Electromiografie (EMG)
Prețuri Electromiografie EMG (Neurologie)
Procedura de diagnostic non-invazivă, electromiografia (EMG) permite testarea integrității funcției celulei nervoase situate la nivelul nervilor periferici și rădăcinilor nervoase, dar și a sistemul muscular. Este efectuată de medicul neurolog și constă în interpretarea înregistrării grafice obținute în urma monitorizării emiterii impulsurilor electrice de către neuronii motori in scopul contractării fibrei musculare. Se adresează pacienților cu diagnostic prezumtiv sau diferențial pentru a identifica existența patologiilor musculare (i.e. polimiozita, distrofie musculară), afecțiunilor nervilor periferici (i.e. sindromul de tunel carpian, neuropatii periferice precum sindromul Guillan-Barre, polineuropatia diabetică), bolilor ce afectează legătura nerv-mușchi (i.e. sindromul Eaton-Lambert, miastenia gravis), patologiilor asociate rădăcinilor nervoase (i.e. hernia de disc) și neuronilor motori pozitionași în creier sau măduva spinării (i.e. poliomielita, SLA -scleroza laterala amiotrofică).Furnicături, amorțeală, senzație de arsură/răceală, slăbiciune/crampe/durere musculară, durere la nivelul unui membru (mână/picior) constituie semnele și simptomele ce pot justifica investigația EMG. Verificarea răspunsurior nevoase se realizează fie în repaus, fie în stare de activitate prin inserarea unui ac-electrod la nivelul musculaturii, poziția posturală fiind în decubit dorsal sau semi-șezândă pe scaun. Testarea presupune parcurgerea a 4 etape în decurs de 30-60min: inserarea electrozilor, activitatea spontană în perioada de repaus (activitate electrică spontană de repaus este înregistrată în contextul unei patologii, excepție făcând prezența activitații emise la nivelul plăcilor neuromusculare), analiza potențialului de acțiune a unității mortice în timpul contracției minime (util în diagnosticul diferențial), analiza contracției musculare la niveluri maxime (cu identificarea valorică a potențialului maxim de activitate musculară).
Pe parcursul testului EMG pacientul nu este expus riscurilor, posibil un mic disconfort să fie prezent în momentul poziționării/retragerii electrodului. În baza interpretarii testul EMG și a contextului clinic în care se află pacientul, se recomandă conduita terapeutică ulterioară. EMG nu este recomandată pacienților care au probleme cu coagularea sangvină (ex: trombofilie) sau cărora li se administrează medicamente anticoagulante (i.e. Clexane, Sintrom, TromboAss, Eliquis, Pradaxa, Briliq), respectiv care posedă dispozitive medicale electrice (ex: pacemaker).
