Imagistică - RMN
Instrument de cercetare unic, non-invaziv și nedistructiv, ce ajută la studiul celulelor și țesuturilor vii, imagistica prin rezonanța magnetică (i.e. IRM/ RMN) permite observarea structurilor anatomice, a funcțiilor fiziologice dar și compoziția moleculară a țesuturilor umane în scopul detectării și diagnosticării patologiilor, respectiv a monitorizării rezultatelor unor tratamente medicale. Ca tehnică clinică, presupune producerea de imagini anatomice detaliate, tridimensionale multiplanare, în baza fenomenului de inducție nucleară, fără utilizarea radiațiilor ionizante dăunătoare (asa cum este cazul inventigațiilor clinice prin expunerea la raze X sau utilizării tehnicii computerului tomograf).
Principiul funcționării IRM/RMN este simplu, se pleaca de la ipoteza că organismul uman este aproape în întregime format din apă și grăsime (i.e. vasele de sânge, ganglionii limfatici, chiar și oasele solide sunt îmbibate cu molecule de apă). Tehnica combină expunerea prelungită a organismului intr-un câmp magnetic puternic, ceea ce determină alinierea indusă a protonilor de hidrogen identificați la nivelul nucleelor de hidrogen existente în apă (de aici și denumirea de rezonanță magnetică nucleară), cu unde radio cu frecvențe specifice în scopul absorbției și emisiei de energie în spectru electromagnetic a acestora, cu revenirea la poziția inițială. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) se bazează pe proprietățile magnetice ale țesutului umanși pe capacitatea de a utiliza aceste proprietăți pentru a produce contrast tisular, rezultând în acest fel, prin scanare, imaginile multiplane. Orice variație a structurii celulare poate fi identificată, iar creșterea calității contrastelor și a luminozității zonelor bogate hidric poate fi obținută prin administrarea intravenoasă a substanțelor de contrast (gadiolonium fiind uzitat în special), înainte-în timpul-sau după scanarea segmentelor de corp țintă.
Din acest considerent, investigațiile de tip RMN sunt deosebit de potrivite pentru vizualizarea părților non-oase sau țesuturile moi ale corpului cum ar fi creierul, măduva spinării și nervii, mușchii, ligamentele și tendoanele. Spre deosebire de PET (tomografia cu emisie de pozitroni) sau SPECT (tomografia computerizata prin emisie de foton unic), IRM/ RMN-ul tradițional nu poate măsura ratele metabolice la pacienții neoplazici dar, prin injectarea de compuși speciali se poate oferi o imagine rapidă și precisă a agresivității și progresiei unor formațiuni tumorale (i.e. carbon 13 hiperpolarizat, pentru pacienții diagnosticați cu cancer de prostată). La nivelul creierului, RMN-ul poate face diferența între substanța albă și substanța cenușie, ceea ce recomandă procedura pentru diagnosticarea anevrismelor și tumorilor. Pentru evaluarea carcinomului gastric, RMN-ul este rar utilizat, contrastul tisular ridicat și capacitatea multiplană neputând surclasa semnificativ potențialul procedurii computer tomograf
Imagistica prin rezonanță magnetică nuclearp are limitări de utilizare cum ar fi: în cazul persoanelor ce poseda în zonele investigate elemente metalice (i.e. structuri ce susțin componenta osoasa și articulară, elemente ce îmbunătațesc structura vasculară sub forma stent-urilor, implantul cohlear pentru stimularea auzului, stimulatoare cardiace, defibrilatoare cardioverter, implanturi stimulatoare ale nervului vag, pompe de insulină), nu se recomandă persoanelor însărcinate, persoanelor claustrofobe, persoanelor alergice la substanțele utilizate în contextul procedural sau personelor diagnosticate cu insuficiență renală sau care urmează procedura de dializă .
Procedura oferă multiple beneficii, permițând explorarea tuturor zonelor corpului, iar în funcție de tehnologia utilizată (3Tesla sau 1.5Tesla), singurul impediment îl constituie zgomotul/ intensitatea sunetului.
Principiul funcționării IRM/RMN este simplu, se pleaca de la ipoteza că organismul uman este aproape în întregime format din apă și grăsime (i.e. vasele de sânge, ganglionii limfatici, chiar și oasele solide sunt îmbibate cu molecule de apă). Tehnica combină expunerea prelungită a organismului intr-un câmp magnetic puternic, ceea ce determină alinierea indusă a protonilor de hidrogen identificați la nivelul nucleelor de hidrogen existente în apă (de aici și denumirea de rezonanță magnetică nucleară), cu unde radio cu frecvențe specifice în scopul absorbției și emisiei de energie în spectru electromagnetic a acestora, cu revenirea la poziția inițială. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) se bazează pe proprietățile magnetice ale țesutului umanși pe capacitatea de a utiliza aceste proprietăți pentru a produce contrast tisular, rezultând în acest fel, prin scanare, imaginile multiplane. Orice variație a structurii celulare poate fi identificată, iar creșterea calității contrastelor și a luminozității zonelor bogate hidric poate fi obținută prin administrarea intravenoasă a substanțelor de contrast (gadiolonium fiind uzitat în special), înainte-în timpul-sau după scanarea segmentelor de corp țintă.
Din acest considerent, investigațiile de tip RMN sunt deosebit de potrivite pentru vizualizarea părților non-oase sau țesuturile moi ale corpului cum ar fi creierul, măduva spinării și nervii, mușchii, ligamentele și tendoanele. Spre deosebire de PET (tomografia cu emisie de pozitroni) sau SPECT (tomografia computerizata prin emisie de foton unic), IRM/ RMN-ul tradițional nu poate măsura ratele metabolice la pacienții neoplazici dar, prin injectarea de compuși speciali se poate oferi o imagine rapidă și precisă a agresivității și progresiei unor formațiuni tumorale (i.e. carbon 13 hiperpolarizat, pentru pacienții diagnosticați cu cancer de prostată). La nivelul creierului, RMN-ul poate face diferența între substanța albă și substanța cenușie, ceea ce recomandă procedura pentru diagnosticarea anevrismelor și tumorilor. Pentru evaluarea carcinomului gastric, RMN-ul este rar utilizat, contrastul tisular ridicat și capacitatea multiplană neputând surclasa semnificativ potențialul procedurii computer tomograf
Imagistica prin rezonanță magnetică nuclearp are limitări de utilizare cum ar fi: în cazul persoanelor ce poseda în zonele investigate elemente metalice (i.e. structuri ce susțin componenta osoasa și articulară, elemente ce îmbunătațesc structura vasculară sub forma stent-urilor, implantul cohlear pentru stimularea auzului, stimulatoare cardiace, defibrilatoare cardioverter, implanturi stimulatoare ale nervului vag, pompe de insulină), nu se recomandă persoanelor însărcinate, persoanelor claustrofobe, persoanelor alergice la substanțele utilizate în contextul procedural sau personelor diagnosticate cu insuficiență renală sau care urmează procedura de dializă .
Procedura oferă multiple beneficii, permițând explorarea tuturor zonelor corpului, iar în funcție de tehnologia utilizată (3Tesla sau 1.5Tesla), singurul impediment îl constituie zgomotul/ intensitatea sunetului.
