (rezultatul descompunerii purinelor, constituienți ai ADN-ului celular). Orice variație poate conduce la identificarea unor afecțiuni renale acute sau cronice (litiaze, infecții la rinichi, insuficiență renală, rinichi polichistic, neoplazii), obstrucții ureterale/vezicale, prostatite, deshitratare, obezitate, gută. Suplimentarea informațiilor din biochimia urinară (amilaza, glucoza, creatinina, urea, acidul uric, proteinele totale, Na+, K+) și examenele totale de urină (sumar și urocultură) vor conduce la o diagnoză concludentă.
Patologiile hepato-biliare și pancreatice (în speța ciroze hepatice, carcinoame hepatocelulare, metastaze hepatice, anemii hemolitice, icter, obstrucția biliară, hepatite virale, coletază indusă de medicamente, afecțiuni ale tractului biliar, pancreatite) pot fi semnalate și detectate prin diagnostic diferențial în baza testelor enzimatice GGT, TGP, TGO, ALT, AST, ALP (fosfatază alcalină), bilirubina (totală, directă și indirectă), amilaza și lipaza serică, dar și prin utilizarea rapoartelor valorice ale acestora (de exemplu raportul AST/ALT este utilizat pentru diagnosticul diferențial al afecțiunilor hepatobiliare și pancreatice, respectiv raportul lipază/amilază utilizat este uzitat în diferențierea etiologică a pancreatitei).
Pentru evaluarea profilului lipidic și a sănătății metabolice a organismului se urmăresc evolutiv: colesterolul total, HDL-colesterol (colesterolul ’bun’, util în evitarea bolilor cardiovasculare), LDL-colesterol (colesterolul ‘rău’, favorizant în apariția și depunerea ateroamelor la nivelul sistemul cardiovascular) și trigliceridele (principala sursă de energie a orgamisnului). Dezechilibrele (i.e. dislipidemia)înregistrate nu generează simptome, întârziind depistarea precoce și prevenirea patologiilor emergente precum bolile cardio-vasculare și coronariene (atac de cord, AVC, arteroscleroză, HTA).
În categoria testelor serologice imunocromatografice – latexaglutinare, analizele cele mai cunoscute sunt: ASLO (pentru depistarea infecțiilor cu streptococi), proteina ‘C’ reactivă (pentru depistarea unei infecții/inflamații în organism), factorul reumatoid (pentru semnalarea artritelor reumatoide, lupus, neoplasm, boli mixte de țesut conjunctiv, boli pulmonare infecțioase), PSA (total si FREE – pentru depistarea carcinomului de prostată), Ag HBs (marker al virusul hepatitei B), Ac Anti-HCV (marker al virusul hepatitei C), Ac AntiH.pylori (marker al infecției cu Helicobacter pylori), CEA (marker pentru neoplasmul colorectal), AFP (marker pentru neoplasmul testicular/ neoplasmul de ficat), CA 125 (marker tumoral pentru ovar și căi biliare), RPR/VDLR (marker pentru depistarea sifilisului), TSH (i.e. tirotropina, hormon de stimulare a glandei tiroide) și testul hormonilor tiroidieni T3 & T4, EVB (Epstein Barr, virus herpetic tip 4 care provoacă ‘boala sărutului’).
Depistarea infestării bacterio-parazitologice presupune analiza reziduurile metabolice (urină și materii fecale) sub forma: urocultură (pentru infecțiile din tractul urinar cu acțiuni inflamatorii simptomatice/asimptomatice produse de diferite micro-organisme manifestate ca: cistita, nefrita, pielonefrita) și examen coproparazitologic (pentru detectarea paraziților cu localizare intestinală si confirmarea hemoragiilor oculte). Situațiile soluționate pozitiv impun tratament și igiena adecvată. Identificarea agenților patogeni responsabili cu infecții asociate tractului urinar inferior și/ sau aparatului genital (feminin și masculin) presupune accesarea examenelor din secretie vaginală, respectiv din secreție uretrală, cu recoltare în mediu specializat de către medici ginecologi și urologi.
