Imagistică
Tehnica de diagnosticare imagistică non-invazivă, tomografia computerizată (CT) sau tomografia axială computerizată (CAT) permite scanarea cu redare clară și în detaliu a parților din organismul uman (i.e atât structuri dure, cât și parți moi). Este un instrument util în depistarea, diagnosticarea, dimensionarea tumorilor și neoplasmelor (în special hepatice, pulmonare și pancreatice), dar și de analiză a structurilor aflate în proximitatea acestora. Se recomandă în patologiile asociate țesuturilor moi, pelvisului, vaselor de sânge, plămânilor, creierului, abdomenului, oaselor, find accesibilă atât în ambulatoriu, cât și în regim de spitalizare continuă.
Tehnologia CT presupune utilizarea razelor X, captarea informațiilor provenite de la acestea și transpunerea lor computerizat decodata în imagini tridimensionale. Se diferențiază de radiografia cu raze X prin faptul că aceasta din urmă transmite doar un singur fascicol de raze, respectiv scanarea CT produce o imagine finală mai detaliată. În secundar, ca sursă de radiații ionizante (cea mai mare posibilă în decursul unei proceduri ca urmare a expunerii razelor X generatoare de foarte multe imagini în același timp), scanarea CT predispune pacientul la neoplazii. Pentru obținerea informațiilor până la cel mai mic detaliu, se poate administra o substanță de contrast. În cazuri foarte rare, substanța de contrast poate genera alergii/ reacții anafilactoide (i.e. creșterea/scăderea ritmului cardiac, HTA, crize de astm) identificabile în primele minute de la administrare.
Comparativ cu IRM/ RMN (i.e. tehnica de imagistică prin rezonanță magnetică ce nu utilizează radiații ionizante, ci se bazează pe acțiunea câmp magnetic - unde radio) putem aduce în atenție următoarele aspecte: RMN-ul este mai bun în scanarea mâduvei spinării, permite redarea imagistică a tendoanelor și ligamentelor (ceea ce o scanare CT nu poate), tumorile localizate la nivelul creierului sunt mai clar vizibile la RMN. Aventajele imagistice obținute prin CT sunt recomandate în redarea plămânilor și a viscerelor situate în cavitatea toracică între plămâni, dar și a oaselor și vertebrelor rupte, în identificarea situațiilor generate de traume (leziune/ruptură de organ), în patologii neoplazice, pneumonii, radiografii anormale ale pieptului, sângerări la creier (în special după leziuni). Nu se recomandă persoanelor însărcinate sau care alăptează.
Tehnologia CT presupune utilizarea razelor X, captarea informațiilor provenite de la acestea și transpunerea lor computerizat decodata în imagini tridimensionale. Se diferențiază de radiografia cu raze X prin faptul că aceasta din urmă transmite doar un singur fascicol de raze, respectiv scanarea CT produce o imagine finală mai detaliată. În secundar, ca sursă de radiații ionizante (cea mai mare posibilă în decursul unei proceduri ca urmare a expunerii razelor X generatoare de foarte multe imagini în același timp), scanarea CT predispune pacientul la neoplazii. Pentru obținerea informațiilor până la cel mai mic detaliu, se poate administra o substanță de contrast. În cazuri foarte rare, substanța de contrast poate genera alergii/ reacții anafilactoide (i.e. creșterea/scăderea ritmului cardiac, HTA, crize de astm) identificabile în primele minute de la administrare.
Comparativ cu IRM/ RMN (i.e. tehnica de imagistică prin rezonanță magnetică ce nu utilizează radiații ionizante, ci se bazează pe acțiunea câmp magnetic - unde radio) putem aduce în atenție următoarele aspecte: RMN-ul este mai bun în scanarea mâduvei spinării, permite redarea imagistică a tendoanelor și ligamentelor (ceea ce o scanare CT nu poate), tumorile localizate la nivelul creierului sunt mai clar vizibile la RMN. Aventajele imagistice obținute prin CT sunt recomandate în redarea plămânilor și a viscerelor situate în cavitatea toracică între plămâni, dar și a oaselor și vertebrelor rupte, în identificarea situațiilor generate de traume (leziune/ruptură de organ), în patologii neoplazice, pneumonii, radiografii anormale ale pieptului, sângerări la creier (în special după leziuni). Nu se recomandă persoanelor însărcinate sau care alăptează.
