Oftalmologie
Anatomia, fiziologia, tratarea tulburărilor oculare și chirurgia căilor vizuale constituie atribuții ale oftalmologiei. Deși o structură anatomică de dimensiuni reduse, complexitatea patologiilor oculare a permis apariția supraspecializărilor medicale per patologie, zona afectată, vârsta pacientului (i.e.glaucom, cornee, retină, neuro-oftalmologie, oftalmologie pediatrică, chirurgie refractivă, chirurgie plastică & reconstructivă sau oculoplastia, oncologie oculară).
O diagnoză corectă presupune examinarea: acuității vizuale (i.e. capacitatea/proprietatea ochiului de a vedea -emetropie) și refracției (depistarea posibilelor deficiențe de vedere adresate celor 2 lentile ale ochiului corneea si cristalinul - miopie, hipermetropie, astigmatism, prezbiopie), a sănătății și funcției pleoapei, a coordonării mușchilor oculari, a răspunsului pupilei la lumină, a vederii periferice, a presiunii intraoculare, dar și verificarea secțiunii anterioare/interioare/din spate a ochiului. Simptomele și dificultatea moderată sau severă a bolii oculare, vor determina medicul oftalmolog să stabilească procedeul medical de corecție – tratament medicamentos, măsuri corective (i.e. ochelari, letile de contact) și/sau intervenții chirurgicale.
De departe afecțiunile cele mai greu de gestionat, cu factori declanșatori si/sau favorizanți ce au caracter ireversibil (îmbătrânirea, diabetul, deteriorarea nervului optic) sunt cataracta, degenerescența maculară, retinopatia diabetică, glaucomul. Determinată de procesul de îmbătrânire a retinei, degenerescența maculară umedă/uscată este o afecțiune a maculei (zona centrală a retinei) caracterizată prin deformarea vederii centrale. Nefiind curabilă, calitatea vieții pacientului, a bagajului genetic dobândit, dar și starea de sănătate a acestuia constituie factori determinanți în apariția acestei afecțiuni. Se depistează tomografic, simptomul de referință fiind privirea încețoșată. Retinopatia diabetică (i.e. neproliferativă, proliferativă, boala oculară diabetică avansată) este declanșată de alterarea vaselor de sânge situate la nivelul ochiului ca urmare a instalării diabetului zaharat în organism. Diagnosticul precoce confirmat prin examenul fundului de ochi și angiografie fluoresceină, poate încetini pierderea capacității vizuale având în vedere faptul că progresele medicale depistate în sfera tratamentelor au fost înregistrate, iar conduita pacientului diabetic presupune verificări regulate. În cee ace priveste glaucomul, afecțiunea asimptomatică presupune pierderea acuității vizuale periferice prin lezarea nervului optic ca urmare a creșterii presiunii intraoculare.
O diagnoză corectă presupune examinarea: acuității vizuale (i.e. capacitatea/proprietatea ochiului de a vedea -emetropie) și refracției (depistarea posibilelor deficiențe de vedere adresate celor 2 lentile ale ochiului corneea si cristalinul - miopie, hipermetropie, astigmatism, prezbiopie), a sănătății și funcției pleoapei, a coordonării mușchilor oculari, a răspunsului pupilei la lumină, a vederii periferice, a presiunii intraoculare, dar și verificarea secțiunii anterioare/interioare/din spate a ochiului. Simptomele și dificultatea moderată sau severă a bolii oculare, vor determina medicul oftalmolog să stabilească procedeul medical de corecție – tratament medicamentos, măsuri corective (i.e. ochelari, letile de contact) și/sau intervenții chirurgicale.
De departe afecțiunile cele mai greu de gestionat, cu factori declanșatori si/sau favorizanți ce au caracter ireversibil (îmbătrânirea, diabetul, deteriorarea nervului optic) sunt cataracta, degenerescența maculară, retinopatia diabetică, glaucomul. Determinată de procesul de îmbătrânire a retinei, degenerescența maculară umedă/uscată este o afecțiune a maculei (zona centrală a retinei) caracterizată prin deformarea vederii centrale. Nefiind curabilă, calitatea vieții pacientului, a bagajului genetic dobândit, dar și starea de sănătate a acestuia constituie factori determinanți în apariția acestei afecțiuni. Se depistează tomografic, simptomul de referință fiind privirea încețoșată. Retinopatia diabetică (i.e. neproliferativă, proliferativă, boala oculară diabetică avansată) este declanșată de alterarea vaselor de sânge situate la nivelul ochiului ca urmare a instalării diabetului zaharat în organism. Diagnosticul precoce confirmat prin examenul fundului de ochi și angiografie fluoresceină, poate încetini pierderea capacității vizuale având în vedere faptul că progresele medicale depistate în sfera tratamentelor au fost înregistrate, iar conduita pacientului diabetic presupune verificări regulate. În cee ace priveste glaucomul, afecțiunea asimptomatică presupune pierderea acuității vizuale periferice prin lezarea nervului optic ca urmare a creșterii presiunii intraoculare.