Categoria ‘examene din colecții purulente’ include: sputa (mucoasa, purulentă sau sangvinolentă determinată de abcese pulmonare, bronșiectazii, traheobronsite, TBC, neoplasm pulmonar), colecțiile purulente (supurații și din plăgi rezultate în urma afectării oricărui țesut sau organ, cu recoltare aseptică prin biopsie, abreaziune dermică cu obținere tisulară, puncționare și aspirare cu seringă sau mai putin invaziv prin tamponare sterilă), alte produse biologice. Hemocultura este indicată în simptome de bacteremie sau sepsis, pentru detectarea micro-organismelor din sânge.
Exemenul secrețiilor conjunctivale presupune recoltarea produșilor prezenți în sacul conjunctival, cu depistarea germenilor cauzali. Examenul secrețiilor otice permite identificarea infecțiilor situate la nivelul urechii externe (otite externe și medii) și a canalului auditiv.
Hemoleucograma permite identificarea parametrilor biologici din sânge cu ajutorul cărora se determină starea de sănătate generală a organismului. Este cea mai solicitată analiză de laborator, unde calitativ și cantitativ, sunt urmărite elementele componente ale sângelui (i.e. globulele roșii -eritrocite, globulele albe -leucocite, trombocitele), nivelul proteinelor și al mineralelor existente. Scopul este explorator iar valorile agreate ca referință depind de vârsta și sexul pacientului. Anumite patologii pot fi stabilite sau identificate direct sau în combinație cu alte investigații – de exemplu VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) permite identificarea infecțiilor declanșate la nivelul organismului alături de leucocite; cu cât valoarea VSH crește, cu atât viteza de sedimentare este mai mare, ceea ce reprezintă un răspuns la un proces inflamator sau infecții, însă fără a furniza informații clare despre acestea. Hemostaza (instalata prin declanșarea automată a proceselor de coagulare și fibrinoliza) poate fi stabilită prin măsurarea fibrinogenului, a INR-ului, a timpilor de coagulare & sângerare, APTT și proba ADDIS (prezența leucocitelor și hematiilor în urină). Metoda de recoltare utilizată este puncția - arterială și venoasă, iar în cazul afecțiunilor ce necesită perfuzarea sangvină, se stabilește grupul Rh și grupa de sânge ABO pentru a evita o reacție transfuzională potențial letală. Dezechilibrele intâlnite pot fi răspunsuri la patologii instalate precum: anemiile (megaloblastice, feriprive), infecții virale, bacteriologice, fungice (determinate de prezența unui agent infecțios), boli autoimmune (lupus, artrita reumatoidă), neoplasme (limfoame), boli hematogene, trombofilii, diabet.
Biochimia serică din sânge oferă informații relevante despre balanța hidroelectrolitică, nivelul glicemic și buna funcționare a functiei renale. Putem aminti glucoza serică/glicemia pentru identificarea valorică a nivelului zaharului in sânge ca rezultat direct al hormonilor glucagon și insulină, testul TTGO pentru eficiența metabolizării glucozei în organism cu identificarea persoanelor diagnosticate cu diabet zaharat, respectiv hemoglobina glicată (retrospectiva a statusului glicemic). Pentru monitorizarea afecțiunilor renale și a echilibrului hepato-renal se recomandă interogarea valorică a analizelor: urea serică (pentru echilibrul dintre producția hepatică și excreția renală), creatinina (pentru metabolismul muscular, fluxul sangvin renal și rata filtrării glomerulare) și acidul uric (rezultatul descompunerii purinelor, constituienți ai ADN-ului celular). Orice variație poate conduce la identificarea unor afecțiuni renale acute sau cronice (litiaze, infecții la rinichi, insuficiență renală, rinichi polichistic, neoplazii), obstrucții ureterale/vezicale, prostatite, deshitratare, obezitate, gută. Suplimentarea informațiilor din biochimia urinară (amilaza, glucoza, creatinina, urea, acidul uric, proteinele totale, Na+, K+) și examenele totale de urină (sumar și urocultură) vor conduce la o diagnoză concludentă.