Imagistică – RMN
Instrument de cercetare unic, non-invaziv și nedistructiv, ce ajută la studiul celulelor și țesuturilor vii, imagistica prin rezonanța magnetică (i.e. IRM/ RMN) permite observarea structurilor anatomice, a funcțiilor fiziologice dar și compoziția moleculară a țesuturilor umane în scopul detectării și diagnosticării patologiilor, respectiv a monitorizării rezultatelor unor tratamente medicale. Ca tehnică clinică, presupune producerea de imagini anatomice detaliate, tridimensionale multiplanare, în baza fenomenului de inducție nucleară, fără utilizarea radiațiilor ionizante dăunătoare (asa cum este cazul inventigațiilor clinice prin expunerea la raze X sau utilizării tehnicii computerului tomograf).
Principiul funcționării IRM/RMN este simplu, se pleaca de la ipoteza că organismul uman este aproape în întregime format din apă și grăsime (i.e. vasele de sânge, ganglionii limfatici, chiar și oasele solide sunt îmbibate cu molecule de apă). Tehnica combină expunerea prelungită a organismului intr-un câmp magnetic puternic, ceea ce determină alinierea indusă a protonilor de hidrogen identificați la nivelul nucleelor de hidrogen existente în apă (de aici și denumirea de rezonanță magnetică nucleară), cu unde radio cu frecvențe specifice în scopul absorbției și emisiei de energie în spectru electromagnetic a acestora, cu revenirea la poziția inițială. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) se bazează pe proprietățile magnetice ale țesutului umanși pe capacitatea de a utiliza aceste proprietăți pentru a produce contrast tisular, rezultând în acest fel, prin scanare, imaginile multiplane. Orice variație a structurii celulare poate fi identificată, iar creșterea calității contrastelor și a luminozității zonelor bogate hidric poate fi obținută prin administrarea intravenoasă a substanțelor de contrast (gadiolonium fiind uzitat în special), înainte-în timpul-sau după scanarea segmentelor de corp țintă.
Din acest considerent, investigațiile de tip RMN sunt deosebit de potrivite pentru vizualizarea părților non-oase sau țesuturile moi ale corpului cum ar fi creierul, măduva spinării și nervii, mușchii, ligamentele și tendoanele. Spre deosebire de PET (tomografia cu emisie de pozitroni) sau SPECT (tomografia computerizata prin emisie de foton unic), IRM/ RMN-ul tradițional nu poate măsura ratele metabolice la pacienții neoplazici dar, prin injectarea de compuși speciali se poate oferi o imagine rapidă și precisă a agresivității și progresiei unor formațiuni tumorale (i.e. carbon 13 hiperpolarizat, pentru pacienții diagnosticați cu cancer de prostată). La nivelul creierului, RMN-ul poate face diferența între substanța albă și substanța cenușie, ceea ce recomandă procedura pentru diagnosticarea anevrismelor și tumorilor. Pentru evaluarea carcinomului gastric, RMN-ul este rar utilizat, contrastul tisular ridicat și capacitatea multiplană neputând surclasa semnificativ potențialul procedurii computer tomograf
Imagistica prin rezonanță magnetică nuclearp are limitări de utilizare cum ar fi: în cazul persoanelor ce poseda în zonele investigate elemente metalice (i.e. structuri ce susțin componenta osoasa și articulară, elemente ce îmbunătațesc structura vasculară sub forma stent-urilor, implantul cohlear pentru stimularea auzului, stimulatoare cardiace, defibrilatoare cardioverter, implanturi stimulatoare ale nervului vag, pompe de insulină), nu se recomandă persoanelor însărcinate, persoanelor claustrofobe, persoanelor alergice la substanțele utilizate în contextul procedural sau personelor diagnosticate cu insuficiență renală sau care urmează procedura de dializă .
Procedura oferă multiple beneficii, permițând explorarea tuturor zonelor corpului, iar în funcție de tehnologia utilizată (3Tesla sau 1.5Tesla), singurul impediment îl constituie zgomotul/ intensitatea sunetului.
