Anestezie și terapie intensivă
Specialitate medicală ce se ocupă de îngrijirea perioperatorie în totalitate a pacientului (i.e. înainte, în timpul și după intervenții chirurgicale), anesteziologia include mai multe subspecialități medicale: anestezie, medicină de terapie intensivă, medicină critică de urgență și medicina durerii (managementul durerii). Este practicată de către medicii anesteziști cu competențe în fiziologia umană, fizică medicală și farmacologie, dar care posedă și stiu să integreze cunoașterea generală a tuturor domeniilor de medicină și chirurgie din perspectiva aspectelor ce pot impacta o intervenție chirurgicală, indiferent de vârstele pacienților. Adițional, medicii anesteziști specialiști în managementul durerii, au capabilitatea de a diagnostica și trata pacienți care suferă de sindroame dureroase acute și cronice.
Astfel, anestezia, are ca obiect principal practicarea anesteziei (i.e. metoda medicală cu efect reversibil, utilizată în scopul suprimării parțiale sau totale la nivel local, regional și/sau total a sensibilității corpului la stimuli de durere, prin administrarea mijloacelor farmacologice și tehnice ce permit bolnavului să suporte actul chirurgical în condiții de securitate și confort optime, iar medicul chirurg să execute intervenția în condiții de imobilitate și relaxare a pacientului, adecvate actului operator). Medicina de terapie intensivă presupune diagnosticarea și gestionarea afecțiunilor care genereaza risc înalt și pun viața pacienților în pericol. Aceștia au nevoie de monitorizare atentă și sprijin din partea echipamentelor și medicamentelor pentru menținerea funcțiilor normale ale organismului, serviciile medicale fiind acordate de obicei după intervenții chirurgicale majore sau proceduri de urgență în urma cărora aceștia sunt încă instabili, respectiv pacienților a caror sănătate se deteriorează în pofida eforturilor maxime de susținere (i.e. posibil să nu poată respira singuri sau să aibă insuficiență de organe multiple). În ceea ce privește recunoașterea, evaluarea și coordonarea îngrijirii și tratamentului pacienților bolnavi acut, acestea sunt atribute ale medicinei de urgență critică. Ca simptom, durerea uneori este ignorată sau greșit gestionată de furnizorii de servicii medicale, fapt pentru care o specialitate în curs de dezvoltare - medicina durerii (managementul durerii) – vizează durerea ca patologie, printre obiectivele sale majore incluzând: ameliorarea durerii și suferinței, îmbunătațirea funcției, respectiv creșterea calității vieții pacientului.
Astfel, anestezia, are ca obiect principal practicarea anesteziei (i.e. metoda medicală cu efect reversibil, utilizată în scopul suprimării parțiale sau totale la nivel local, regional și/sau total a sensibilității corpului la stimuli de durere, prin administrarea mijloacelor farmacologice și tehnice ce permit bolnavului să suporte actul chirurgical în condiții de securitate și confort optime, iar medicul chirurg să execute intervenția în condiții de imobilitate și relaxare a pacientului, adecvate actului operator). Medicina de terapie intensivă presupune diagnosticarea și gestionarea afecțiunilor care genereaza risc înalt și pun viața pacienților în pericol. Aceștia au nevoie de monitorizare atentă și sprijin din partea echipamentelor și medicamentelor pentru menținerea funcțiilor normale ale organismului, serviciile medicale fiind acordate de obicei după intervenții chirurgicale majore sau proceduri de urgență în urma cărora aceștia sunt încă instabili, respectiv pacienților a caror sănătate se deteriorează în pofida eforturilor maxime de susținere (i.e. posibil să nu poată respira singuri sau să aibă insuficiență de organe multiple). În ceea ce privește recunoașterea, evaluarea și coordonarea îngrijirii și tratamentului pacienților bolnavi acut, acestea sunt atribute ale medicinei de urgență critică. Ca simptom, durerea uneori este ignorată sau greșit gestionată de furnizorii de servicii medicale, fapt pentru care o specialitate în curs de dezvoltare - medicina durerii (managementul durerii) – vizează durerea ca patologie, printre obiectivele sale majore incluzând: ameliorarea durerii și suferinței, îmbunătațirea funcției, respectiv creșterea calității vieții pacientului.