Patologiile hepato-biliare și pancreatice (în speța ciroze hepatice, carcinoame hepatocelulare, metastaze hepatice, anemii hemolitice, icter, obstrucția biliară, hepatite virale, coletază indusă de medicamente, afecțiuni ale tractului biliar, pancreatite) pot fi semnalate și detectate prin diagnostic diferențial în baza testelor enzimatice GGT, TGP, TGO, ALT, AST, ALP (fosfatază alcalină), bilirubina (totală, directă și indirectă), amilaza și lipaza serică, dar și prin utilizarea rapoartelor valorice ale acestora (de exemplu raportul AST/ALT este utilizat pentru diagnosticul diferențial al afecțiunilor hepatobiliare și pancreatice, respectiv raportul lipază/amilază utilizat este uzitat în diferențierea etiologică a pancreatitei).
Pentru evaluarea profilului lipidic și a sănătății metabolice a organismului se urmăresc evolutiv: colesterolul total, HDL-colesterol (colesterolul ’bun’, util în evitarea bolilor cardiovasculare), LDL-colesterol (colesterolul ‘rău’, favorizant în apariția și depunerea ateroamelor la nivelul sistemul cardiovascular) și trigliceridele (principala sursă de energie a orgamisnului). Dezechilibrele (i.e. dislipidemia)înregistrate nu generează simptome, întârziind depistarea precoce și prevenirea patologiilor emergente precum bolile cardio-vasculare și coronariene (atac de cord, AVC, arteroscleroză, HTA).
În categoria testelor serologice imunocromatografice – latexaglutinare, analizele cele mai cunoscute sunt: ASLO (pentru depistarea infecțiilor cu streptococi), proteina ‘C’ reactivă (pentru depistarea unei infecții/inflamații în organism), factorul reumatoid (pentru semnalarea artritelor reumatoide, lupus, neoplasm, boli mixte de țesut conjunctiv, boli pulmonare infecțioase), PSA (total si FREE – pentru depistarea carcinomului de prostată), Ag HBs (marker al virusul hepatitei B), Ac Anti-HCV (marker al virusul hepatitei C), Ac AntiH.pylori (marker al infecției cu Helicobacter pylori), CEA (marker pentru neoplasmul colorectal), AFP (marker pentru neoplasmul testicular/ neoplasmul de ficat), CA 125 (marker tumoral pentru ovar și căi biliare), RPR/VDLR (marker pentru depistarea sifilisului), TSH (i.e. tirotropina, hormon de stimulare a glandei tiroide) și testul hormonilor tiroidieni T3 & T4, EVB (Epstein Barr, virus herpetic tip 4 care provoacă ‘boala sărutului’).
Depistarea infestării bacterio-parazitologice presupune analiza reziduurile metabolice (urină și materii fecale) sub forma: urocultură (pentru infecțiile din tractul urinar cu acțiuni inflamatorii simptomatice/asimptomatice produse de diferite micro-organisme manifestate ca: cistita, nefrita, pielonefrita) și examen coproparazitologic (pentru detectarea paraziților cu localizare intestinală si confirmarea hemoragiilor oculte). Situațiile soluționate pozitiv impun tratament și igiena adecvată. Identificarea agenților patogeni responsabili cu infecții asociate tractului urinar inferior și/ sau aparatului genital (feminin și masculin) presupune accesarea examenelor din secretie vaginală, respectiv din secreție uretrală, cu recoltare în mediu specializat de către medici ginecologi și urologi.
Categoria ‘examene din colecții purulente’ include: sputa (mucoasa, purulentă sau sangvinolentă determinată de abcese pulmonare, bronșiectazii, traheobronsite, TBC, neoplasm pulmonar), colecțiile purulente (supurații și din plăgi rezultate în urma afectării oricărui țesut sau organ, cu recoltare aseptică prin biopsie, abreaziune dermică cu obținere tisulară, puncționare și aspirare cu seringă sau mai putin invaziv prin tamponare sterilă), alte produse biologice. Hemocultura este indicată în simptome de bacteremie sau sepsis, pentru detectarea micro-organismelor din sânge.
Exemenul secrețiilor conjunctivale presupune recoltarea produșilor prezenți în sacul conjunctival, cu depistarea germenilor cauzali. Examenul secrețiilor otice permite identificarea infecțiilor situate la nivelul urechii externe (otite externe și medii) și a canalului auditiv.