Principiul funcționării IRM/RMN este simplu, se pleaca de la ipoteza că organismul uman este aproape în întregime format din apă și grăsime (i.e. vasele de sânge, ganglionii limfatici, chiar și oasele solide sunt îmbibate cu molecule de apă). Tehnica combină expunerea prelungită a organismului intr-un câmp magnetic puternic, ceea ce determină alinierea indusă a protonilor de hidrogen identificați la nivelul nucleelor de hidrogen existente în apă (de aici și denumirea de rezonanță magnetică nucleară), cu unde radio cu frecvențe specifice în scopul absorbției și emisiei de energie în spectru electromagnetic a acestora, cu revenirea la poziția inițială. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) se bazează pe proprietățile magnetice ale țesutului umanși pe capacitatea de a utiliza aceste proprietăți pentru a produce contrast tisular, rezultând în acest fel, prin scanare, imaginile multiplane. Orice variație a structurii celulare poate fi identificată, iar creșterea calității contrastelor și a luminozității zonelor bogate hidric poate fi obținută prin administrarea intravenoasă a substanțelor de contrast (gadiolonium fiind uzitat în special), înainte-în timpul-sau după scanarea segmentelor de corp țintă.
Din acest considerent, investigațiile de tip RMN sunt deosebit de potrivite pentru vizualizarea părților non-oase sau țesuturile moi ale corpului cum ar fi creierul, măduva spinării și nervii, mușchii, ligamentele și tendoanele. Spre deosebire de PET (tomografia cu emisie de pozitroni) sau SPECT (tomografia computerizata prin emisie de foton unic), IRM/ RMN-ul tradițional nu poate măsura ratele metabolice la pacienții neoplazici dar, prin injectarea de compuși speciali se poate oferi o imagine rapidă și precisă a agresivității și progresiei unor formațiuni tumorale (i.e. carbon 13 hiperpolarizat, pentru pacienții diagnosticați cu cancer de prostată). La nivelul creierului, RMN-ul poate face diferența între substanța albă și substanța cenușie, ceea ce recomandă procedura pentru diagnosticarea anevrismelor și tumorilor. Pentru evaluarea carcinomului gastric, RMN-ul este rar utilizat, contrastul tisular ridicat și capacitatea multiplană neputând surclasa semnificativ potențialul procedurii computer tomograf
Imagistica prin rezonanță magnetică nuclearp are limitări de utilizare cum ar fi: în cazul persoanelor ce poseda în zonele investigate elemente metalice (i.e. structuri ce susțin componenta osoasa și articulară, elemente ce îmbunătațesc structura vasculară sub forma stent-urilor, implantul cohlear pentru stimularea auzului, stimulatoare cardiace, defibrilatoare cardioverter, implanturi stimulatoare ale nervului vag, pompe de insulină), nu se recomandă persoanelor însărcinate, persoanelor claustrofobe, persoanelor alergice la substanțele utilizate în contextul procedural sau personelor diagnosticate cu insuficiență renală sau care urmează procedura de dializă .
Procedura oferă multiple beneficii, permițând explorarea tuturor zonelor corpului, iar în funcție de tehnologia utilizată (3Tesla sau 1.5Tesla), singurul impediment îl constituie zgomotul/ intensitatea sunetului.
Ecografie
Metoda non-invazivă de imagistică, ecografia este un test sonografic ce permite examinarea medicală a structurii interne a organismului cu ajutorul undelor de înaltă frecvență. Rezultanta a 2 principii de funcționare (i.e. efectul piezoelectric și principiul puls-eco), imaginea ecografică reflectă interacțiunea tisulară a a undelor, convertită grafic de transductorul aparatului ecograf. Cu cât densitatea țesuturilor vizualizate este diferită, cu atât umbrirea acustică este reflectată în totalitate (i.e. ecourile nu sunt produse dacă nu exista diferență în țesut sau între țesuturi).
Perfectibilitatea tehnologică (i.e. redare 2D, 3D/4D, 5D) și acuratețea grafică caracterizează această metoda ca instrument de diagnosticare sigur și rapid, orizontul exploratoriu depinzând în totalitate de experiența și cunostințele medicului specialist. Varietatea tipurilor de transductori determină segmentarea explorărilor în zone anatomice complexe și multiple precum: transductori liniari pentru tiroidă, parți moi, glanda mamară; transductori convecși pentru ecografii abdominale; transductori speciali pentru ecografia endocavitară, dar și pentru depistarea sarcinii în stadii precoce (3D/4D/5D) sau ulterior în analiză și identificarea anomalilor congenitale.
