Electrocardiograma
Instrument non-invaziv utilizat în identificarea și analiza impulsurilor electrice ce străbat inima, EKG sau ECG indică evoluția în timp și intensitatea acelor semnale al căror rol este de a determina miocardul să bată prin contracții stimulate electric.
Este un test simplu, de rutină, ce oferă informații despre ritmul inimii, originea impulsului și propagarea lui prin structura miocardului, respectiv structura și poziția inimii, fapt pentru care este utilizat în prevenirea și diagnosticarea afecțiunilor cardiovasculare, precum și evidențierea evoluției patologiilor cardiace cum ar fi: ritm cardiac anormal (i.e. fibrilație atrială/ventriculară, flutter atrial/ventricular, aritmii provocate de ingerarea unor medicamente), prezența dezechilibrelor electrolitice (electroliții ajută condurerea impulsului electric, deci implicit la menținerea ritmului cardiac), defecte/ anomalii ale formei și mărimii inimii (i.e. hipertrofia ventriculară stângă determinată sau declanșată ca o complicație HTA), atac de cord/ ischemie (i.e. infarct miocardic/ischemie EKG determinată de țesutul miocardic slab vascularizat/oxigenat/mort care nu conduce impulsul electric), artere ale inimii blocate/ îngustate (i.e boala coronariană), existența unui cheag de sânge ce blochează fluxul sangvin către plamâni (i.e. embolism pulmonar), funcționarea corectă a tratamentelor utilizate (ex: stimulatorul cardiac).
Se poate efectua în decubit dorsal - EKG-ul de repaus (pentru a înregistra activitatea/morfologia ciclurilor cardiace) și în cadrul unei proceduri de efort - EGK-ul de efort (efectuat pe bicicletă fixă sau bandă de alergare, pentru a evalua activitatea miocardului în perioada de disconfort). Dacă este prezentă supoziția existenței unei aritmii/ palpitații/ disfuncții cardiace, se recomandă monitorizarea activității pe o durată de 24-48 de ore prin aplicarea EKG holter (dispozitiv electric purtat de pacient în condițiile unei rutine zilnice).
Interpretarea testului se efectuează de medicul specialist și constă în evidențierea a 4 pasi - stabilirea ritmului de baza al inimii, determinarea frecvenței cardiace, determinarea axului electric al inimii, analiza cronologică și morfologică a traseului EKG. Semnalele electrice captate prin electrozi și transpuse în format grafic pe o foaie specială, explorează activitatea electrică a inimii în 2 planuri -frontal (deviațiile membrelor bipolare și unipolare) și -orizontal (deviațiile precordiale unipolare). Rezultatul obținut în urma investigației trebuie încadrat într-un context clinic existent al pacientului, recomandându-se coroborarea cu alte explorări imagistice (i.e. ecografia cardiacă), funcționale sau de laborator.
Este un test simplu, de rutină, ce oferă informații despre ritmul inimii, originea impulsului și propagarea lui prin structura miocardului, respectiv structura și poziția inimii, fapt pentru care este utilizat în prevenirea și diagnosticarea afecțiunilor cardiovasculare, precum și evidențierea evoluției patologiilor cardiace cum ar fi: ritm cardiac anormal (i.e. fibrilație atrială/ventriculară, flutter atrial/ventricular, aritmii provocate de ingerarea unor medicamente), prezența dezechilibrelor electrolitice (electroliții ajută condurerea impulsului electric, deci implicit la menținerea ritmului cardiac), defecte/ anomalii ale formei și mărimii inimii (i.e. hipertrofia ventriculară stângă determinată sau declanșată ca o complicație HTA), atac de cord/ ischemie (i.e. infarct miocardic/ischemie EKG determinată de țesutul miocardic slab vascularizat/oxigenat/mort care nu conduce impulsul electric), artere ale inimii blocate/ îngustate (i.e boala coronariană), existența unui cheag de sânge ce blochează fluxul sangvin către plamâni (i.e. embolism pulmonar), funcționarea corectă a tratamentelor utilizate (ex: stimulatorul cardiac).
Se poate efectua în decubit dorsal - EKG-ul de repaus (pentru a înregistra activitatea/morfologia ciclurilor cardiace) și în cadrul unei proceduri de efort - EGK-ul de efort (efectuat pe bicicletă fixă sau bandă de alergare, pentru a evalua activitatea miocardului în perioada de disconfort). Dacă este prezentă supoziția existenței unei aritmii/ palpitații/ disfuncții cardiace, se recomandă monitorizarea activității pe o durată de 24-48 de ore prin aplicarea EKG holter (dispozitiv electric purtat de pacient în condițiile unei rutine zilnice).
Interpretarea testului se efectuează de medicul specialist și constă în evidențierea a 4 pasi - stabilirea ritmului de baza al inimii, determinarea frecvenței cardiace, determinarea axului electric al inimii, analiza cronologică și morfologică a traseului EKG. Semnalele electrice captate prin electrozi și transpuse în format grafic pe o foaie specială, explorează activitatea electrică a inimii în 2 planuri -frontal (deviațiile membrelor bipolare și unipolare) și -orizontal (deviațiile precordiale unipolare). Rezultatul obținut în urma investigației trebuie încadrat într-un context clinic existent al pacientului, recomandându-se coroborarea cu alte explorări imagistice (i.e. ecografia cardiacă), funcționale sau de laborator.