Deși suportă accesări repetitive (ambulatoriu și în regim de spitalizare continuă) prin caracteristica sa neiradiantă, ecografia este utilizată la recomandarea medicului în funcție de patologiile viscerelor țintă. Este întâlnită în specialități medicale precum cardiologie (i.e. ecografia cardiacă, ecografia Doppler pentru vasele carotide și inimă), endocrinologie (i.e. ecografia pentru tiroidă), medicina internă (i.e. ecografia pentru abdomen superior și inferior, ecografia mamară), ginecologie (i.e. ecografia pentru abdomen inferior și ecografia transvaginală), neurologie (i.e. ecografia Doppler cervico-cerebrală).
Adițional, ecografia (ca principala metodă de screening medical) poate fi utilizată pentru completarea tabloului clinic alături de alte tehnici/metode de redare imagistică (i.e. radiografia) sau devine suport în alte proceduri de investigare medicală (i.e. biopsie, aspiratie cu ac fin).
Perfectibilitatea tehnologică (i.e. redare 2D, 3D/4D, 5D) și acuratețea grafică caracterizează această metoda ca instrument de diagnosticare sigur și rapid, orizontul exploratoriu depinzând în totalitate de experiența și cunostințele medicului specialist. Varietatea tipurilor de transductori determină segmentarea explorărilor în zone anatomice complexe și multiple precum: transductori liniari pentru tiroidă, parți moi, glanda mamară; transductori convecși pentru ecografii abdominale; transductori speciali pentru ecografia endocavitară, dar și pentru depistarea sarcinii în stadii precoce (3D/4D/5D) sau ulterior în analiză și identificarea anomalilor congenitale.
Deși suportă accesări repetitive (ambulatoriu și în regim de spitalizare continuă) prin caracteristica sa neiradiantă, ecografia este utilizată la recomandarea medicului în funcție de patologiile viscerelor țintă. Este întâlnită în specialități medicale precum cardiologie (i.e. ecografia cardiacă, ecografia Doppler pentru vasele carotide și inimă), endocrinologie (i.e. ecografia pentru tiroidă), medicina internă (i.e. ecografia pentru abdomen superior și inferior, ecografia mamară), ginecologie (i.e. ecografia pentru abdomen inferior și ecografia transvaginală), neurologie (i.e. ecografia Doppler cervico-cerebrală).
Adițional, ecografia (ca principala metodă de screening medical) poate fi utilizată pentru completarea tabloului clinic alături de alte tehnici/metode de redare imagistică (i.e. radiografia) sau devine suport în alte proceduri de investigare medicală (i.e. biopsie, aspiratie cu ac fin).
Mamografie
Eforturile pentru diagnosticarea timpurie a bolilor de sân au în vedere 2 strategii conexe de management asociat unei posibile afecțiuni – depistarea precoce a unei patologii asimptomatice, prin autopalpare, ușor accesibilă pacientei, respectiv utilizarea unei tehnici de screening adresate în funcție de vârsta acesteia și efectuată sub ghidaj medical.
Metoda de imagistică cu raze X, mamografia este folosita atat ca instrument de diagnosticare, cât și de screening. Aplicarea inovației tehnologice în științele medicale a permis segmentarea utilizării tehnicilor în funcție de patologiile țintite, începând cu mamografia convențională (pe film), urmată îndeaproape de mamografia digitală (2D) și excelând cu mamografia de ultimă generație - 3D (i.e. mamografia cu tomosinteză). Dacă până la vârsta de 40 ani se recomandă ecografia mamară (metoda de imagistică bazată pe ultrasunete, non-invazivă, ușor de realizat), peste vârsta de 40 de ani se accesează mamografia și în secundar ecografia (la indicația medicului imagist senolog). Mamografia tridimensională (3-D), cunoscutp și sub denumirea de tomosinteză digitală a sânului (DBT) este tipul de mamografie digitală în care razele X sunt utilizate pentru a face fotografii cu „felii” subțiri ale sânului din diferite unghiuri cu transmirea lor computer-ului, software-ul fiind utilizat pentru a reconstrui imaginea (i.e. procedeu similar tehnicii CT).
Structural, sânii conțin atât țesut dens (i.e. țesut fibroglandular, constituit din țesut glandular și țesut conjunctiv), cât și țesut gras. Pe o mamografie, țesutul gras apare întunecat, în timp ce țesutul fibroglandular apare ca zonă albă. În cazul femeilor cu sâni mai denși, tumorile sunt mai greu detectabile întrucât au o densitate similară țesutului fibroglandular. De aceea, rezultatele fals-negative apar mai des în rândul femeilor mai tinere decât în rândul femeilor în vârstă. Pentru eleminarea acestor situații, deși se utilizează același aparat, se va utiliza mamongrafia de diagnostic care diferă de mamografia de screening prin timpul de expunere, doza de radiații X utilizată și numărul imaginilor analizate, totul pentru a obține mai multe unghiuri și o imagine detaliată care să permită o evaluare medicală cu diagnostic precis. Depistarea precoce a cancerului de sân cu mamografie de screening înseamnă administrarea unui tratament în stadii timpurii ale bolii. Însă, în unele cazuri, aceasta se substituie cu mamografia de diagnostioc pentru a evalua modificările identificate în timpul unei mamografii de screening sau pentru a vizualiza țesutul mamar atunci când este dificil a se obține o mamografie de screening din cauza unor circumstanțe speciale – și anume prezența implanturilor mamare (i.e. implanturile pot ascunde unele țesuturi mamare, ceea ce face mai dificil detectarea anomaliilor, situație în care medicul specialist trebuie să cunoască și să recurgă la o tehnică speciala numită “vederi de deplasare a implantului”).
Tehnologia utilizată în Provita permite realizarea mamografiilor 3-D (tomosinteza digitala a sanilor). Echipamentul Siemmens Inspirația MAMMOMAT are ca rezultat utilizarea unei doze cu 30% mai micî, fără a compromite calitatea înaltă a imaginii (cheia pentru detectarea celor mai mici detalii).
Metoda de imagistică cu raze X, mamografia este folosita atat ca instrument de diagnosticare, cât și de screening. Aplicarea inovației tehnologice în științele medicale a permis segmentarea utilizării tehnicilor în funcție de patologiile țintite, începând cu mamografia convențională (pe film), urmată îndeaproape de mamografia digitală (2D) și excelând cu mamografia de ultimă generație - 3D (i.e. mamografia cu tomosinteză). Dacă până la vârsta de 40 ani se recomandă ecografia mamară (metoda de imagistică bazată pe ultrasunete, non-invazivă, ușor de realizat), peste vârsta de 40 de ani se accesează mamografia și în secundar ecografia (la indicația medicului imagist senolog). Mamografia tridimensională (3-D), cunoscutp și sub denumirea de tomosinteză digitală a sânului (DBT) este tipul de mamografie digitală în care razele X sunt utilizate pentru a face fotografii cu „felii” subțiri ale sânului din diferite unghiuri cu transmirea lor computer-ului, software-ul fiind utilizat pentru a reconstrui imaginea (i.e. procedeu similar tehnicii CT).
Structural, sânii conțin atât țesut dens (i.e. țesut fibroglandular, constituit din țesut glandular și țesut conjunctiv), cât și țesut gras. Pe o mamografie, țesutul gras apare întunecat, în timp ce țesutul fibroglandular apare ca zonă albă. În cazul femeilor cu sâni mai denși, tumorile sunt mai greu detectabile întrucât au o densitate similară țesutului fibroglandular. De aceea, rezultatele fals-negative apar mai des în rândul femeilor mai tinere decât în rândul femeilor în vârstă. Pentru eleminarea acestor situații, deși se utilizează același aparat, se va utiliza mamongrafia de diagnostic care diferă de mamografia de screening prin timpul de expunere, doza de radiații X utilizată și numărul imaginilor analizate, totul pentru a obține mai multe unghiuri și o imagine detaliată care să permită o evaluare medicală cu diagnostic precis. Depistarea precoce a cancerului de sân cu mamografie de screening înseamnă administrarea unui tratament în stadii timpurii ale bolii. Însă, în unele cazuri, aceasta se substituie cu mamografia de diagnostioc pentru a evalua modificările identificate în timpul unei mamografii de screening sau pentru a vizualiza țesutul mamar atunci când este dificil a se obține o mamografie de screening din cauza unor circumstanțe speciale – și anume prezența implanturilor mamare (i.e. implanturile pot ascunde unele țesuturi mamare, ceea ce face mai dificil detectarea anomaliilor, situație în care medicul specialist trebuie să cunoască și să recurgă la o tehnică speciala numită “vederi de deplasare a implantului”).
Tehnologia utilizată în Provita permite realizarea mamografiilor 3-D (tomosinteza digitala a sanilor). Echipamentul Siemmens Inspirația MAMMOMAT are ca rezultat utilizarea unei doze cu 30% mai micî, fără a compromite calitatea înaltă a imaginii (cheia pentru detectarea celor mai mici detalii).
Radiologie
Radiologia este ramură a științei medicale ce utilizează în procesul de diagnosticare și tratament a diferitelor patologii razele ionizante și neionizante cu scopul de a vizualiza structurile interne ale corpului. Medicii specialiști sunt cunoscuți ca medici radiologi și pot fi subspecializați în funcție de părțile anatomice analizate. Non-invazive, tehnicile de imagistică disponibile sunt imagistica cu raze X, scanările CT, PET, RMN și ultrasonografia (ecografiile 2D/3D/4D/5D). Calitatea și redarea corectă a imaginii furnizate poate fi influențată prin utilizarea substanțelor radioactive de contrast.
Astfel, întâlnim imagistica la nivelul sânilor (i.e. dedicată diagnosticului și tratării afecțiunilor mamare), radiologie cardiovasculară (i.e. adresată diagnosticului și tratamentului patologiilor inimii și ale sistemului vascular), radiologie toracică (i.e. utilizată în diagnoza și tratamentul bolilor inimii și ale plămânilor), radiologie de urgență (i.e. pentru diagnosticul imagistic al traumatismului de urgență sau al stărilor de urgență netraumatice), radiologie gastrointestinală (i.e. pentru imagistica tractului gastrointestinal, inclusiv stomac și intestin subțire), radiologie cap-gât (i.e. folosita pentru diagnosticarea afecțiunilor capului și gâtului), radiologie genito-urinară (i.e. pentru radiologia tractului genito-urinar și a organelor aparatului reproducator și urinar), radiologie musculo-scheletală (i.e. pentru diagnosticarea patologiilor musculare și a scheletului), radiologie pediatrică (i.e. dedicată diagnosticului și tratamentului afecțiunilor dezvoltate la copii), radiologie nucleară (i.e. bazată pe tehnica rezonanței magnetice nucleare RMN ce apelează la câmp magnetic și unde radio pentru redarea de imagini clare și detaliate ale viscerelor și țesuturilor interne), neuroradiologie (i.e. utilizată pentru diagnoza afecțiunilor sistemului nervos central, cap și gât), radiologie intervențională (i.e. radiologia ce folosește fluoroscopia, CT-ul și ultrasunetele pentru a ghida trecerea prin piele a puncției cu ac, pentru a introduce fire și catetere în scopul prelevării biopsiilor, drenării fluidelor, stentării canalelor sau vaselor înguste), radio-oncologie (i.e. utilizată în tratamentul neoplasmului).
Astfel, întâlnim imagistica la nivelul sânilor (i.e. dedicată diagnosticului și tratării afecțiunilor mamare), radiologie cardiovasculară (i.e. adresată diagnosticului și tratamentului patologiilor inimii și ale sistemului vascular), radiologie toracică (i.e. utilizată în diagnoza și tratamentul bolilor inimii și ale plămânilor), radiologie de urgență (i.e. pentru diagnosticul imagistic al traumatismului de urgență sau al stărilor de urgență netraumatice), radiologie gastrointestinală (i.e. pentru imagistica tractului gastrointestinal, inclusiv stomac și intestin subțire), radiologie cap-gât (i.e. folosita pentru diagnosticarea afecțiunilor capului și gâtului), radiologie genito-urinară (i.e. pentru radiologia tractului genito-urinar și a organelor aparatului reproducator și urinar), radiologie musculo-scheletală (i.e. pentru diagnosticarea patologiilor musculare și a scheletului), radiologie pediatrică (i.e. dedicată diagnosticului și tratamentului afecțiunilor dezvoltate la copii), radiologie nucleară (i.e. bazată pe tehnica rezonanței magnetice nucleare RMN ce apelează la câmp magnetic și unde radio pentru redarea de imagini clare și detaliate ale viscerelor și țesuturilor interne), neuroradiologie (i.e. utilizată pentru diagnoza afecțiunilor sistemului nervos central, cap și gât), radiologie intervențională (i.e. radiologia ce folosește fluoroscopia, CT-ul și ultrasunetele pentru a ghida trecerea prin piele a puncției cu ac, pentru a introduce fire și catetere în scopul prelevării biopsiilor, drenării fluidelor, stentării canalelor sau vaselor înguste), radio-oncologie (i.e. utilizată în tratamentul neoplasmului).
